Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1291/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1291/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 530/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1291/2013
Ședința publică din data de 18 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. M., judecător
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul M. C., împotriva pârâtei M. A. C., având ca obiect ordonanță președințială.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la termenul de judecată din 15 februarie 2013, concluziile părților fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind amânată pronunțarea în cauză pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul de mai sus, reclamantul M. C., a formulat cerere de, prin care a chemat în judecată pe soția sa M. A.-C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se stabilească locuința minorei A.-M., născută la 11.09.2009 la domiciliul său, până la soluționarea irevocabilă a sentinței de divorț, obiect a dosarului Judecătoriei Bistrița, sub nr. 11._, cu termen de jduecată la 01.02.2013; să se dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată față de minora A.-M., născută la 11.09.2009, de către ambii părinți; să fie obligată pârâta la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, de la formularea prezentei cereri până la soluționarea dosarului de divorț, funcție de veniturile realizate la Spitalul Județean Bistrița-Năsăud; să se dispună ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, se arată că, s-a căsătorit cu pârâta în anul 2006 și din conviețuirea părților a rezultat minora A.-M.. născută la 11 .09.2009. Urmare a neînțelegerilor ivite datorită relațiilor extraconjugale întreținute de pârâtă cu alt bărbat, aceasta a promovat acțiune de divorț, înregistrată sub nr. 11._, cu termen de judecată la 01.02.2013. Deoarece în cursul procesului de divorț intentat de pârâtă s-a formulat cerere-reconvențională și de asemenea s-a formulat acțiune de împărțire de bunuri comune (obiect al dosarului 12._, cu termen de judecată la 14.02.2013), pârâta a început să aibă o conduită incalificabilă, atât față de el, cât și față de părinții săi, dar în special față de minoră. Urmare acestei atitudini și-a împachetat hainele personale și le-a dus la domiciliul părinților iar față de minoră a început să aibă o conduită violentă, să vorbească cu ea prin cuvinte triviale, indecente. Deoarece era în imposibilitatea de a dovedi conduita în familie a pârâtei a fost nevoit să înregistreze „fărâme" din expresiile pârâtei adresate minorei, pe care le-a transpus pe hârtie, punând la dispoziție și CD-urile pe care sunt făcute înregistrările. Pe lângă conduita violentă, fizică și verbală față de minoră sunt și momente de ignoranță totală, în sensul că o lasă singură închisă în casă, la vârsta de 3 ani și jumătate și nici nu îi dă de mâncare, nu o spală, nu o îmbracă, fiind mai rea decât o mamă vitregă din poveștile pentru copii.
Faptul care a determinat promovarea prezentei ordonanțe este că, în prezent pârâta nu-i permite să mai doarmă în apartamentul în care am locuit împreună cu minora și unde venea seara doar în considerentul de a dormi cu minora, a o duce la cămin și a fi sigur că are asigurată o minimă garanție de îngrijire. Pârâta a schimbat yala la ușa, nu îl mai lasă să vădă minora și intenționează să o ducă pe minoră la marna sa la țară, deoarece ea este în imposibilitate de a se ocupa de ea, având un program de lucru de 12 ore cu 24 ore și de altfel manifestând o totală neglijență față de aceasta și având o atitudine violentă.
Această conduită a pârâtei rezultă cu prisosință din înregistrările făcute, precum și din raportul de evaluare psihologică întocmit sub nr. 1 CJ 2229 la 07.01.2013, din care rezultă că: „-minora prezintă caracteristici ale anxietății ce ating intensitatea clinică a stării diagnosticului prezumtiv de tulburare de anxietate; -s-a constatat că „aceste manifestări anxioase (senzație de vomă, dureri stomacale, etc.) apăreau la nivel fiziologic și erau suficient de stringente încât să influențeze semnificativ funcționarea optimă a copilului; -„desenul familiei, unul din testele proiective folosite în faza incipientă, a relevat lipsa unei legături stabile și sănătoase cu mama biologică, M. A. C.. F. declară faptul că mama o lovește, numind și locurile unde aceasta este lovită. De asemenea, la auzul vocii mamei sau la vederea unei imagini a sa apare blocajul emoțional și ulterior transferul atenției pe o cu totul altă activitate. Mai mult decât atât, minora nu răspunde la întrebări directe legate de interacțiunea cu mama însă le povestește în timpul activității de joc, relatând constant de faptul că „mami țipă"" sau o lovește. Din evaluarea desfășurată ulterior s-a constatat dezvoltarea unui atașament insecurizant față de mama biologică, Müller A. C., contrar cu cel securizant față de tată, Müller C..
Considerând divorțul un aspect relevant în dezvoltarea optimă a unui copil s-a abordat și acest subiect în timpul ședințelor, pentru a identifica poziția copilului în legătură cu acest eveniment. Trebuie luat în vedere faptul că prioritatea este menținerea și dezvoltarea unor legături emoționale sănătoase între copil și alții, iar în acest caz poziția copilului nu a favorizat mama sub nici un aspect." …„pe parcursul întâlnirilor am constatat că lipsa răspunsului la întrebări directe referitoare la mamă și interacțiunea sa cu fata se datora fricii întrucât s-a stabilit că au existat agresiuni fizice și verbale asupra copilului care să justifice aceste " reacții, a existat un limbaj dur și perceput ca agresiv de către copil, din partea mamei (cuvinte depreciative, minimalizarea calității copilului, marginalizarea copilului, etc.); -„se remarcă apariția simptomelor anxioase când se aduce în discuție . subiectul „mama", în ciuda faptului că fizic copilul se afla într-un mediu sigur și confortabil. S-au constatat reacții specifice anxietății cu atac de panică în situații, precum auzirea vocii mamei, folosire de cuvinte injurioase și un ton ridicat (fata se bloca, își fixa privirea, apărea un tremur treptat).; starea prezentă a minorei și perspectiva de a nu mai putea ține legătura permanentă cu aceasta raportat la conduita și posibilitățile de creștere a minorei pe care le are pârâta considerăm că reprezintă una din împrejurările ce pot fi considerate un caz grabnic pentru luarea unei măsuri vremelnice pentru începerea unui proces de recuperare psiho-emițională a minorei și realizarea unei dezvoltări psihice și emoționale optime a minorei.”
În acest sens sunt și dispozițiile art. 613 indice 2 Cod Procedură Civilă potrivit cărora „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței".
În ce privește relația reclamantului cu minora din raportul de evaluare psihologică rezultă că minora are reacții afectiv-emoționale față de tată armonios dezvoltate și manifestă atașament securizam.
Se mai arată că „Tata întrunește din punct de vedere psiho-social profilul unui părinte responsabil, echilibrat, dispus de a-și pune la dispoziție timpul și resursele pentru susținerea materială și emoțională a copilului."
In drept, se invocă disp. art. 613 indice 2, ale art. 581 și ale art. 274 Cod Procedură Civilă.
În probațiune se solicită interogatoriul pârâtei, copia acțiunii de divorț, raportul de evaluare psihologică, înregistrările pârâtei, relații de la Comisia de protecția copilului și eventual declarații de martori.
Legal citată, pârâta M. A. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
În susținere se arată că, cererea de ordonanță președințială promovată are un caracter mixt, întrucât două dintre petite vizează probleme de fond (fiind probabil copiate din cererea reconvențională de la divorț). Cu privire la acestea nu se solicită măsura vremelnica, astfel că sunt inadmisibile pe calea ordonanței președințiale.
Arată că după ce a înregistrat acțiunea de divorț, la câteva zile a renunțat la acțiune, pentru că reclamantul a rugat-o să se împace, cerându-și iertare pentru desele ieșiri violente, consumul de alcool, etc.
A revenit cu o altă cerere de divorț, întrucât reclamantul nu s-a ținut de cuvânt. După ce a depus cererea de renunțare la divorț, l-a reprimit în casă (locuința care este bunul proprietatea mamei sale, el fiind cel care plecase inițial). Probabil sfătuit fiind de părinți a dorit să își preconstituie probe sens în care încerca în mod constant să o angreneze în discuții contradictorii sau spunea minorei să scrie pe pereți, moment în care intervenea și o certa pe minoră. In discuțiile pe care le avea cu minora, a remarcat că mereu îi spunea că mama este rea, că nu o lasă să facă ce vrea, să scrie pe pereți, să spargă pahare, etc.
Aspectele arătate de reclamant cu privire la faptul ca ar avea o relație extraconjugală, că ar avea o conduita violentă, că nu se ocupă de copil, că dorește să o duc la mama sa, sunt nereale și este extrem de uimită de potențialul de a inventa și fabula al reclamantului.
Apreciază că motorul principal ai procesului este mama reclamantului care este extrem de înverșunată împotriva sa întrucât nu a acceptat, nici ea nici mama sa, să fie trecut apartamentul pe ea și soțul său cu titlu de donație. Mai arată că reclamantul lucrează pe șantier de la orele 8.00 la orele 18.00 și nu este atașat de minoră, și oricum nu are timp să o îngrijească.
Deși muncește 12 cu 24 ore, se ocupă personal de minoră, și atunci când nu poate minora este îngrijită, fie de mama sa, fie de o persoana pe care a angajat-o, numita C. C.
Apreciază că în nici un caz nu se impune luarea unor măsuri vremelnice legate de statutul minorei, locuința, autoritatea și pensia, fără administrarea unei anchete sociale și a altor probe cu care se poate demonstra starea reală de fapt, pentru interesul superior al minorului.
În probațiune s-a solicitat și probatoriu testimonial și nouă evaluare psihologică.
În cauză a fost efectuată o anchetă psihosocială de către C. Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei mun.Bistrița la domiciliul fiecărei părți, raportul fiind depus la f.40-43, a fost luat interogatoriul doar pârâtei, întrucât s-a renunțat la interogatoriul reclamantului, și au fost audiați patru martori, doi la solicitarea reclamantului și doi la solicitarea pârâtului.
Instanța a respins cererea de probațiune cu înregistrările pe CD având în vedere că pentru admiterea acestei probe era necesar să se constante că înregistrările sunt originale, fără alterări/prelucrări, ceea ce nu se poate efectua în procedura ordonanței președințiale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile sunt căsătorite din anul 2006, din căsătorie a rezultat minora A.-M., născută la data de 11.09.2009, și se află în procedură de divorț, în cauza ce constituie obiectul dosarului nr._/190/2012, cu prim termen de judecată pe data de 01.02.2013.
Instanța reține că inițial părțile au locuit cu părinții reclamantului, în ultimii aprox.2 ani au avut locuință separată iar de aprox.o lună și jumătate sunt despărțite în fapt, actualmente reclamantul locuiește împreună cu părinții săi la domiciliul acestora iar pârâta a rămas cu minora.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat stabilirea locuinței minorei la domiciliul său actual, exercitarea autorității părintești să se facă de către ambii părinți și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, fără somație și fără trecerea vreunui termen, pe motiv că pârâta neglijează minora și are un comportament violent față de copilă, motiv pentru care minora prezintă simptome specifice anxietății cu atac de panică, astfel cum rezultă din raportul de evaluare psihologică de la f.11-12.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii iar la termenul din data de 15.02.2013 a depus Raport de screening psihologic (examinare psihologică), aflat la f.51-55, din care rezultă că minora nu prezintă anxietate/încordare în relația cu mama și nu există dovezi de ostilitate și abuz.
Conform art. 581 Cod procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Conform art.613 ind.2 Cod procedură civilă, instanța poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanță peședințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și al folosirea locuinței.
Din lecturarea acestei dispoziții care reglementează procedura specială a ordonanței președințiale, se desprinde concluzia că, pentru a fi admisibilă o atare cerere, se impun a fi întrunite concomitent și cumulativ trei condiții, anume vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului; totodată, practica judiciară, uniformizată în această materie, a statuat că este necesară analizarea aparenței dreptului în cadrul acestei proceduri speciale.
Analizând cele trei petite, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate doar pentru petitele de stabilire a locuinței și respectiv de plată a pensiei de întreținere ; în ceea ce privește petitul de exercitare a autorității părintești de către ambii părinți, instanța reține că autoritatea părintească a fost exercitată și până acum de ambii părinți iar prin cererea reconvențională la acțiunea de divorț din dosarul nr._/190/2012 (f.8-9) reclamantul a solicitat ca exercitarea autorității părintești să se facă tot de ambii părinți și în continuare, prin urmare, cu privire la acest petit nu sunt îndeplinite condițiile urgenței și vremelniciei, astfel că instanța va respinge această cerere ca fiind inadmisibilă pe calea ordonanței președințiale.
De remarcat că și în reglementarea noului cod de procedură civilă, la art.919, doar stabilirea locuinței și obligația de întreținere fac parte din măsurile vremelnice ce pot fi stabilite prin ordonanță președințială, nu și exercitarea autorității părințești.
Analizând cererea de stabilire a locuinței minorei la domiciliul reclamantul, instanța reține că aceasta nu este întemeiată astfel că o va respinge, și pe cale de consecință va respinge și cererea de obligare a pârâtei la plata pensiei de întreținere, pentru următoarele considerente:
Instanța constată că ambele părți au prezentat minora spre evaluare câte unui psiholog și fiecare a întocmit câte un raport de evaluare depus în dosar la f.11-12 și respectiv f.51-55 ; întrucât concluziile celor doi psihologi, fiecare cu drept de liberă practică, sunt opune, deși cele două evaluări s-au făcut la interval de timp destul de redus, de aprox.o lună, instanța nu va avea în vedere nici unul din rapoarte, considerând că pentru o evaluare corectă este necesară o expertiză efectuată în condițiile prevăzute lege, însă administrarea acestei probe nu se poate face în procedura ordonanței președințiale, astfel că instanța va analiza cauza doar pe baza celorlalte probe administrate.
Astfel, analizând declarațiile martorilor audiați și răspunsurile la interogatoriu, instanța reține că nu există probe din care să rezulte că minora este realmente neglijată de către mama sa, astfel încât să se justifice schimbarea locuinței actuale și stabilirea locuinței în mod provizoriu la domiciliul reclamantului până la soluționarea dosarului de divorț, aceasta fiind și concluzia anchetei psihosociale efectuată de C. autoritate tutelară de la f.39-43, iar faptul că reclamantul și părinții săi sunt atașați de minoră sau că pot să-i ofere acesteia condiții bune nu este un motiv suficient pentru admiterea cererii.
În consecință, instanța va respinge cererile de stabilire a locuinței și de plată a pensiei de întreținere, ca neîntemeiate, si cererea de exercitare a autorității părintești de către ambii părinți, ca inadmisibilă.
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă, instanța va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea privind emiterea unei Ordonanțe Președințiale formulată de reclamantul M. C., cu domiciliul în mun.Bistrița, ., ., jud.Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta M. A.-C., domiciliată în mun.Bistrița, . (L11) ., jud.Bistrița-Năsăud.
Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. MarianaSalvan E.
RED/DACT
CMM/SE 19.02.13
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Tutelă. Încheierea nr. 4427/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
