Plângere contravenţională. Sentința nr. 182/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 182/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 10111/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 182/2013
Ședința publică din data de 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. O. D., Judecător
GREFIER: B. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. A. R. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26. 08. 2012 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nici una dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
S-au analizat actele dosar, față de care, instanța constată că, prin plângerea înregistrată petentul solicită audierea martorilor R. Cladia și M. N., însă instanța respinge proba cu martori solicitată de petent și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată că prin plângerea contravențională înregistrată la data de 30. 08. 2012 pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petentul P. A. R. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26. 08. 2012 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD, ca netemeinic și nelegal.
În motivare arată că a fost sancționat pe nedrept pentru că ar fi condus un autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, apreciind că agentul constatator a întocmit procesul verbal cu scop vindicativ în contextul în care a avut o polemică cu acesta pe tema faptului că nu s-a prezentat și că l-a oprit fără motiv.
Petentul a menționat că nu a refuzat să sufle în aparatul etilotest, însă a solicitat să se utilizeze un muștiuc nou și să fie desigilat în fața sa, dar acest fapt nu s-a realizat.
Mai arată că, agentul constatator nu i-a arătat rezultat etilotestului și a refuzat să-i consemneze obiecțiunile în cuprinsul procesului verbal.
Totodată, petentul susține că a semnat procesul verbal pentru a-i fi înmânat pe loc și a-l putea ataca cât mai repede în instanță, în condițiile în care i-a fost reținut și permisul de conducere, și nu pentru că ar fi fost de acord cu cele consemnate.
În drept a invocat prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și OUG nr. 195/2002.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (fila 4) și a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Plângerea contravențională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
Legal citat, intimatul a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.
În motivare arată că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 102 alin. (3) litera „a" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 26. 08. 2012 la ora 00,43 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare BN-1l-EXH pe DN 17, în localitatea P. Bârgăului în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, fapt stabilit cu ajutorul aparatului „Drager Alcotest 7410 Plus" . nr. 0449, care a indicat valoarea de 0,33 mg/L alcool pur în aerul expirat.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal și i-a declarat agentului constatator că a consumat două beri de câte 330 ml și nu solicită recoltarea de probe biologice. Poziția petentului a fost consemnată la rubrica „alte mențiuni" a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul confirmând cele consemnate prin semnare. De asemenea, petentul a semnat și imprimatul cu rezultatul testării.
În opinia intimatului plângerea contravențională este neîntemeiată, întrucât fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic certificat în sensul art. 6 pct. 19 din OUG nr. 195/2002 republicată, utilizarea sa făcându-se conform dispozițiilor art. 109 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 republicată și art. 185 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006. Aparatul etilotest este un mijloc tehnic certificat (și nu unul omologat, pentru care este necesară verificarea metrologică), conform protocolului de verificare nr. 7.02/E 1/2001-12-11 emis de Institutul Național de Metrologie Legală.
Mai arată că afirmațiile petentului privind presupusul comportament al agentului constatator, refuzul acestuia de a se prezenta (în condițiile în care și-a consemnat gradul profesional, numele și prenumele în procesul-verbal de contravenție), refuzul de a-i comunica motivul opririi și refuzul de a utiliza un muștiuc nou sunt neadevărate și fără relevanță pentru contravenția comisă de petent. În opinia intimatului, neadevărată este și afirmația privind refuzul agentului de a-i prezenta petentului rezultatul testării, în condițiile în care imprimatul cu acest rezultat a fost semnat de către petent - prin urmare i-a fost prezentat acestuia.
Cu privire la „ordinul de serviciu" invocat de petent, a solicitat instanței a i se comunica temeiul legal pentru care, în accepțiunea petentului, agentul constatator ar trebui să își exercite atribuțiunile de serviciu zilnice în baza unui astfel de document. Actele normative care reglementează organizarea și funcționarea poliției, statutul polițistului și constatarea și sancționarea contravențiilor nu conțin astfel de prevederi.
Din cazierul auto rezultă că petentul a mai fost sancționat pentru încălcări ale normelor privind circulația pe drumurile publice. De asemenea, petentul figurează în evidențe și cu încălcarea normelor de conviețuire socială (dosarul nr._, soluționat de Judecătoria Bistrița prin înlocuirea amenzii cu avertisment).
Fapta săvârșită de petent este una cu un pericol social ridicat iar sancțiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporționale cu gravitatea faptei.
În drept a invocat prevederile art. 6 pct. 19, art. 102 alin. (3) litera „a:" și art. 109 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 republicată; art. 185 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006; art. 115, 138 alin. (1) și 189 alin. (1) din Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 14-20 dosar).
Analizând plângerea contravențională prin prima materialului probator administrat în cauză și temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 102 alin. (3) litera „a" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 26. 08. 2012 la ora 00,43 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare BN-1l-EXH pe DN 17, în localitatea P. Bârgăului în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, fapt stabilit cu ajutorul aparatului „Drager Alcotest 7410 Plus" . nr. 0449, care a indicat valoarea de 0,33 mg/L alcool pur în aerul expirat.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare. Ceea ce se impune a mai fi analizat, totodată, este interesul pe care îl ocrotește această normă juridică. Astfel, evident că legiuitorul, la momentul impunerii achitării unei taxe, a urmărit protecția interesului economic al statului în privința infrastructurii sale.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul(cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
Pe de altă parte, instanța reține că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 7 din OG nr. 2/2001 forma actualizată, avertismentul este o sancțiune care se aplică pentru o contravenție de mică importanță, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar și atunci când actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Deși avertismentul se deosebește de sancțiunile pecuniare și cele privative de libertate, prin aceea că acționează exclusiv asupra conștiinței celui vinovat de săvârșirea unei fapte, el nu aparține sferei răspunderii morale, ci are și o natura juridică, atât pentru faptul că este prevăzut de lege, cât și pentru aceea că poate constitui un antecedent în cazul în care persoana în cauza va săvârși o nouă faptă.
În speță, instanța trebuie să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor. Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 forma actualizată potrivit căruia: ”Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”.
Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată, însa, pentru evitarea arbitrariului, atât în teorie, cât și în doctrina de drept contravențional, s - au statuat o . criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, în sensul “lipsei de antecedență contravențională”, împrejurările săvârșirii contravenției, regretul manifestat de contravenient etc.
În speța pendinte, contestatorul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator. De reținut este și principiul care guvernează dreptul român potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem).
Având în vedere principiul în conformitate cu care nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, coroborat cu probele de la dosar, văzând că starea de fapt reținută de către organul constatator nu a fost răsturnată în cauză, petentul nedovedindu-și în niciun mod susținerea, simpla afirmație neputând avea nicio valoare juridică, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională ca fiind nefondată.
În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind nefondată plângerea contravențională formulată de către petentul P. A. R., cu domiciliul în Bistrița, .. 2, ., .-Năsăud, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26. 08. 2012 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14. 01. 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. O. D. B. C. I.
Red./Dact.
COD/M.
26. 02. 2013/4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8/2013. Judecătoria... → |
|---|
