Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 5097/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5097/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 10580/190/2010
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5097/2013
Ședința publică din data de 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., judecător
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenții ȚIGĂROI M., ȚIGĂROI A. în contradictoriu cu intimatul B. T., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
Cauza s-a judecat în fond la data de 29 mai 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea hotărârii la data de 5.06.2013 și respectiv la data de 12.06.2013, încheierile de ședință respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentele ȚIGĂROI M. și ȚIGĂROI A. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul B. T., să se dispună anularea (desființarea) încheierilor nr. 29.731/22.10.2010 și nr. 25.989/2010 a OCPI Bistrița-Năsăud - Biroul de carte funciară Bistrița; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin încheierea nr. 25.989/2010 a OCPI Bistrița-Năsăud - pretins de „îndreptare de eroare materială" săvârșită cu încheierea nr. 232/1989 c.f., în c.f. nr. 111 Bistrița-Bârgăului - s-a dispus, la cererea lui B. T. a lui I., înființarea colii de carte funciară nr. 3.299 Bistrița-Bârgăului pentru imobilul teren cu nr. topo 1277/6 cu suprafața de 9.150 m.p., proprietatea lui B. I., și constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil peste imobilul cu nr. top. 1277/7 din c.f. 2132; imobilele cu nr. top. 1277/5 și 1278, înscrise în c.f. 2136; imobilele cu nr. top. 1277/8, 1321, 1320 și 1304, înscrise în c.f. 2263 Bistrița-Bârgăului.
Motivarea menționată în conținutul încheierii nr._/2010 de CF constă în aceea că, verificând conținutul cărții funciare nr. 111 Bistrița-Bârgăului și actele din dosar - sentința civilă nr. 971/1970, tabelul de mișcare parcelară și schița plan de situație, se constată că s-a omis înființarea colii de carte funciară pentru .. 1277/6 - teren „în lungimea satului", cu suprafața de 9.150 m.p. proprietatea lui B. I. și constituirea dreptului de trecere în favoarea acestui imobil. D. temei legal s-a invocat art. 53 din Legea nr. 7/1996, potrivit căruia „erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate. (2) În acest caz se vor aplica, prin asemănare, dispozițiile art. 36-38".
Împotriva încheierii nr. 25.989/2010 de CFf., petentele au formulat plângere în termen de 15 zile de la comunicare, pe care au depus-o la OCPI Bistrița Năsăud, care a calificat-o ca fiind cerere de reexaminare - în conformitate cu art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, soluționată prin încheierea nr. 29.731/2010, în sensul respingerii ei. De această dată, Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița reține că prin încheierea nr. 25.989/2010 s-a admis cererea de înființare a cărții funciare nr. 3299 Bistrița-Bârgăului și înscrierea dreptului de servitute de trecere în favoarea imobilului cu nr. top. 1277/6, „în conformitate cu dispozitivul sentinței nr. 971/1970 pronunțată de judecătoria Bistrița în dosarul nr. 155/1970 și a raportului de expertiză varianta 1, efectuat în cauză, fără a fi întocmit vreun alt raport de expertiză așa cum se presupunea în mod tendențios în plângerea formulată".
În realitate, înscrierile dispuse prin încheierea nr. 25.989/2010 nu corespund sentinței civile menționate (pe lângă faptul că prin această sentință nu s-a dispus vreo intabulare), ele fiind făcute fie cu rea credință, fie cu gravă neglijență. Petentele se întreabă care este temeiul legal în baza căruia în unele situații OCPI dispune înscrieri în baza unei sentințe pronunțată cu 40 de ani în urmă, în condițiile în care prin acestea nu s-a dispus nicio intabulare, în timp ce în alte situații, lipsa unei astfel de dispoziții din dispozitivul unor sentințe recente constituie impediment la intabulare, chiar și atunci când cererea este formulată de titularul dreptului.
Prin dispozitivul sentinței civile nr. 971 din 2 iulie 1970 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 155/1970, s-a constatat existența partajului voluntar, conform raportului de expertiză întocmit de către exp. C. V. - în baza căruia imobilul cu nr. top. nou 1277/6 i-a fost atribuit reclamantului de atunci, B. I.; și s-a constatat că imobilul cu nr. top. 1277/6 este înfundat și în consecință s-a stabilit servitute de trecere în favoarea acestui imobil, „peste imobilele cu nr. top. 1277/7, 1277/5, 1278, 1277/8, 1321, 1320 și 1304, deci pe varianta nr. 1, colorată cu roșu, din expertiza întocmită de exp. ing. C. P.".
De observat că în considerentele acestei sentințe, care lămuresc dispozitivul ei, se menționează în mod expres că „varianta I, colorată cu roșu, cu trecerea peste imobilele pârâtului Țigăroi S." este peste drumul de acces existent la acea dată (anul 1970) - pe care se circula cu carul (vorbindu-se chiar de uzucapiune), „astfel că dacă s-ar crea această servitute de trecere în favoarea imobilului înfundat, nu s-ar cauza nicio pagubă". Este evident că s-a avut în vedere de către instanță calea de acces folosită în 1970, cu dimensiunile și pe traseul de atunci, fără nicio modificare, care nu aducea nicio atingere exercitării dreptului de proprietate asupra restului de teren din nr. top. proprietatea petentelor (c.f. 2263).
Din conținutul încheierilor de carte funciară atacate se constată că dreptul de servitute a cărui înscriere s-a dispus este „pe lățimea de 3 m și lungimea de 105 m peste imobilele cu nr. top. 1321, 1320, 1304; 125 m peste imobilul cu nr. top. 1277/8; 118 m peste imobilul cu nr. top. 1277/5, 1278 și 38 m peste imobilul cu nr. top. 1277/7. Interesul petentelor este doar în ceea ce privește servitutea de peste terenul identificat prin nr. top. 1277/8, 1304, 1320 și 1321 din c.f. 2263, proprietatea tabulară a acestora.
De observat că dimensiunile traseului servituții de trecere înscrise în baza încheierilor c.f. atacate există doar în „supliment de expertiză", întocmit de exp. ing. C. P. la data de 10.02.1971 - ceea ce înseamnă după mai bine de 7 luni de la pronunțarea sentinței civile nr. 971/2 iulie 1970 - situație în care, fără nicio îndoială, acest supliment nu a fost avut în vedere de către instanță la pronunțarea sentinței nr. 971/1970, astfel că nici nu poate face parte integrantă din expertiza ce a stat la baza sentinței judecătorești, oricât ar dori expertul sau alte persoane interesate să se întâmple. În conținutul acestui supliment se arată că „drumul va trebui să aibă o lățime carosabilă de 3 m, aceasta înseamnă că nu se pot construi garduri laterale a drumului de acces, deoarece în această situație, lățimea drumului devine insuficientă pentru trecerea vehiculelor".
Observă expertul că „sentința nu prevede că se pot face garduri", iar „construirea de garduri laterale ar duce la conturbarea în folosire a drumului" de către B. I.. Mai mult, expertul stabilește că antecesorul petentelor, numitul Țigăroi S., trebuie să taie „8 (opt) pomi, în așa fel ca să se poată construi o curbă de racordare suficient de mare, ca în ea să se poată înscrie orice fel de vehicul și de orice lungime, ce va circula pe acest drum" (deci inclusiv TIR-uri, ansambluri de vehicule, etc.). Se observă că dintr-o servitute de trecere stabilită de instanță pe traseul unui drum de acces existent în anul 1970, pe care se putea circula cu carul (traseu cu privire la care instanța arată în mod expres că „nu s-ar cauza nicio pagubă"), expertul C. P., prin suplimentul de expertiză întocmit ulterior pronunțării sentinței, și respectiv OCPI Bistrița-Năsăud - prin înscrierea servituții de trecere cu dimensiunile menționate în acest supliment, fac un adevărat drum, cu „lățime carosabilă" de 3 m și o curbă care să fie „suficient de mare" pentru un drum public, pe care să poată circula „orice fel de vehicul de orice lungime".
Petentele susțin că, în realitate, așa cum în mod expres se menționează în încheierea nr. 25.989/2010 CF, prin această încheiere, OCPI a dispus, contrar competențelor sale legale, „constituirea" dreptului de servitute de trecere pe traseul cu dimensiunile din suplimentul la raport; care diferă esențial de cel stabilit prin sentința civilă nr. 971/1970 a Judecătoriei Bistrița. Astfel, cu ajutorul și a OCPI Bistrița-Năsăud, B. T. încearcă să-și legalizeze abuzurile comise în detrimentul dreptului de proprietate al celor două, prin tăierea pomilor de pe terenul lor, distrugerea gardurilor, amenajarea drumului pe care să poată circula orice fel de vehicul de orice lungime, etc.
Analizând conținutul cărții funciare nr. 111 Bistrița-Bârgăului se constată, într-adevăr, că sentința civilă nr. 971/1970 a fost înregistrată la cartea funciară sub nr. 232/27 martie 1989, pronunțându-se o încheierea în baza căreia imobilul de sub A+l cu nr. top. 1276, 1277, 1278, 1304, 1320, 1321, s-a dezmembrat în parcelele menționate la pozițiile 47-57 (sau 58); între care și . nr. 53, cu nr. top. 1277/6 și suprafața de 9150 m.p. care „se transcrie în c.f. nr…..în favoarea lui B. I.". Pentru niciuna dintre parcelele dezmembrate nu se menționează nr. cărții funciare în care . transcrisă - ceea ce nu a constituit și nici nu constituie un impediment pentru înființarea unei coli în care ..
Prin urmare, înființarea unei coli, indiferent cu ce număr Bistrița-Bârgăului, pentru imobilul cu nr. top. 1277/6 cu suprafața de 9.150 m.p. - proprietatea lui B. I., se putea face în baza încheierii nr. 232/27.03.1989 c.f. - care nu a fost atacată și care a dispus în acest sens (nefiind nevoie să se dispună încă odată, printr-o altă încheiere). Încheierea nr. 25.989/2010, atacată, nu constituie nicidecum doar o îndreptare a vreunei „erori materiale săvârșite cu încheierea nr. 232/1989 c.f., în c.f. 111 Bistrița-Bârgăulu", cum pretinde OCPI Bistrița-Năsăud, ci constituie ea însăși o eroare (intenționată), o nelegalitate a cărei desființare se impune.
În drept s-au invocat prevederile art. 53, art. 36-38 din Legea 7/1996 și art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-42) și s-a solicitat admiterea probei testimoniale și efectuarea unei expertize topo, precum și acvirarea dosarului nr. 155/1970 al Judecătoriei Bistrița.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii și menținerea notărilor și mențiunilor efectuate de OCPI Bistrița-Năsăud prin încheierile nr._/22.10.2010 și nr. 25.989/2010 ca fiind legale și temeinice.
În motivare se arată că, prin sentința civilă nr. 971/1970 a Judecătoriei Bistrița dată în dosarul nr. 155/1970, rămasă definitivă, s-a constatat existența unui partaj voluntar intervenit între antecesorii petentelor și antecesorul intimatului cu privire la imobilul teren înscris în c.f. nr. 111 Bistrița Bârgăului nr. top. 1276,1277,1278,1304,1320,1321 de sub A+l, astfel că s-au format loturi în natură, prin atribuire de nr. top. noi care consfințeau partajul amiabil realizat între moștenitori.
Întrucât lotul de teren identificat sub nr. top. nou 1277/6 care a fost atribuit lui B. I. - antecesorul intimatului, este lot înfundat, instanța, prin sentința civilă nr. 971/1970, a dispus stabilirea unei servituți de trecere în favoarea acestui imobil-teren peste imobilele-terenuri cu nr. top. noi 1277/7, 1277/5, 1278, 1277/8, 1321, 1320, 1304. Urmare a depunerii de către persoanele beneficiare a sentinței civile nr. 971/1970 la Cartea funciară Bistrița-Năsăud în vederea înscrierii în cf a drepturilor de proprietate asupra imobilelor-terenuri, astfel cum au fost parcelate, registratorul cf a procedat la transcrierea drepturilor de proprietate în coli de cf noi, cu indicarea nr. colii noi de cf. Așa fiind, din eroare s-a omis a fi înființată coala nouă de cf pentru B. I. – antecesorul intimatului, și bineînțeles că s-a omis și înscrierea dreptului de servitute în favoarea parcelei cu nr. top. nou 1277/6.
Este de menționat faptul că posesia și folosința asupra lotului de teren înfundat cu nr. top. nou 1277/6, respectiv destinația drum de acces, a fost exercitată de peste 100 de ani, încă de pe vremea când proprietatea asupra întregului teren o exercita un singur proprietar. Intimatul susține că a primit terenul identificat cu nr. top. 1277/6, cu suprafața de 9150 m.p., cu titlu de zestre de la antecesorul său, B. I., iar din anul 1967 a edificat pe acest teren o casă de locuit care figurează la nr. adm. 302 și anexe gospodărești, unde locuiește și în prezent, accesul la construcții, teren și de fapt întregul traseu de la calea publică la proprietatea sa realizându-se de peste 40 de ani pe acel drum asupra căruia s-a instituit servitute de trecere. Tot pe acest drum de acces circulă și alți moștenitori ai proprietarilor tabulari, de exemplu, Vrășmaș M. are casa de locuit la nr. adm. 320A, au parcele de teren numiții N. A., născ. B., Țigăroi P., B. M., Gâvan I., toți ajungând la terenurile lor și locuință prin parcurgerea acelui drum de acces întrucât sunt parcele înfundate.
Intimatul consideră că petentele ignoră situația concretă a terenului care are destinația de drum de acces la parcele de teren proprietatea celorlalți moștenitori, așa cum sunt și ele moștenitoare, deși cunosc foarte bine că și pe vremea antecesoarei lor, B. N. (bunica), apoi a antecesorului Țigăroi S. (tatăl), drumul de acces era folosit fără rezervă, atât cu piciorul, cât și cu mijloacele de transport (trăsură, mai târziu autovehicule ) de către toate persoanele care au parcele de teren în acea zonă fără acces la calea publică.
Dreptul de servitute a fost caracterizat în doctrină ca fiind un drept real indivizibil, care profită întregului fond dominant și grevează în întregime fondul aservit. Întrucât terenul intimatului constituie loc înfundat în sensul legii - art. 576, 616 și urm. cod civil - stabilirea unei servituți de trecere își găsește justificare în considerarea prevederilor legale indicate.
Prin urmare, îndreptarea de eroare materială nr._/2010 realizată de OCPI Bistrița-Năsăud cu privire la înființarea unei coli noi de cf nr.3299 Bistrița Bîrgăului pentru imobilul-teren cu nr. top. nou 1277/6 în suprafață de 9150 m.p. - proprietatea lui B. I. (antecesorul intimatului) conform sentinței civile nr. 971/1970 a Judecătoriei Bistrița - dosar nr. 155/1970, este legală și întemeiată.
De asemenea, instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și cu mijloacele de transport în favoarea terenului cu nr. top. 1277/6 cu suprafața de 9.150 m.p. - fond dominant asupra parcelelor - fond aservit: .. 1277/7 - înscrisă în c.f. nr.2132-Bistrita Bîrgăului, parcelele cu nr. top. 1277/5, 1278 - înscrise în c.f. nr.2136 Bistrița Bîrgăului, parcelele cu nr. top. 1277/8, 1321, 1320, 1304, înscrise în c.f. nr.2263 Bistrița Bîrgăului, este legală și întemeiată.
În drept s-au invocat prevederile art. l15 și urm. Cod procedură civilă.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei la termenul din 15.06.2011, petenta Țigăroi M. a arătat, privind nelegalitatea încheierilor de carte funciară atacate, că, prin încheierea nr. 25.989/2010, atacată, s-a dispus, pe lângă înființarea colii de carte funciară 3.299 Bistrița Bârgăului pentru imobilul teren cu nr. top. 1.277/6 cu suprafața de 9.150 m.p. proprietatea lui B. I., și „constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil" peste „imobilele cu nr. top. 1.277/8, 1.321, 1.320 și 1.304 din cartea funciară nr. 2.263 Bistrița Bârgăului; servitute care s-a și înscris în C.F. 2.263 Bistrița Bârgăului. Fără îndoială, constituirea unui drept de servitute de trecere nu se face printr-o încheiere de carte funciară. Oricum, și înscrierea dreptului de servitute, chiar invocându-se sentința civilă nr. 971/1970 a Judecătoriei Bistrița, este nelegală.
Din conținutul colii evolutive C.F. 2.263 Bistrița se constată că, la 17.03.2003, prin încheierea nr. 3.713-3.715/2003 C.F., dreptul de proprietate asupra terenului identificat prin nr. top. 1.277/8, 1.304, 1.320, 1.321 a fost intabulat pe petenta Țigăroi M., în baza contractului de întreținere viageră autentificat de B.N.P.A. B. sub nr. 1.532/17.03.2003. Proprietarul tabular anterior, Țigăroi S., a devenit atunci doar titularul unui drept de uzufruct viager (împreună cu Țigăroi Axina).
S-a menționat în contract că terenul se transmite în proprietatea mea liber de orice sarcini, în afara celor menționate la pct. 2 din contract (dreptul de uzufruct viager în favoarea întreținuților și sarcina de întreținere viageră), cu garantarea împotriva oricărui risc de evicțiune. Art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 prevede că drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi doar dacă între cel care dă și cel care primește dreptul există acord de voință asupra constituirii sau strămutării; iar potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, „înscrierea unui drept se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată"
În speță, la data formulării cererii de către B. I., titularul dreptului de proprietate asupra terenului „fond aservit" era petenta Țigăroi M. (servitutea de trecere constituind un dezmembrământ al dreptului de proprietate, ca și dreptul de uzufruct); care n-a fost nici măcar parte în litigiul soluționat prin hotărârea ce s-a intabulat împotriva sa în cartea funciară. Astfel, aceasta nicicând nu și-a dat acordul la constituirea servituții de trecere în discuție iar sentința civilă nr. 971/1970 nu poate fi intabulată împotriva sa, nefiind pronunțată în contradictoriu cu aceasta.
Petenta consideră că este evident că încheierile atacate au fost date cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 7/1996, impunându-se anularea lor, cu consecința radierii din C.F. 2.263 Bistrița Bârgăului a înscrierilor de sub C3, astfel cum se solicită. De observat, de asemenea, că prin sentința civilă nr. 971/1970 nu s-a dispus și intabularea iar de la rămânerea ei irevocabilă și până la pronunțarea încheierii nr. 25.989/2010 C.F. au trecut cca. 40 de ani. Or, potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958, a hotărâre poate fi pusă în executare (se poate intabula) în termen de 3 ani de la data când a rămas definitivă și irevocabilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 84-86).
Prin declarația depusă la dosarul cauzei la termenul din 11.01.2012, intimatul a arătat că Oficiul de Cadastru a efectuat întabulările în favoarea celorlalți moștenitori ai tatălui său cu un an și jumătate în urmă, dar aceștia au suportat toate cheltuielile ocazionate de procesului ce a avut loc în anul 1970.
Așa fiind, se întreabă de ce petenta Țigăroi M. poate să circule pe terenul său din moment ce mai dispune de o bucată de teren în alte două locuri. În plus, situația moștenitorilor este complexă, existând nouă persoane care au drept de moștenire.
Mai mult, între bunica intimatului și ceilalți frați ai săi s-a făcut un partaj de folosință, așa cum reiese și din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 971/1970 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr. 155/1970 s-a constituit un drept de servitute de trecere în favoarea imobilului cu nr. top. 1277/6, ca fond dominant, fonduri aservite fiind imobilele cu nr. top. 1277/7, 1277/5, 1278, 1277/8, 1321, 1320 și 1304, conform variantei I, colorată în roșu, din expertiza întocmită de expertul C. P..
La data de 30.08.2010 intimatul B. T. a formulat cererea de reconstituire a cărții funciare nr. 111 și a parcelei cu nr. top. 1277/6 în favoarea căreia s-a constituit dreptul de servitute prin sentința menționată mai sus, cerere adresată Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud. La cerere au fost anexate sentința civilă nr. 971/1970 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr. 155/1970, tabel de mișcare parcelară, supliment de expertiză întocmit de expertul C. P. la data de 10.11.1971 și plan de situație al imobilelor în litigiu.
Prin încheierea de îndreptare de eroare materială nr._/2010 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud s-a dispus îndreptarea de eroare materială a înscrierii din CF 111 Bistrița-Bârgăului, strecurată în încheierea nr. 232/1989, prin înființarea colii de carte funciară nr. 3299 Bistrița-Bârgăului pentru imobilul teren cu nr. top. 1277/6 cu suprafața de 9150 mp proprietatea lui B. I. și constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil peste imobilul cu nr. top. 1277/1 din CF 2132, imobilele cu nr. top. 1277/5 și 1278 înscrise în CF 2136, imobilele cu nr. top. 1277/8, 1321, 1320 și_ în cartea funciară nr. 2263 Bistrița-Bârgăului. Se menționează în încheiere că servitutea se constituie pe lățimea de 3 m și lungimea de: 105 m peste imobilele cu nr. top. 1321, 1320, 1304; 125 m peste imobilul cu nr. top. 1277/8; 118 m peste imobilul cu nr. top. 1277/5, 1278 și 38 m peste imobilul cu nr. top. 1277/7.
Împotriva acestei încheieri de carte funciară petentele și numitul Țigăroi S. au formulat cerere de reexaminare, invocându-se faptul că încheierea de îndreptare de eroare materială nr._/2010 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud nu reprezintă în realitate o încheiere de îndreptare a unei erori materiale ci o încheiere de înființare a unei coli funciare și de întabulare a unui drept de servitute în baza unui supliment la raportul de expertiză, efectuat ulterior pronunțării sentinței civile nr. 971/1970.
Prin încheierea nr._ emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud la data de 04.10.2010 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petente și numitul Țigăroi S., reținându-se că prin încheierea nr. 232/27.03.1989 s-a dezmembrat imobilul înscris în CF 111 Bistrița-Bârgăului, conform sentinței civile nr. 971/1970, parcelele nou formate fiind transcrise în alte cărți funciare, însă s-a omis a se menționa cartea funciară în care urma a fi transcrisă .. 1277/6 cu suprafața de 9150 mp și înscrierea dreptului de servitute în favoarea acestei parcele.
Potrivit dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 7/1996, aplicabile raportat la data emiterii încheierii de carte funciară atacată, erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate. Încheierea de îndreptare de eroare materială nr._/2010 a fost emisă în temeiul cererii intimatului B. T. de reconstituire a cărții funciare nr. 111 și a parcelei cu nr. top. 1277/6 iar eroarea materială a constat, raportat la motivarea încheierii, în omisiunea de a se înființa coala de carte funciară pentru .. 1277/6 și înscrierea dreptului de servitute. Instanța apreciază că eroarea materială reglementată de disp. art. 53 din legea nr. 7/1996 presupune existența unor greșeli materiale strecurate în cuprinsul cărților funciare care nu afectează drepturile înscrise în cartea funciară, iar nu omisiunea de a se înscrie un drept în cartea funciară. Prin urmare instanța reține că omisiunea înființării unei cărți funciare pentru .. 1277/6 și omisiunea de a se înscrie în cartea funciară dreptul de servitute stabilit prin sentința civilă nr. 971/1970 nu reprezintă o eroare materială strecurată în încheierea nr. 232/27.03.1989, situație în care instanța constată că nu sunt aplicabile disp. art. 53 din Legea nr. 7/1996 iar încheierile de carte funciară_/2010 și_/2010 ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud sunt nelegale. De asemenea, instanța constată că înscrierea în cartea funciară a servituții nu a avut la bază raportul de expertiză efectuat în cadrul dos. nr. 155/1970 și care a fost avut în vedere de instanță la pronunțarea sentinței civile nr. 971/1970 ci un supliment la acest raport de expertiză, efectuat la data de 10.11.1971, prin urmare după pronunțarea sentinței prin care s-a constituit dreptul de servitute, astfel cum rezultă din actele care au stat la baza emiterii încheierilor atacate, comunicate la dosar de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud. De asemenea, expertiza tehnică efectuată în cauză relevă faptul că dreptul de servitute înscris în cartea funciară prin încheierea de îndreptare de eroare materială nu respectă traseul stabilit prin sentința civilă nr. 971/1970 în privința imobilului fond aservit cu nr. top. 1277/8, proprietatea petentei Țigăroi M., astfel că instanța constată nelegalitatea încheierilor de carte funciară_/2010 și_/2010 ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud și sub acest aspect.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite plângerea formulată de petente și va anula încheierile de carte funciară nr._/22.10.2010 și nr._/2010 ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița – Năsăud.
Potrivit disp. art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere aceste dispoziții legale și soluția ce urmează a fi pronunțată, instanța va obliga pârâtul la plata către către reclamante a sumei de 2008,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată și la plata către expertul T. M. a sumei de 630 lei reprezentând diferență onorariu expert, neachitată în timpul procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea împotriva încheierilor de CF nr._/22.10.2010 și nr._/2010 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița – Năsăud, formulată de reclamantele ȚIGĂROI M. și ȚIGĂROI A., ambele având domiciliul în Bistrița Bîrgăului, nr. 309, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul B. T. (a lui I.), cu domiciliul în Bistrița Bîrgăului, ., jud. Bistrița-Năsăud.
Anulează încheierile de carte funciară nr._/22.10.2010 și nr._/2010 ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița – Năsăud.
Obligă pârâtul la plata către reclamante a sumei de 2008,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul la plata către expertul T. M. a sumei de 630 lei reprezentând diferență onorariu expert.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Jîrghiuță A. M. L.
RED/DACT
JA/R.
30.08.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8/2013. Judecătoria... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 8803/2013.... → |
|---|
