Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 5952/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 5._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 8.056/2013
Ședința camerei de consiliul din data de 10 octombrie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: M. L. C., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamanta . ROMÂNIA S.A. împotriva pârâtei U. S., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, în cauză nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j din Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 107 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă și art. 1.027 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Față de actele existente la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta E.ON E. ROMÂNIA S.A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei U. S. la plata sumei de 294,71 lei, reprezentând contravaloarea gazelor naturale consumate și neachitate de pârâtă în perioada martie 2011 – februarie 2012; a sumei de 25,49 lei cu titlu de dobândă legală pentru neplata la termen a facturilor, calculată până la data de 23.08.2012; precum și, în continuare, a dobânzii legale aferente debitului principal, până la achitarea integrală a acestuia; cu cheltuieli de judecată în cuantum de 51,5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
În motivarea cererii se arată că, prin contractul de furnizare reglementată a gazelor naturale nr._ încheiat cu pârâta, societatea reclamantă s-a obligat față de aceasta să furnizeze gaze naturale pentru locul de consum de la adresa din municipiul Bistrița, .. 10, județul Bistrița-Năsăud (cod identificare client_), iar pârâta s-a obligat să achite la termen contravaloarea gazului natural consumat.
În conformitate cu prevederile art. 969 alin. 1 cod civil vechi (în vigoare la data nașterii raporturilor contractuale, anterior datei de 01.10.2011, aplicabil și în materie comercială, în baza prevederilor art. 1 Cod comercial), „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Totodată, conform art. 970 Cod civil vechi, „Convențiile trebuie executate cu bună-credință”.
Trăsătura caracteristică și definitorie a oricărui contract consensual o constituie acordul de voință liber exprimat al părților, iar vânzarea este perfectă din momentul în care părțile s-au învoit asupra lucrului și a prețului (art. 1.295 din vechiul Cod civil). Contractul de furnizare a gazelor, la fel ca majoritatea contractelor civile, nu impune necesitatea încheierii sale sub forma înscrisului unic ad validitatem, ci, fiind un contract consensual, încheierea acestuia se poate realiza prin simplul acord de voință al părților și se poate dovedi prin orice mijloc de probă. În speța de față, chiar dacă nu mai deține contractul de furnizare gaze naturale ca instrumentum probationis, convenția părților a luat naștere prin faptul că reclamanta a furnizat gaze naturale pentru locul de consum al pârâtei, iar aceasta din urmă s-a folosit efectiv de acest serviciu, consumând gazele naturale furnizate.
Raportat la aceste aspecte de ordin teoretic, reclamanta apreciază că în cauza dedusă judecății se poate constata că între părți s-au perfectat raporturi juridice contractuale comerciale de prestări servicii, în baza cărora reclamanta a furnizat gaze naturale în beneficiul pârâtei, emițând facturi în care se evidențiază numele pârâtei, locul de consum, perioada de facturare, indexul de citire, cantitatea de energie electrică consumată, suma. Conform art. 56 Cod comercial, „Dacă un act este comercial numai pentru una dintre părți, toți contractanții sunt supuși, în cât privește acest act, legii comerciale”.
Reclamanta mai arată că înscrisurile depuse în probațiune reprezintă dovada neachitării de către pârâtă a contravalorii gazelor naturale consumate. Prin urmare, contractul a devenit perfect încheiat între părți de îndată ce s-a trecut la executarea lui. Voința părților rezultă din aceea că pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei și a recunoscut contractul-cadru și facturile, achitând, până la data primei restanțe, toate facturile de gaze naturale care au fost emise.
În conformitate cu dispozițiile art. 46 Cod comercial, în vigoare la data nașterii raportului juridic, se pot folosi mijloace de probă specifice activității comerciale; printre acestea se înscriu și facturile, care au rolul de a constata existența și executarea unei operațiuni comerciale, fundamentul emiterii facturii fiind raportul juridic de drept existent între părți.
Cu privire la capătul de cerere privind plata dobânzii legale, reclamanta precizează că, potrivit art. 1.535 Cod civil, „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”. Dobânda legală a fost concepută de legiuitor ca o reparație pentru lipsa de folosință a banilor, odată ce este dovedit faptul că debitorul nu a achitat prețul prezumându-se că acesta a lipsit creditorul de folosința banilor astfel datorați.
Mai arară reclamanta că în data de 23 august 2012 i s-a comunicat pârâtei o invitație la conciliere. Cu toate că a primit invitația, conform confirmării de primire anexată în copie, aceasta nu a înțeles să achite debitul restant. Societatea reclamantă și-a respectat obligația contractuală de a furniza pârâtei gaze naturale pentru locul de consum, iar pârâta are obligația corelativă de a achita prețul gazelor naturale consumate, la termen, conform facturilor emise și scadente la plată.
Cu privire la denumirea societății reclamante se face precizarea că, la data de 31 decembrie 2010, prin hotărâre a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, societatea de furnizare a gazelor naturale E.ON Gaz România S.A. și-a schimbat denumirea în S.C. E.ON E. România S.A., celelalte date de identificare rămânând neschimbate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1.270, art. 1.350, art. 1.480 Cod civil și art. 1.025-1.032 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 9-46 dosar).
Deși pârâtei i-a fost comunicat formularul de cerere și înscrisurile anexate în probațiune de către reclamantă, aceasta nu a depus formularul de răspuns la cererea în pretenții de valoare redusă în termenul legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada martie 2011 – februarie 2012, între părți au fost derulate raporturi contractuale pentru furnizare gaze naturale, aspect probat cu înscrisurile facturi fiscale depuse la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 40 și 41 din Legea gazelor nr. 351/2004 (în vigoare la data la care au luat naștere raporturile juridice între părți), furnizorul are obligația de a furniza gaze naturale, în baza contractului-cadru de furnizare a gazelor naturale, pentru consumatorii captivi situați în zonele pentru care acesta deține licența de distribuție, precum și dreptul de a încasa contravaloarea gazelor naturale furnizate în regim reglementat, conform prețurilor ANRE și prevederilor din contractul-cadru.
Conform art. 1 din contractul-cadru, „Obiectul contractului îl constituie prestarea serviciului de furnizare a gazelor naturale în regim reglementat, desemnând ansamblul de activități și operațiuni desfășurate de furnizor, pentru sau în legătură cu asigurarea cantităților de gaze naturale, exprimate în unități de energie, la locul de consum”.
Art. 6 alin. 1 prevede că „Prezentul contract este completat de condițiile-standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici, aprobate prin ordinul președintelor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 77/2009 privind aprobarea contractelor-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, care fac parte integrantă din prezentul contract”.
Conform art. 6 alin. 1 lit. a) din condițiile-standard, „Furnizorul are dreptul de a încasa contravaloarea serviciului privind furnizarea reglementată a gazelor naturale”. Iar la art. 7 alin. 1 lit. b) este prevăzută obligația furnizorului „să factureze lunar contravaloarea serviciului pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale și, după caz, a majorărilor de întârziere, și să transmită consumatorului factura lunară”.
Art. 9 lit. a) din condițiile-standard prevede că „Consumatorul are obligația să achite integral și la termen factura emisă de furnizor, reprezentând contravaloarea serviciului pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, precum și, după caz, a majorărilor de întârziere aferente”.
Chiar dacă între părți nu s-a semnat un contract de furnizare ca instrumentum probationis, convenția părților a luat naștere prin aceea că reclamanta a furnizat gaze naturale, iar pârâta a folosit efectiv gazele naturale furnizate la punctul de consum din municipiul Bistrița, .. 10, județul Bistrița-Năsăud – astfel că oferta și cererea sunt concordante, obligațiile reciproce ale parților fiind precizate în contractul-cadru de furnizare menționat anterior.
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 969-970 din vechiul Cod civil (aplicabil în cauză conform principiului tempus regit actum), potrivit căroraconvențiile au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună credință, și ale art. 1.073 din același act normativ, în conformitate cu care creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare – instanța, în considerarea art. 1.025-1.032 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a admite cererea formulată, ca fiind întemeiată, și în consecință a obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 294,71 lei reprezentând contravaloarea gazelor naturale consumate și neachitate pentru perioada martie 2011 – februarie 2012, suma de 25,49 lei reprezentând dobânda legală pentru neplata la termen a facturilor, calculată până la data de 23.08.2012, precum și dobânda legală aferentă debitului principal, începând cu data de 24.08.2012 și până la achitarea integrală a acestuia.
În temeiul art. 1.031 din Noul Cod de procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 51,5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate pentru cererea în pretenții de valoare redusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă RĂ Ș T E
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A., cu sediul în municipiul Târgu M., ., județul M., cu sediul ales pentru corespondență în municipiul Bacău, ., nr. 22, județul Bacău, CUI_, număr de înmatriculare în Registrul Comerțului J_, IBAN RO53BRDE270SV_, în contradictoriu cu pârâta U. S., cu domiciliul în municipiul Bistrița, .. 10, județul Bistrița-Năsăud, având ca obiect pretenții – cerere valoare redusă, și în consecință obligă pârâta să plătească reclamantei:
-suma de 294,71 lei, reprezentând contravaloarea gazelor naturale consumate și neachitate în perioada martie 2011 – februarie 2012;
-suma de 25,49 lei, reprezentând dobânda legală pentru neplata la termen a facturilor, calculată până la data de 23.08.2012;
-dobânda legală aferentă debitului principal, începând cu data de 24.08.2012 și până la achitarea integrală a acestuia;
-cheltuieli de judecată în cuantum de 51,5 lei, constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. MOLDOVANANA-M. G.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 182/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
