Fond funciar. Sentința nr. 675/2013. Judecătoria BICAZ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 675/2013 pronunțată de Judecătoria BICAZ la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 1335/188/2012
Dosar nr._ Plângere la Legea 1/2000
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 675
Ședința publică din 04.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte – R. A.
Grefier – G. I.
La ordine pronunțarea asupra cauzei civile privind pe petenții I. GHE. I., S. F. și P. E. în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ N. și C. L. GRINȚIEȘ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect plângere la Legea 1/2000.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.08.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_ la data de 20.07.2012, petenții I. Gh. I., S. F. și Pascan E. au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 9404/10.04.2012, solicitând modificarea parțială a acesteia și menținerea Hotărârii Comisiei Locale Grințieș nr. 6/14.03.2011 privind constituirea dreptului de proprietate asupra unui teren cu vegetație forestieră de 3 ha situat pe raza comunei Grințieș.
În motivarea plângerii petenții au arătat că au formulat cererea nr. 196 la data de 17.12.2008 potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000 în calitate de descendenți ai defunctului I. G. solicitând diferența de 3 ha teren până la întregirea lotului tip prevăzut de Legea nr. 187/1945. Acestei cereri ( fila 14) formulată inițial de către I. I. și însușită ulterior de S. F. prin cererea nr. 870/02.03.2010 ( fila 17) și Pascan E. prin cererea nr. 540/03.02.2009 ( fila 22) i s-a atașat o declarație pe propria răspundere în care se arată că petenții au beneficiat deja de pe urma defunctului I. G. de 2 ha teren cu vegetație forestieră, provenind de la împroprietărirea din 1945. De asemenea, s-au anexat două file reprezentând tabele de la reforma agrară din 1945 în care sunt însemnate numele Gh. I. cu locul unde urma să primească teren ca fiind Dos.Castel P. Huzei și Ghe. Iosufescu în locul Fața Cocozisului arătându-se că persoanele menționate pe cele două tabele sunt aceleași cu defunctul I. G.. Pe lângă acestea s-au depus copii după acte de stare civilă menite să dovedească legătura de rudenia a petenților cu autorul lor.
Prin Hotărârea nr. 6/14.03.2011 a Comisei Locale Grințieș, cererea a fost admisă pentru diferența de suprafață de 3 ha solicitată și înaintată spre validare Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care a invalidat-o motivat de faptul că petenții nu au dovedit cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că I. G. ar fi luptat pe front și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2008, Legea 187/1945 și regulamentele acestora de aplicare.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii. În susținere a invocat excepția lipsei interesului și a calității procesuale active a petenților întrucât aceștia nu fac dovada vocației succesorale după persoanele înscrise în tabel, a solicitat introducerea în proces a Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva și a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava potrivit Deciziei Î.C.C.J nr. 15/17.10.2011. A mai arătat că admiterea cererilor este condiționată de depunerea înscrisurilor doveditoare provenite de la arhivele militare ale ministerului Apărării Naționale ceea ce echivalează cu îndeplinirea unei condiții de fond, această condiție nefiind îndeplinită în speță, că în ultimă instanță, dacă se dovedește că I. sau I. este același cu I., descendenții acestuia au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 2 ha menționate pe tabelele de împroprietărire și că potrivit prevederilor Legii nr. 212/2008, C. L. Grințieș putea cel mult să propună constituirea nu reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 3 ha solicitate.
Legal citată, intimata C. L. Grințieș nu a formulat întâmpinare.
În temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, C. Județeană N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele dosarului, instanța apreciază că plângerea nu este întemeiată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_ la data de 20.07.2012, petenții I. Gh. E., S. F. și Pascan E. au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 9404/10.04.2012, solicitând modificarea parțială a acesteia și menținerea Hotărârii Comisiei Locale Grințieș nr. 6/14.03.2011 privind constituirea dreptului de proprietate asupra unui teren cu vegetație forestieră de 3 ha situat pe raza comunei Grințieș. Suprafața de 3 ha reprezintă diferența dintre cele 5 ha prevăzută ca maxim de Legea nr. 187/1945 și cele 2 ha pentru care petenții au obținut reconstituirea dreptului de proprietate, la dosar fiind depuse atât declarația pe propria răspundere în acest sens dar și, la solicitarea instanței TP nr. 405/16.10.1992 al numitului I. E. ( fila 52) și cererea petentei Pascan E. înregistrată sub nr 383/01.09.1992 ( fila nr 79) precum și adeverința cu același număr din 12.02.1992 ( fila 80) cu privire la un teren în suprafață de 1ha, având categoria de folosință pădure. Pentru aceasta au formulat cererea nr 196/17.12.2008 la care au anexat acte de stare civilă care probează calitatea de moștenitori legali ai petenților.
C. L. Grințieș a admis cererea pentru 3 ha dar propunerea sa a fost invalidată de către C. Județeană N.. La data adoptării celor două hotărâri, petenții nu obținuseră acte justificative de la arhivele militare, această condiție fiind împlinită pe parcursul judecății ( fila 64).
Prin declarațiile autentice de la filele 58-59, P. G. și Aignățoaie G. au arătat că G. Iosufescu, persoana înscrisă în tabelele de împroprietărire, este aceeași cu I. G., autorul petenților.
La solicitarea instanței de judecată, arhivele naționale au comunicat un set impresionant de documente care reprezintă tabele ale împroprietăriților și îndreptățiților la împroprietărire din anul 1945 pentru comunele Grințieș, Ceahlău și Bistricioara. Ca urmare a verificării acestor materiale, avocatul petenților a solicitat în ședința din data de 24.04.2013 să se constate că deși I. G. a luptat pe front, așa cum rezultă din certificatul de la arhivele militare, nu a fost înscris în tabelul îndreptățiților la împroprietărire.
Prin încheierea din data de 08.11.2012 a fost respinsă cererea comisiei județene privind introducerea în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor -Romsilva și a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava ca inadmisibilă apreciind că în prezenta cauză calitatea procesuală pasivă aparține comisiilor de fond funciar cărora le aparțin hotărârile atacate pe cale plângerii, iar potrivit principiului disponibilității în procesul civil fixarea cadrului procesual este lăsată la libera apreciere a reclamantului-petent. De asemenea, prin încheierea din 20.06.2013 instanța de judecată, după ce a pus în discuția părților, a respins excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a petenților.
Regimul juridic al terenurilor care au făcut obiectul împroprietăririi din anul 1945 a fost reglementat prin art. 36 din Legea nr. 1/2000, care din forma inițială a suferit mai multe completări și modificări. Astfel:
În forma sa inițială, art.36 din Legea nr.1/2000, enumera ca beneficiari ai dreptului la constituirea proprietății, persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-au atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată
Ulterior, prin Legea nr.193/2007, art.36 din Legea nr.1/2000 a fost completat cu o nouă categorie de persoane cărora să li se poată atribui în proprietate terenuri, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale întocmite în baza Legii nr.187/1945.
Prin Legea nr.212/2008, art.36 din Legea nr.1/2000 a suferit o nouă modificare, în sensul completării categoriilor de persoane cărora li se recunoștea dreptul la obținerea de terenuri, cu categoria persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr.187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Se poate observa că această ultimă categorie viza persoanele omise de pe tabelele de împroprietărire ( acestea fuseseră beneficiarii Legii 193/2007) dar care au luptat pe front și îndeplineau condițiile legii 187/1945. În consecință, cele două categorii de persoane se exclud una pe alta, neexistând temei pentru a interpreta dispoziția legală introdusă prin Legea 212/2008 ca referindu-se și la persoanele înscrise în tabelele de îndreptățiți la împroprietărire. Presupunând faptul că persoana care apare în tabel se identifică cu defunctul autor al solicitanților, se impune a se reține că pentru suprafața de teren înscrisă în tabel s-a reconstituit deja dreptul de proprietate, după cum s-a mai arătat mai sus.
Cererea petenților de a li se atribui în proprietate încă o suprafață de 3,00 ha teren cu vegetație forestieră nu este fondată, întrucât constituirea lotului maxim de 5 ha nu era obligatorie, ci condiționată de întâietatea la împroprietărire cât și de suprafața disponibilă la nivelul localității. Analizând documentele transmise de către arhivele naționale se poate observa că cei menționați în aceste tabele, ( acestea referindu-se inclusiv la . potrivit legii li s-a fi cuvenit mai mult ( adică până la 5 ha ) în realitate, rareori suprafața primită depășea 2 ha, în funcție de resursele zonei și categoria în care se încadrau.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea 187/1945, mărimea loturilor de împroprietărire nu trecea de 5 ha, din interpretarea acestuia rezultând că suprafața de 5 ha era prevăzută în Reforma Agrară ca fiind o cotă maximă, dar nu și obligatorie a mărimii terenului ce urma să fie atribuit în proprietate persoanelor îndreptățite, fapt ce presupune că nu toți cei consemnați în tabelele nominale cu îndreptățiți la împroprietărire urmau să primească în proprietate lotul maxim de 5.
În consecință, instanța constată că întrucât după defunctul I. G. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 2 ha teren, potrivit formelor anterioare ale Legii nr. 1/2000, moștenitorii nu mai sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate și potrivit prevederilor Legii nr. 212/2008, iar suprafața maximă de 5 ha prevăzută de Legea nr. 187/1945 nu are caracter obligatoriu și universal valabil, fiind condiționată așa cum chiar prin aceasta se stipulează, de întâietatea la împroprietărire cât și de suprafața disponibilă la nivelul localității.
Față de considerentele anterior expuse, instanța constată că hotărârea atacată este legală și urmează să respingă plângerea ca nefondată și să mențină Hotărârea Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 9404/10.04.2012 cu privire la petenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de I. Gh. I. domiciliat în comuna Ceahlău, ., S. F. domiciliată în comuna Grințieș, . și PASCAN E. domiciliată în comuna Grințieș, ., în contradictoriu cu intimatele C. L. GRINȚIEȘ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ N. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Piatra N., . nr. 27, județul N. împotriva Hotărârii nr.9405/10.04.2012 adoptată de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca fiind nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 04.09.2013.
Președinte, Grefier,
R. A. G. I.
Red. R.A./04.09.2013
Tehnored.G.I.ex.7/10.09.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 330/2013. Judecătoria BICAZ | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 883/2013.... → |
|---|
