Plângere contravenţională. Sentința nr. 1017/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1017/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 12095/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1017/2013
Ședința publică din data de 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: A. A.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata C. SA, împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.06.2011 de organul constatator C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petentă av. M. A., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură al instanței, la data de 30.01.2013, de către intimată, copia procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție atacat cu petenta.
Reprezentantul petentei, av. M. A., arată că ceea ce s-a depus la dosar (procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție atacat cu petenta) nu este o dovadă, este un script, că, potrivit disp. art. 92 Cod procedură civilă, comunicarea actelor de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, în speță fiind incidente și disp. art. 102 și 105 Cod procedură civilă. Depune la dosar note, precum și șapte sentințe civile, practică judiciară, emise de secția civilă a Judecătoriei Bistrița. Nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată faza probatorie și dispune judecarea cauzei pe fond.
Reprezentantul petentei, av. M. A., având cuvântul pe fond, solicită admiterea plângerii formulate, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar factura prin care face dovada cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petenta . a solicitat să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 03.06.2011 de către intimata C.- C., ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, transformarea sancțiunii amenzii în avertisment; cu cheltuieli de judecată. Partea a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
În motivare se arată că procesul verbal atacat este nul absolut pentru lipsa mențiunilor corecte referitoare la sediul, numărul de identificare în Registrul Comerțului și datele de identificare al reprezentantului legal, precum și pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, condiție esențială de validitate a actelor administrative comunicate în formă scrisă, întocmirea unui înscris în formă electronică nefiind de natură a valida actul atacat. În plus, din cauza perioadei mari de timp scurse de la data constatării contravenției, petenta nu este în măsură să confirme dacă într-adevăr a condus autovehiculul în cauză fără a avea rovinietă valabilă.
În motivarea petitului subsidiar, petenta invocă gradul de pericol social redus al faptei sale.
În drept s-au invocat prevederile art. OG 2/2001 și OG 15/2002.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5).
Deși a fost legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nu și-a desemnat reprezentant în instanță pentru susținerea poziției procesuale.
Prin notele depuse la dosarul cauzei la termenul din 08.02.2013, petenta a reiterat aspectele menționate în acțiunea introductivă, adăugând faptul că procesul – verbal contestat este nul absolut și pentru faptul că nu i-a fost comunicat în termenul legal de o lună de la data întocmirii, contrar prevederilor art. 14 alin. 1 din OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 19-34).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
În primul rând, raportat la prevederile art. 97, art. 101 și art. 105 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția nulității absolute a dovezii de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției cu petenta și constatând că plângerea contravențională este formulată în termenul legal, o va analiza pe fond.
La data de 03. 06. 2011 a fost emis procesul-verbal de constatare a contravențiilor atacat, prin care s-a reținut în sarcina petentei că în data de 07. 12. 2010, ora 16,56, pe DN 17, km. 85+380m, Tiha Bârgăului, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând societății petente a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu pe cale de excepție, însă în procedura analizării legalității actului constatator, plângerea contravențională pendinte apare ca fiind fondată în considerarea argumentelor ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile OG nr. 2/2001.
Astfel, art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că este act administrativ „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
De asemenea, art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001 prevede că „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului”, dând așadar caracter administrativ proceselor – verbal de constatare a contravențiilor și subrogând această categorie de acte raporturilor de autoritate.
Totodată, din economia prevederilor art. 3 și 4 din Legea nr. 455/2001, instanța reține că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora putând fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 din Legea nr. 455/2001 în conformitate cu care „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”.
Actul constatator atacat în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în sarcina societății petente în format electronic un proces – verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat petentei în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în OG nr. 2/2001. Ori, nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în formă electronică a proceselor verbale, fiind arhicunoscut aspectul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres nici interpretul nu poate să adauge.
Rezultă, așadar, că dispozițiile legale imperative privind modalitatea de întocmire a actelor administrative constatatoare nu au fost respectate în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța va admite ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 03. 06. 2011 de către CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – C., ca fiind nelegal întocmit.
În ce privește cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial, văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța va respinge această cerere și nu va acorda cheltuieli de judecată, apreciind că acestea nu au fost dovedite în cauză, întrucât simpla depunere la dosar a unei facturi, care nu este emisă în regim fiscal de către reprezentantul petentei, nu implică și plata efectivă a sumei de bani cu titlu de onorariu avocațial, atâta timp cât nu este însoțită de o chitanță care să ateste plata efectivă a onorariului, acest înscris depus, nefăcând dovada cheltuielilor de judecată în cadrul plângerii ce face obiectul prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Bistrița, Cartier Unirea, nr.95, jud.Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata C. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ C., cu sediul în mun. București, . nr. 401A, sector 6 și în consecință:
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/03.06.2011, ca nelegal întocmit.
Respinge ca nefondată cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 08.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. A. A.
RED./DACT.
BV/R.
12.02.2013
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 7540/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8394/2013.... → |
|---|
