Plângere contravenţională. Sentința nr. 1055/2013. Judecătoria BISTRIŢA
Comentarii |
|
Sentința nr. 1055/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 3081/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1055/2013
Ședința publică din data de 11 Februarie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. M. D. S.R.L. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 05.03.2011 de intimatul I. T. DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD.
Cauza s-a judecat în fond la data de 04 februarie 2013, concluziile și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 11.02.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, motivată la termenul din 23.04.2012, petenta . a solicitat să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 05.03.2012 de intimatul I. T. DE MUNCĂ Bistrița-Năsăud, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare se arată că, în urma controlului efectuat de către inspectorul de muncă, acesta a constatat, în mod nejustificat, faptul că numita M. I. ar desfășura muncă fără forme legale.
Petenta consideră că aceste constatări sunt neconforme cu realitatea întrucât contractul de muncă era întocmit și se afla la administrator, fiind datat cu 01.07.2011, numita M. I. apărând pe cartea de muncă cu data de 01.07.2011, conform declarațiilor depuse la Administrația Finanțelor Publice și plățile efectuate către bugetul de stat.
Inspectorul a constatat că există o neconcordanță între actele prezentate de administratorul petentei și înregistrările din Revisal, dar aceasta se datorează faptului că s-a înregistrat pe versiunea veche a programului, iar remedierea carenței s-a produs la o dată ulterioară, când s-a constatat faptul că versiunea veche nu era actualizată, respectiv la data de 01.11.2011.
În aceste condiții, petenta consideră că reiese cu certitudine nevinovăția sa.
În motivarea petitului subsidiar se arată că angajata M. I. nu a fost prejudiciată, existând statele de plată înregistrate la ITM și contribuțiile la buget achitate la zi.
În drept s-au invocat prevederile OG 2/2001 și art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-8) și s-a solicitat admiterea probei testimoniale.
Deși a fost legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare însă, prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din 28.05.2011, a arătat că numita M. I. declara, la adat de 06.02.2012, că presta ca și ospătar în cadrul societății petente și că ar fi semnat contract de muncă din iulie 2011, cu toate acestea fiind declarată în Revisal doar în 17.01.2012. În aceste condiții, se impune respingerea plângerii având în vedere că este în concurs contravenția de neîntocmire în formă scrisă a contractului individual de muncă cu nedeclararea în termen legal a convenției.
În drept s-au invocat prevederile art. 4 alin. 1 lit. b din HG 500/2011.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 17-23).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 05.03.2012, i s-a aplicat petentei . sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se că, în urma controlului efectuat în data de 06.02.2012, ora 14:00, la punctul de lucru al societății, situat la sediul său din Bistrița, .. 55, jud. Bistrița-Năsăud, a fost identificată prestând activitate fără forme legale, numita M. I., care a declarat că lucrează la petentă încă din luna august 2011. S-a constatat totodată că petenta i-a întocmit numitei M. I. contract individual de muncă cu data de 01.11.2011.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
În speța pendinte, petenta a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator, din probatoriul administrat în cauză – scripte și declarația testimonială a martorului B. L. M. (f. 33-36-40), rezultând faptul că s-au complinit prevederile legale ale HG 500/2011 dar, pe fondul unei neconcordanțe de ordin tehnic, nu s-a reușit să se transpună complet și la timp datele în cauză în Revisal.
Rezultă, așadar, că starea de fapt reținută de către organul constatator a fost răsturnată în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 05.03.2012 de către intimat, și sancțiunile aplicate în temeiul său, ca fiind neîntemeiat.
În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite ca fiind fondată plângerea contravențională formulată de către petenta S.C.M. D. SRL, cu sediul în Bistrița, .. 55, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORIATUL T. DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, ., nr. 60-64, jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 05.03.2012 de către INSPECTORIATUL T. DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, și sancțiunile aplicate în temeiul acestuia.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. V. G. A.-M.
RED/DACT
VV/R.
13.02.2013/4 exp.
← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9660/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9083/2013.... → |
---|