Contestaţie la executare. Sentința nr. 1840/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1840/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 544/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1840/2013
Ședința publică din data de 06 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. L., Vicepreședinte
GREFIER N. M.
Pe rol fiind judecarea contestației la executare formulate de contestatoarea C. T. DE PENSII BISTRIȚA NĂSĂUD, împotriva intimatului T. V..
Cauza s-a judecat în fond la termenul de judecată din data de 20.02.2013, când instanța a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, iar la data de 27.02.2013 a dispus amânarea pronunțării având nevoie de timp pentru deliberare, încheierile de ședință de la acele date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul_, contestatoarea C. T. DE PENSII BISTRIȚA NĂSĂUD a solicitat să se constate ilegalitatea măsurii executării silite a Sentinței civile nr. 340/CA/2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici – salarii compensatorii, ca urmare a cererii de executare silită formulată de intimatul T. V., întrucât executarea hotărârii judecătorești menționate este suspendata de drept prin recurarea acesteia; și să se dispună anularea actului prin care s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
În motivare se arată că, la data de 03.08.2011, s-a făcut comunicarea somației de executare, având ca obiect executarea silită a Sentinței civile nr. 340/CA/2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, în care instanța de fond a dispus, prin admiterea acțiunii în contencios administrativ, plata unei compensații bănești egale cu cinci salarii lunare raportate la salariul de care a beneficiat intimatul la data eliberării sale din funcție.
Sentința civila nr. 340/CA/2011, dată în considerarea prevederilor art. 1 alin.(l), raportat la art.8 alin.(l) și art.18 din Legea nr.554/2004 a fost recurată la data 21.07.2011, fiind comunicată contestatoarei la data de 13.07.2011. Aceasta a fost încuviințata în dosarul nr._ de către Judecătoria Bistrița, fiind o sentință civilă pronunțată în virtutea dispozițiilor legii contenciosului administrativ, este pusă în executare dispozițiilor acestei legi, însă, în conformitate cu prevederile art. 20 alin.(l) alin. (2) din Legea nr. 554/2004, hotărârea primei instanțe poate fi atacată cu recurs - situație în care executarea ei este suspendată de drept, cum este și cazul în speță.
În drept s-au invocat prevederile art. 373, 399-404 Cod procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 554/2004.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-16).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, clarificarea obiectului dedus judecații. C. T. de Pensii a formulat o cerere de chemare în judecată, pe care a intitulat-o "contestație la executare silită", prin care solicită Judecătoriei Bistrița, invocând printr-o formulare ambiguă și neinteligibilă, dispozițiile art. 400, alin. 1, art. 401, alin. 1, Cod procedură civilă, fiind necesar să indice documentul pe care înțelege a-l contesta, precum și temeiurile de drept pe care se întemeiază acțiunea intitulată "contestație la executare".
Intimatul consideră că se impune respingerea acțiunii formulate ca fiind inadmisibilă raportat la capetele de cerere pe care contestatoarea înțelege a le formula prin contestația la executare aflată pe rolul acestei instanțe, în considerarea art. 373 ind. 1, alin. 5 Cod procedură civilă care prevede "încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac”. Actul prin care s-a încuviințat executarea silită, în speța de față încheierea de admitere a încuviințării executării silite din dosarul_, intră sub incidența art. 373 ind. 1, alin 5 din Codul de procedură civilă, prin urmare nu este supus nici unei căi de atac.
Față de ultimul petit al acțiunii formulate de către contestatoare, petit care privește anularea actului prin care s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, intimatul precizează că nu este cel care a dispus încuviințarea executării silite, atribut exclusiv al instanței de executare, motiv pentru care nu are calitate procesuală în speța dedusă judecății.
În drept s-au invocat prevederile art. 115-118, 371 ind. 1 și urm. Cod procedură civilă.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 18.01.2012, contestatoarea a arătat, cu privire la obiectul dedus judecății, că potrivit prevederilor art. 399 alin(l) ind.2 Cod procedură civilă, „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare...,,. La data de 03.08.2001, acesteia i se pune în vedere prin somația emisă în dosarul execuțional nr. l54/ex/2011 din 02.08.2011 al B. B. D. M., achitarea sumelor cuvenite creditorului T. V., în cuantum de 7.115,30 lei, reprezentând 6.270 lei compensații bănești - pe care C. T. de Pensii Bistrița-Năsăud a fost obligată a le plăti reclamantului T. V., prin Sentința civilă nr. 340/CA/2011, pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, ca instanță de fond, la data de 05.04.2011 - obligație derivată din titlul executoriu pentru care s-a încuviințat executarea silită în dosarul nr._ de către Judecătoria Bistrița la data de 26.07.2011, și 845,30 lei cheltuieli de executare silită, certificate pin procesul-verbal încheiat la data de 02.08.2011 în același dosar execuțional – ca titlu executoriu potrivit prevederilor art. 371 ind.7 alin.(2), alin. (4) din Cod procedură civilă și consemnate în somație. Așadar, obiectul dedus judecații, în principal, vizează cele două acte de executare: somația și procesul-verbal întocmite în dosarul execuțional, potrivit prevederilor art.401 alin(l) lit. c).
Cum executarea în sine în speța se întemeiază pe încheierea prin care instanța - Judecătoria Bistrița - a admis cererea de încuviințare a executării silite în dosarul nr._, în considerarea prevederilor art.399 alin. (2) ind. l, acțiunea vizează și acest act, solicitând a se constata că a fost dat cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile situației de drept și de fapt, și se solicită și anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării, prin prisma următoarelor argumente: Sentința civilă nr. 346/CA/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, a fost pronunțată la data de 05.04.2011, comunicată contestatoarei la data de 13.07.2011, a fost recurată la data de 21.07.2011 - recursul judecându-se la această dată de Curtea de Apel Cluj. Fiind o sentință civilă pronunțată, în raport de obiectul dedus judecații, în virtutea Legii nr. 554/2004, executarea acesteia se suspendă de drept dacă a fost exercitată calea de atac prevăzută de lege - art.20 alin.(l) alin (2). În consecință, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită a acestei sentințe - titlul executoriu în cauză - în dosarul nr._, contestatoarea o consideră ca fiind ilegală (nerespectându-se prevederile legii contenciosului administrativ aplicabile în executare în cazul dat-art.20.art.22) și se impune anularea ei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, contestatoarea arată că nu este întemeiată și se impune a fi respinsă ca atare, având în vedere dispozițiile speciale instituite prin Legea nr. 554/2004 în privința executării titlurilor executorii. În speță, Sentința civilă nr. 340/CA/2011 - care se putea executa, în contextul dat, după ce rămânea definitivă și irevocabilă -prin judecarea recursului. Procedura comună de care s-a uzat nu era incidentă în cazul în litigiu. Ca atare, menținerea unui act, afectat de ilegalitate, în temeiul dispozițiilor procedurale care nu evocă o cale de atac pentru el, nu se justifică. Demararea procedurii executării silite s-a făcut prematur, înainte ca hotărârea instanței de fond să devină irevocabilă, neținându-se seama de faptul că executarea ei era suspendată de drept - aceste motive atrăgând după sine și anularea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită, drept consecință a admiterii contestației.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului T. V., contestatoarea arată că este titularul dreptului de creanță, situație în care nu este întemeiată excepția invocată atâta timp cât se verifică existența raportului juridic între subiecții de drept în cazul dat. executorul judecătoresc cât și instanța de executare sunt entități mijlocitoare în realizarea dreptului de creanță cu care au fost investite, în consecință, intimatul are deplină legitimare procesuală.
În drept s-au invocat prevederile art. 399 alin (1), alin. (2) ind. l, 404 Cod procedură civilă și art. 20, 22 din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentința civilă nr. 2190/2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul civil nr._, s-a dispus admiterea excepției necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată din oficiu, și, în consecință, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Bistrița, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, soluționat ulterior prin Sentința civilă nr. 814/2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul civil nr._, prin care s-a stabilit competența de soluționare a contestației la executare pendinte în favoarea Judecătoriei Bistrița, constituind obiect al dosarul civil nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 03.08.2011, s-a făcut comunicarea somației de executare, având ca obiect executarea silită a Sentinței civile nr. 340/CA/2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, în care instanța de fond a dispus, prin admiterea acțiunii în contencios administrativ, plata de către contestatoarea către intimat a unei compensații bănești egale cu cinci salarii lunare raportate la salariul de care a beneficiat intimatul la data eliberării sale din funcție.
Sentința civila nr. 340/CA/2011, dată în considerarea prevederilor art. 1 alin.(l), raportat la art.8 alin.(l) și art.18 din Legea nr.554/2004 a fost recurată la data 21.07.2011, fiind comunicată contestatoarei la data de 13.07.2011, iar prin Decizia civilă nr.1643/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost admis recursul și sentința civilă – titlu executoriu a fost modificată, în sensul respingerii acțiunii formulate de intimatul T. V..
Trebuie precizat că înainte de soluționarea recursului (1 martie 2012), s-a pornit executarea silită, deoarece sentința civilă era definitivă și astfel susceptibilă de executare silită, iar în urma înființării popririi pe contul contestatoarei-pârâte, la data de 28.02.2012, așa cum reiese din procesul-verbal încheiat la 16.03.2012 de B. B. D. M. ( fila 55 din dosar), terțul poprit Trezoreria Bistrița a virat din contul debitoarei în contul B. amintit mai sus suma de 7115,30 lei ce a fost apoi eliberată creditorului T. V., executarea silită încetând.
Totodată trebuie amintit faptul că executarea silită demarată în speță a fost încuviințată prin încheierea 6804/CC/2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, astfel că instanța învestită a soluționa prezenta contestație la executare nu poate, raportat la temeiurile de drept invocate de către contestatoare, să constate ilegalitatea măsurii de executare silită în sine, având în vedere faptul că aceasta a fost încuviințată în mod legal printr-o hotărâre judecătorească susceptibilă de executare silită.
În ceea ce privește art. 399, alin. 2 din Codul de procedură civilă, care vizează anularea actului prin care s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.082 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 1 noiembrie 2011. Curtea a reținut că procedura contestației la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat în cadrul soluționării contestației,astfel că instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluție contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Față de situația reținută mai sus instanța, deliberând asupra legalității actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.154/ex./2011 al B. B. D. M., raportat la situația din momentul începerii si efectuării executării silite,instanța apreciază că nu este întemeiată contestația de față, așa cum se va arăta în continuare.
Executarea silită a fost începută în temeiul titlului executoriu – sentința civilă nr.340/CA/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ( actuala Secția a II-a) în Dos. nr._ și a constat într-o acțiune formulată de intimatul T. V. prin care a solicitat obligarea contestatoarei C. județeană de Pensii Bistrița-Năsăud la plata unei compensații bănești egale cu cinci salarii lunare, urmare reducerii postului prin reorganizarea instituției publice.
Sentința civilă amintită a fost pronunțată la data de 5.04.2011, fiind susceptibilă de recurs, așadar fiind definitivă și în acest sens putând face obiectul executării silite. Astfel, la momentul încuviințării executării silite (încheierea din data de 26.07.2011), a întocmirii procesului-verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare și emiterii somației (02.08.2011) ,în vederea începerii executării silite sentința civilă nr.340/CA/.2011 era în vigoare și producea efecte, fiind executorie.
Desființarea ulterioară a sentinței civile amintite mai sus, prin admiterea recursului și respingerea acțiunii promovate de intimat, potrivit Deciziei civile nr.1643/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj nu este de natură a atrage anularea actelor de executare întocmite în temeiul acesteia, nici măcar a procesului-verbal care constată încetată executarea silită, chiar dacă nu se precizează de către contestatoare că solicită și anularea acestuia, considerente pentru care instanța apreciază că executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare menționat s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind date motive de anulare sau nulitate a actelor sau formelor de executare.
Dacă însă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării nici de instanța care a desființat hotărârea executată și nici de instanța care a rejudecat în fond pricina, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii, pe calea unei acțiuni separate (art. 404^2 alin. 3 din Cod). Sintagma "instanța judecătorească competentă" trebuie înțeleasă prin raportare atât la natura litigiului, la calitatea părților implicate în respectivul raport juridic de restituire a prestațiilor deja executate, cât și la criteriul valoric al obiectului cererii, care în acest caz vizează bunurile asupra cărora a purtat urmărirea silită, ceea ce înseamnă că aptitudinea de soluționare a unei astfel de cereri poate să aparțină fie judecătoriei, fie tribunalului.
Termenul în care se va putea promova această cerere va fi termenul general de prescripție a dreptului material la acțiune, care va curge de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, moment de la care creditorul restituirii a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul producerii unui prejudiciu (art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă), de vreme ce nu mai există vreun titlu valabil care să justifice deținerea bunurilor.
În acest sens, chiar dacă printr-o cerere promovată mult după data introducerii contestației la executare, adică la data de 27.07.2012 și pe care contestatoarea a depus-o în Dos. nr._ când cauza de față se afla pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud ( fila 7), cerere care după stabilirea competenței de soluționare a acestei cauze în favoarea Judecătoriei Bistrița nu a mai fost reiterată și în fața acestei instanțe, s-a solicitat și întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare, această cerere este o acțiune guvernată de disponibilitate, instanța neputând dispune din oficiu o asemenea măsură, deoarece,cu toate că este învestită și cu o astfel de cerere, dispozitivul hotărârii trebuie să fie clar și fără echivoc, prin indicarea în concret a modalității de întoarcere a executării silite.
In speță,poate fi vorba despre obligația legală a intimatului de a restitui sumele de bani încasate ca urmare a executării hotărârii judecătorești care a fost ulterior desființată în calea de atac, însă nefiind specificată suma pentru care se cere această întoarcere a executării silite, în sensul în care solicită și alte cheltuieli, instanța nu poate să se pronunțe printr-o hotărâre care să fie dată fără riscul de a fi neechivocă.
In acest sens, trebuie amintite în speță disp. art. 404 indice1 C.pr.civ. care prevede ca "in toate cazurile in care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia".
Astfel, din considerentele expuse mai sus, se deduce că, până la data desființării hotărârii judecătorești ce a reprezentat titlu executoriu și in baza căreia s-a efectuat executarea, actele de executare au avut ca temei legal existenta acestuia.
În situația în care o persoană are calitatea de debitor, iar creditorul său a obținut un titlu executoriu care i-a dat dreptul să pornească executarea silită și să își recupereze sumele datorate,chiar dacă titlu executoriu este ulterior desființat, debitorul nu poate fi repus automat în situația anterioară pe acest simplu motiv.
Pe această cale, raportat la cele expuse mai sus, precum și la Decizia nr. 34 din 24 ianuarie 2012 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 155 din 8 martie 2012, Decizia nr. 1082 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 1 noiembrie 2011, se impune respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată raportat la temeiurile de drept invocate dar și la solicitările contestatoarei, mai mult decât atât, referitor la actele de executare dispuse în speță, executarea silită a fost încheiată, la data de 07.02.2012, iar terțul poprit Trezoreria Bistrița a virat în contul de consemnări a executorului suma urmărită, la data de 16.03.2012 fiind eliberată și distribuită suma solicitată.
Având în vedere argumentele expuse, se va respinge ca neîntemeiată contestația la executare ca neîntemeiată, contestatoarea având posibilitatea de a formula pe cale separată cerere de întoarcere a executării silite având în vedere că titlul executoriu a fost desființat în considerarea disp. art. 404 indice 1 din C.pr.civ. – prima teză, deoarece în cauză raportat la obiectul acesteia, așa cum a fost formulat instanța nu este în măsură să dispună în mod neechivoc asupra acestei cereri.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea C. T. DE PENSII Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul T. V., cu domiciliul în Bistrița, ., ., .-Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. N. M.
RED./DACT.
MNL/R.
27.03.2013/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 205/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3713/2013.... → |
|---|
