Plângere contravenţională. Sentința nr. 3713/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3713/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 5537/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3713/2013
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul S. M., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/27.04.2012 de intimatul I. BISTRIȚA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare a cauzei cât și la a doua strigare, în cauză nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că la data de 29.04.2013 s-a depus la dosar din partea reprezentantului petentului, prin fax și înregistrată prin serviciul registratură al instanței, cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată motivat de faptul că la acest termen are mai multe cauze la Curtea de Apel Cluj.
Instanța, având în vedere că profesia de avocat este una liberală, având posibilitatea substituirii, raportat și la faptul că dosarul cauzei nu s-a depus dovada lipsei justificate, respinge cererea de amânare și, constatând lipsa nejustificată a martorului propus de intimat – P. D., martor citat atât cu citație cât și cu mandat de aducere, face aplicarea dispozițiilor art. 188 (1)2 alin. (3) Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul S. M. a solicitat să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare . nr._, întocmit la data de 27.04.2012 de intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, ca fiind netemeinic și nelegal, și anularea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că petentul a fost sancționat de către un lucrător al Politiei Rurale, așa cum este înscris în procesul verbal, că în data de 27.04.2012, în cursul orelor 18,50, l-ar fi provocat la scandal pe numitul S. Odon. Această stare de fapt reținută este total eronată, având în vedere că procesul verbal a fost întocmit cu două zile anterior așa zise-i fapte contravenționale, petentul fiind un om pașnic și arată că nu are de a face cu nicio persoană, nu a mai fost sancționat niciodată de poliție și această amendă reprezintă venitul său pe două săptămâni din care trebuie să întrețină familia.
Petentul consideră procesul verbal de constatare și sancționare atacat este netemeinic și nelegal având în vedere faptul că se poartă o discuție amplă în literatura de specialitate cu privire la momentul în care trebuia aplicată sancțiunea și de către cine precum și modalitatea de aducere la cunoștință a sancțiunii. Părerea majoritara și unanim acceptata de practica instanțelor este aceea că raportat la momentul săvârșirii infracțiunii de natură contravențională, agentul constatator trebuie să întocmească procesul verbal, să indice sancțiunea și să comunice de îndată contravenientului excepție făcând doar fapta penală concurentă și nu să completeze toate rubricile și să fie doar semnat de contravenient în lipsa unui martor. În situația de față, acest proces verbal este lovit de nulitate, neavând îndeplinite aceste condiții și totodată invocă și nelegalitatea acestuia raportat la dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Un alt aspect important în susținerea nulității absolute și a netemeiniciei procesului verbal atacat este încălcarea disp. art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 modif., lipsa rubricii alte mențiuni și obiecțiuni: art. 16 (7) în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Petentul consideră că starea de fapt reținută nu corespunde adevărului, amenda fiind incorect aplicată, reprezentând un exces de zel din partea agentului constatator, care trebuia să arate că are activitate într-o localitate mică și liniștită ca T..
În motivarea petitului subsidiar, petentul arată că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de disp. art. 21 alin. (3), „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
În drept s-au invocat prevederile art. 31 din OUG nr. 2/2001 modif., art. 111, 112, 242 alin. 2, 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.
În motivare se arată că, prin procesul-verbal atacat, întocmit în data de 28.04.2012, petentul a fost sancționat conform art. 3 pct. 24 din legea nr. 61/1991 republicată, reținându-se că în data de 27.04.2012 la ora 18.50. fiind în localitatea T., în stradă, în fața imobilului cu numărul 120, a provocat scandal agresându-1 pe intimatul Szilâgyi Odon din localitatea T. nr. 120. Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal pe care l-a semnat cu mențiunea că recunoaște fapta.
Așa cum a reținut Curtea Constituțională în Decizia nr. 288 din 24 februarie 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 480 din 7 iulie 2011, „cererea de chemare în judecată, reprezentând actul de investire a instanței, trebuie să conțină toate elementele necesare aducerii cauzei în stare de judecată, aceasta presupunând și indicarea probelor pe care ea se sprijină". Prin urmare, cerința indicării motivelor acțiunii și a probelor în actul de sesizare a instanței este o obligație legală și constituțională a petentului iar sancțiunea nerespectării acestei obligații este decăderea din probă, conform art. 138 alin. (1) C.proc.civ.
Intimatul consideră că plângerea contravențională este neîntemeiată întrucât agentul constatator a fost sesizat prin apel la numărul unic de urgență 112 efectuat de intimatul Szilâgyi Odon la data de 27.04.2012 ora 18.54, acesta reclamând că în timp ce se afla în fața casei sale, a fost împins și provocat la scandal de petent, care era în trecere cu tractorul, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi. Pentru a stabili starea de fapt, agentul constatator a efectuat verificări constând în ascultarea relatărilor petentului, identificarea și ascultarea relatărilor martorului P. D. din localitatea Sărățel nr. 2, ascultarea petentului care a recunoscut fapta, rezultând următoarea stare de fapt: în data de 27.04.2012 martorul P. D. se afla în localitatea T. unde vindea pui de găină. S-a oprit în fața imobilului intimatului Szilâgyi Odon iar acesta a ieșit din casă cu intenția de a cumpăra pui. În scurt timp a ajuns acolo și petentul. care circula cu tractorul și care a oprit în spatele autovehiculului martorului P. D., s-a îndreptat spre intimatul Szilâgyi Odon pe care l-a prins de gât și l-a trântit, după care i-a adresat soției intimatului cuvinte jignitoare, toate acestea din cauza unor mai vechi neînțelegeri.
În privința „părerii majoritare și unanim acceptate a instanțelor" privind obligația întocmirii pe loc a procesului-verbal, afirmație făcută fără a se indica judecătorești pronunțate în acest sens, petentul este în eroare. Nu există practică unitară a instanțelor contrară dispozițiilor legale iar normele legale nu obligă la întocmirea procesului-verbal pe loc. Din contră, art. 13 alin. (1) din OG nr. 2/2001 prevede un termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale de 6 luni de la data săvârșirii faptei, fără a exista vreo dispoziție legală în sensul celor susținute de petent, astfel că procesul-verbal este legal întocmit ulterior săvârșirii și constatării contravenției, în termenul indicat mai sus. În cazul de față întocmirea procesului-verbal în ziua următoare săvârșirii contravenției are o rațiune practică - agentul nu a fost prezent la săvârșirea contravenției iar contravenientul era plecat în momentul în care polițistul a ajuns la locul faptei, astfel că pentru a se stabili starea de fapt a fost necesar să se asculte relatările verbale ale persoanelor implicate - petentul precizându-și poziția față de fapta reclamată cu ocazia întocmirii procesului-verbal, pe care l-a semnat fără obiecțiuni, cu mențiunea că recunoaște fapta.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial. Partea 1 nr. 833/05.12.2007. Prin Decizia mai sus arătată, Î.C.C.J. a statuat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor poate atrage cel mult o nulitate relativă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care se constată în condițiile legii. Ca urmare, s-a decis că, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor, este necesar ca petentul contravenient să dovedească nu numai că agentul și-a încălcat obligația de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni ori a refuzat să consemneze aceste obiecțiuni, dar și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției.
Petentul nu a făcut dovada că prin neconsemnarea eventualelor obiecțiuni, în ipoteza nedovedită că au existat obiecțiuni, i-a fost produsă o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Această vătămare nu există pentru că reclamantul a putut formula pe larg obiecțiunile în plângerea contravențională, ceea ce a și făcut. Pe de altă parte, mențiunea privind recunoașterea faptei înserată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției semnat de contravenient infirmă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001. afirmațiile petentului în acest sens fiind neplauzibile.
Neplauzibilă este și susținerea privind excesul de zel al agentului care, în accepțiunea petentului, ar fi urmărit să dovedească că are activitate; în fapt, petentul a fost dirijat la locul contravenției în urma unui apel la numărul 112 tăcut de Szilâgyi Odon. prin urmare aplicarea sancțiunii nu s-a făcut din proprie inițiativă pentru a mima o activitate ci a fost o măsură legală luată în urma unei sesizări și în baza unor verificări care au confirmat temeinicia sesizării.
În privința petitului subsidiar, intimatul arată că dispozițiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, invocate de petent, prevăd la teza I aplicarea sancțiunii în limitele prevăzute de actul normativ. Pentru contravenția săvârșită de petent este prevăzută sancțiunea cu amendă de la 200 la 1.000 de lei iar individualizarea sancțiunii s-a tăcut corect, în limitele legale, petentului fiindu-i aplicată amenda minimă prevăzută pentru că sancțiunile anterioare despre care avea cunoștință agentul constatator se refereau numai la contravenții privind regimul circulației iar petentul a recunoscut fapta. Chiar dacă aplicarea criteriilor de individualizare a determinat aplicarea sancțiunii minime, fapta nu este de gravitate redusă, comportamentul petentului fiind violent, astfel că ar fi justificată reindividualizarea sancțiunii.
În drept s-au invocat prevederile art. 3 pct. 24 din legea nr. 61/1991 republicată: art. 13 alin. (1) și art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 10-13) și s-a solicitat, în temeiul art. 138 C.proc.civ., să nu fie încuviințate alte probe decât cele arătate în acțiunea introductivă și întâmpinare, afară de cazul în care necesitatea lor ar rezulta din dezbateri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 25.04.2012 de Inspectoratul Județean De Poliție Bistrița-Năsăud – Secția de Poliție Rurală Bistrița, petentul a fost sancționat conform art. 3 pct. 24 din legea nr. 61/1991 republicată, reținându-se că în data de 27.04.2012 la ora 18.50, fiind în localitatea T., în stradă, în fața imobilului cu numărul 120, a provocat scandal agresându-l pe intimatul Szilâgyi Odon din localitatea T. nr. 120.
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului verbal de contravenție instanța reține că acesta conține toate dispozițiile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001. Procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
Pe de altă parte, instanța reține că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 7 din OG nr. 2/2001 forma actualizată, avertismentul este o sancțiune care se aplică pentru o contravenție de mică importanță, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar și atunci când actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Deși avertismentul se deosebește de sancțiunile pecuniare și cele privative de libertate, prin aceea că acționează exclusiv asupra conștiinței celui vinovat de săvârșirea unei fapte, el nu aparține sferei răspunderii morale, ci are și o natura juridică, atât pentru faptul că este prevăzut de lege, cât și pentru aceea că poate constitui un antecedent în cazul în care persoana în cauza va săvârși o nouă faptă.
În speță, instanța trebuie să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor. Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 forma actualizată potrivit căruia: ”Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”.
Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată, însă, pentru evitarea arbitrariului, atât în teorie, cât și în doctrina de drept contravențional, s-au statuat o . criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, în sensul “lipsei de antecedență contravențională”, împrejurările săvârșirii contravenției, regretul manifestat de contravenient etc.
În baza textelor de lege mai sus citate și nefăcându-se dovada contrară a stării de fapt consemnată în procesul-verbal atacat, instanța constată că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, însă, având în vedere și gradul de pericol social redus al faptei, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/200l, aprobată prin L. l80/2002, raportat la art. 7 din aceeași ordonanță va admite, în parte plângerea contravențională, urmând să dispună înlocuirea amenzii cu sancțiunea „avertisment”.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul S. M., cu domiciliul în comuna Galații Bistriței, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, și în consecință:
- dispune înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 27.04.2012 cu sancțiunea „avertisment”, sens în care se va modifica actul sancționator.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.04.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. V. G. A.-M.
RED/DACT
VV/R.
30.04.2013/4 exp.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1840/2013. Judecătoria... | Reziliere contract. Sentința nr. 8186/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
