Plângere contravenţională. Sentința nr. 9660/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9660/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 4284/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9660/2013
Ședința publică din data de 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M. A.,judecător
GREFIER: P. S. C.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta G. A., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr._/12.04.2013, în contradictoriu cu intimații M. Bistrița prin primar, P. M. Bistrița și Poliția L. Bistrița.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: petenta asistată de avocat C. D. S. în substituirea av. C. I. O., consilier juridic – R. L. – pentru intimații P. M. Bistrița și Poliția L. Bistrița, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată că s-au depus la dosar, la data de 29.11.2013 „note” din partea intimaților P. M. Bistrița și Poliția L. Bistrița, la data de 02.12.2013, „note” din partea petentei.
Reprezentanta petentei depune la dosar chitanța reprezentând plata onorariului avocat.
Instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul reprezentantelor părților.
Reprezentanta petentului, având cuvântul pe fond, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată în scris. Referitor la excepția prin care se solicită a se constata prescripția contravenției și aplicarea sancțiunii, solicită a se admite și pe cale de consecință să se anuleze procesul verbal de contravenție, acesta fiind nul. Solicită de asemenea, anularea procesului verbal ca nelegal și netemeinic, iar în subsidiar să se dispună modificarea sancțiunii amnezii în sancțiunea avertismentului, în cazul în care se va constata că procesul verbal este legal și întemeiat, iar în al doilea subsidiar solicită să se reducă cuantumul amenzii de la 5000 lei la 1000 lei, minimul prevăzut de lege. În ceea ce privește prescripția constatării și sancționării faptei, precizează că, este admisibilă întrucât din probele administrate, declarațiile martorilor și înscrisurile de la dosar, rezultă că orice construcție legată de imobilul în litigiu, respectiv balconul de acces în salonul de cosmetică al petentei a fost terminată în urmă cu 5-6 ani, mai mult decât cei doi ani prevăzuți de lege pentru prescripția săvârșirii faptei. Consideră că se face o confuzie între terminarea construcției ca fapt material și finalizarea acesteia în sens juridic. Referitor la Legea 50/1991 în art. 31 care prevede despre fapta de a construi fără autorizație ca fiind o faptă continuă, aspect pe care nu-l contestă, precizează că orice faptă continuă are un moment al consumării și un moment al epuizării, in speță momentul epuizării a avut loc în anul 2005, 2006 probabil până în 2008 cum a precizat martora și apreciază că acest moment trebuie avut în vedere, moment de la care se calculează și începe cursul prescripției, momentul terminării construcției în sens material și nu juridic. Astfel dacă s-ar acceptă faptul că prescripția începe să curgă din momentul finalizării construcției în sens juridic, de la momentul intabulării în cartea funciară, practic ar afecta inclusiv instituția prescripției, rațiunea acestei instituții, care este reglementată și în Legea 50/1991 și care spune că sancțiunile se prescriu în termen de doi ani de la data săvârșirii faptei. În subsidiar, în cazul în care se va trece peste această excepție, solicită a se constata că procesul verbal este neîntemeiat, că petenta deține acte pentru realizarea accesului la salonul de cosmetică, o . acte și demersuri juridice pe care le-a întreprins pentru a fi în legalitate și pentru a nu încălca legea, s-a închis un balcon care avea platforma autorizată, o cale de acces autorizată pentru toate acestea plătindu-se impozite ani la rând. Consideră că această sancțiune este un abuz al autorităților, care deși prezenți în zonă, sesizați cu alte aspecte, fiind solicitați în repetate rânduri chiar și de petentă în legătură cu problema unei platforme de gunoi existente în fața geamului petentei, motiv pentru care autoritățile au fost deranjate de acest aspect și chiar în ziua în care au făcut verificări la solicitarea petentei în legătură cu gunoiul au venit și în salonul de cosmetică pentru a cere documentația pentru respectivul balcon. Apreciază că din actele depuse la dosar, din răspunsul Poliției Locale, reiese foarte clar că aceasta au mai făcut verificări în această zonă fără a se constata existența unor încălcări ale legii în domeniul construcțiilor. Pentru motivele arătate mai sus, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei, având cuvântul pe fond, solicită respingerea excepției prescrierii dreptului de constatare și sancționare a contravenției ca inadmisibilă pentru motivele expuse pe larg în notele depuse la dosar. Precizează că prin constatarea acestei construcții nu s-a făcut un abuz, solicită a se observa că cel de al doilea balcon nu respectă nicio regulă urbanistică este în afara aliniamentelor care sunt la fațada posterioară, cel din față respectă regula de aliniament față de celelalte balcoane de la etajele superioare insă cel pentru care a fost sancționată petenta nu are nicio estetică și nici o regulă. Faptul că, petenta a considerat că intră niște mirosuri, apreciază că ar fi existat alte căi, respectiv să sesizeze, să facă demersuri în sensul de a muta acel container de gunoi ca să nu intre mirosurile. În ceea ce privește transformarea sancțiunii în avertisment solicită a se observa că Legea 50/1991 nu prevede o sancțiune a avertismentului, motiv pentru care solicită a se respinge această cerere. Solicită a se constata că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic încheiat și pe cale de consecință să se respingă plângerea formulată.
Instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ., se socotește lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta G. A. a solicitat să se dispună, în principal, pe cale de excepție, anularea ca prescris a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._, întocmit la data de 12.04.2013 de către intimatul M. BISTRIȚA, prin Primar, în contradictoriu și cu intimații P. M. BISTRIȚA și POLIȚIA L. A M. BISTRIȚA, iar în subsidiar, anularea procesului-verbal ca nelegal și neîntemeiat, înlocuirea amenzii pecuniare în avertisment sau reducerea amenzii de la 5.000 lei, la minimul prevăzut de lege, respectiv 1.000 lei, concomitent cu exonerarea pedepsei complementare; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată, referitor la excepția prescripției dreptului de constatare și sancționare a contravenției, că potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea 50/1991, „dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26, se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei”. Astfel, întrucât lucrările au fost executate în perioada 2003-2007 iar constatarea și sancționarea a fost făcută în aprilie 2013, dreptul intimatului este prescris.
Referitor la nelegalitatea actului sancționator, petenta invocă încălcarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor privitoare la contravenient, acesta fiind PFA G. A., iar nu persoana fizică G. A., cum eronat s-a consemnat. În plus, procesului-verbal îi lipsește data comiterii presupusei contravenții.
Petenta învederează că s-a autorizat ca PFA în anul 2003 și are ca obiect de activitate „cosmetică și alte activități de înfrumusețare”. Pentru amenajarea cabinetului său, petenta a schimbat destinația unei camere din apartamentul proprietatea sa și a soțului său, situat în Bistrița, ., nr. 8, . în care a făcut toate demersurile necesare pentru funcționarea în condiții de legalitate, respectiv în baza autorizației de construire nr. 1135/10.12.2003, în anul 2004, a făcut o ușă de acces la salon, a construit un balcon, a amenajat salonul și a creat cale de acces și alee.
Netemeinicia procesului-verbal rezidă din faptul că prezintă o stare de fapt eronată. Astfel, se reține „extinderea salonului de cosmetică în suprafață de 3,5*1,2 mp, fără a deține autorizație de construcție” ori, prin memoriul justificativ, avizat spre neschimbare cu nr._/10.12.2003, s-a propus și aprobat construirea unui balcon de 1,20*1,90 m. Așadar, extinderea reprezintă, de fapt, balconul pentru care petenta deține autorizația de construire nr. 1135/10.12.2003.
În motivarea petitului subsidiar se invocă buna credință a petentei în respectarea legilor, aspecte ce rezultă din documentele anexate, respectiv autorizație de construcție, autorizație de funcționare, plata taxelor și impozitelor locale în fiecare an.
În drept s-au invocat prevederile art. 194 Cod procedură civilă, Legea 50/1991 și OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri: procesul – verbal contestat (f. 6-8), act control din 04.04.2013 (f. 9-10), autorizație de construire nr. 1135/10.12.2003 (f. 11), contract nr. 392/03.05.2005 (f. 12-13), declarație de conformitate (f. 14), deviz plată lucrări (f . 15), facturi fiscale și chitanțe aferente (f. 16-19), certificat de funcționare nr. 1240/05.04.2013 (f. 20), certificat de înregistrare (f. 21), chitanțe reprezentând plata impozitelor și taxelor locale în perioada 2003-2012 (f. 22-25) și s-a solicitat admiterea probei testimoniale în privința numiților G. M., B. R., R. L. și Zahut L..
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Bistrița și au solicitat să se dispună respingerea excepției prescripției dreptului de constatare și sancționare a contravenției, respingerea plângerii ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea ca legal și temeinic a procesului-verbal.
În motivare se arată că, având în vedere prevederile art. 27 alin. 1, 3, 5 din Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, pentru stabilirea corectă a cadrului procesual, plângerea trebuie soluționată în contradictoriu doar cu organul constatator Poliția L., nu și cu primarul municipiului care, prin rezoluție, a aplicat sancțiunea contravențională.
Așa fiind, rezultă că municipiul Bistrița nu are vreo competență cu privire la emiterea procesului-verbal de contravenție, cu atât mai puțin aplicarea sancțiunii contravenționale, motiv pentru care se impune să se constate că acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Intimații învederează că petenta a fost sancționată în baza prevederilor art. 26 lit. a din Legea 50/1991, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/12.04.2013, întocmit de Poliția L. a municipiului Bistrița, cu amendă în cuantum de 5.000 lei, pentru „realizarea unei construcții pe domeniul public, constând în extinderea salonului de cosmetică în suprafață de 3,5*1,2 mp, fără a deține autorizație de construire eliberată de Primăria municipiului Bistrița”.
Ținând cont de legea contravențională aplicabilă în speță, intimații apreciază că procesul-verbal contestat este legal și temeinic încheiat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea 50/1991, „dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26, se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei”. Potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai în baza unei autorizații de construire, iar potrivit art. 26 alin. 1 lit. a, constituie contravenție fapta investitorului și executantului de a realiza lucrări de construcție fără autorizație. Astfel, potrivit art. 13 alin. 2 teza II din OG 2/2001, „contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp”, iar art. 37 alin. 5 din legea specială dispune că „construcțiile executare fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi întabulate în cartea funciară”.
Din interpretarea textelor de lege precitate, rezultă că sancțiunea se aplică în continuare persoanei vinovate de menținerea în stare de nelegalitate a construcției realizate cu încălcarea reglementărilor aplicabile, fără a lua măsurile necesare pentru încadrarea acesteia în regimul legal al construcțiilor. Fiind o contravenție, continuă, data săvârșirii este identică cu data constatării, în speță, 12.04.2013.
Apoi, examinând mențiunile actului constatator prin prisma prevederilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, intimații consideră că acesta a fost legal întocmit și nu există motive de nelegalitate. Susținerea petentei potrivit căreia persoana fizică autorizată trebuia să aibă calitatea de contravenientă, iar nu persoana fizică, este fără suport având în vedere că, din extrasul de carte funciară depus împreună cu documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de construire nr._/1135/10.12.2003, rezultă că proprietarii imobilului sunt G. G. T. și G. A.. Așadar, responsabili pentru realizarea lucrărilor fără autorizație sunt titularii dreptului real asupra imobilului.
Intimații învederează că procesul – verbal conține mențiunile prevăzute de art. 35 alin. 1 din Legea 50/1991, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 170 Cod procedură civilă, sancțiunea nulității nu va interveni decât dacă nelegalitatea a produs o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, fapt nedovedit de petentă în cauză.
Sub aspectul temeiniciei, intimații consideră că petenta încearcă să inducă ideea că a construit în mod legal, fiind beneficiara unei autorizații de construire, dar, în realitate, lucrurile nu stau astfel. Constructorul nu a prevăzut blocul cu balcon însă, la solicitarea petentei, aceasta a fost autorizată să execute anumite lucrări, dar fără balcon. Întrucât construcția edificată de petentă este situată pe domeniul public, ocupând o suprafață de 3,5*1,2 mp, pe lângă sancțiunea pecuniară aplicată, s-a dispus și măsura desființării construcției ilegale, până la data de 15.05.2013, lucru care nu s-a realizat însă.
În drept s-au invocat prevederile art. 205, 206, 10 alin. 1, 14 alin. 2, 3 și 170 Cod procedură civilă, art. 26 alin. 1 lit. a și alin. 2, 27 alin. 1, 3, 5, 31, 35 alin. 1, 3, 37 alin. 5 din Legea 50/1991 și OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri: dosar nr._-_ referitor la autorizația de construire nr. 1135/10.12.2003 (f. 39-74).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 21.06.2013, petenta a solicitat să se dispună admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, reiterându-se aspectele referitoare la excepția prescripției dreptului de constatare și sancționare.
În probațiune s-au anexat înscrisuri: copie Sentința civilă nr. 7148/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._/190/2011 (f. 79-81), adrese DSP Bistrița-Năsăud (f. 82-83), adresă Primăria municipiului Bistrița (f. 84), adresă Autoritatea de sănătate publică Bistrița (f. 85), răspuns adrese Direcția Servicii Publice Bistrița (f. 87), Poliția L. a municipiului Bistrița (f. 88).
La termenul din 24.10.2013, s-a luat declarația martorului G. M. (f. 101).
La termenul din 21.11.2013, s-a luat declarația martorului R. L. D. (f. 103).
Prin notele depuse la dosarul cauzei la termenul din 05.12.2013, intimații P. municipiului Bistrița și Poliția L. a municipiului Bistrița au arătat că își mențin în totalitate poziția exprimată prin întâmpinarea formulată anterior, reiterând succint aspectele referitoare la respingerea excepției prescripției dreptului de constatare și sancționare a contravențiilor și cele privitoare la măsura desființării construcției ilegale.
Prin notele depuse la dosarul cauzei la termenul din 05.12.2013, petenta a solicitat să se dispună admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost formulată, arătând că, potrivit declarațiilor martorilor audiați, precum și înscrisurilor probatorii depuse, lucrările de construcție efectuate la salonul de cosmetică aparținând PFA G. A. au fost finalizate în perioada 2003-2007, astfel că fapta a fost constatată la data de 04.04.2013, după aprox. 6 ani, ceea ce atrage prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională.
Petenta consideră că intimații fac confuzie între terminarea construcției, ca fapt material obiectiv, și finalizarea acesteia, din punct de vedere juridic, pentru a fi înscrisă în cartea funciară, astfel că aplicarea prevederilor art. 31 din Legea 50/1991 se face în funcție de terminarea construcției, astfel că nu pot fi reținut susținerile intimaților referitoare la existența unei contravenții continue.
Așa fiind, în teza finală a art. 37 alin. 4 din Legea 50/1991, legiuitorul nu a înțeles să instituie un alt moment de început al termenului de prescripție de 2 ani, respectiv al îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege ci, prin raportare la art. 31 din același act normativ, sancțiunile se aplică în continuare, în interiorul termenului arătat, de la data săvârșirii faptei. În această situație, văzând că prescripția este o sancțiune pentru atitudinea pasivă a unui subiect de drept, dacă s-ar admite interpretarea potrivit căreia termenul de prescripție începe să curgă de la momentul intrării în legalitate, aceasta ar aduce atingere însăși rațiunii prescripției.
Pe fondul cauzei, petenta reiterează susținerile sale referitoare la netemeinicia procesului verbal, invocând reaua-credință a intimaților și, pe cale de consecință, culpa lor în perpetuarea situației sancționate deoarece, contrar dispozițiilor legale privind disciplina în construcții, în cei aprox. 6 ani de la terminarea construcțiilor, nu au efectuat niciun control în zonă și nu au atenționat-o/avertizat-o niciodată pe petentă în acest sens.
În probațiune s-au anexat înscrisuri: dovada achitării onorariului avocațial de către petentă (f. 116).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor Nr. 30.749/12.04.2013, în baza art.26 lit. a" din Legea nr.50/1991 republicată, privind autorizarea lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare, petentului G. A. i s-a aplicat amenda în cuantum de 5.000 lei de către P. M. Bistrița pentru „realizarea unei construcții, pe domeniul public, constând în extinderea salonului de cosmetică în suprafață de 3,5 X1,2 mp din Bistrița, . ,nr. 8, . fără să dețină autorizație de construire eliberată de către Primăria Bistrița."
Contravențiile prevăzute la art.26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h) - l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.
În cauza pendinte cel care a aplicat sancțiunea a fost primarul municipiului Bistrița .
În ceea ce privește susținerile petentului în sensul ca la momentul constatării si a aplicării sancțiunii contravenționale era prescris dreptul de constata săvârșirea faptei contravenționale si de a aplica sancțiunea în mod corespunzător, acestea sunt întemeiate fata de prevederile art.31 din Legea nr. 50/1991 republicata.
Este adevărat ca fapta de construire este prin natura sa o fapta în forma continuă, nefiind de admis ca ar putea fi executate lucrările dintr-o data, presupune o perioada mai scurta sau mai lunga de timp în care lucrările specifice sunt finalizate si în acest interval de timp data săvârșirii faptei contravenționale este considerata data constatării.
Momentul finalizării nu poate fi însa legat de cel al recepției lucrărilor de către reprezentanții administrației locale, astfel cum încearcă intimata sa susțină în apărare; o astfel de interpretare ar lipsi practic de efecte dispozițiile art. 31 din Legea nr.50/1991 întrucât recepția lucrărilor nu poate avea loc în lipsa autorizației de construire, ceea ce ar însemna ca săvârșirea faptei contravenționale ar putea fi constata oricând pana la . obținerea autorizației în mod corespunzător .
Din declarațiile martorilor audiați în cauza rezulta ca lucrările de extinderea salonului de cosmetică pentru imobilul situat la adresa sus menționată în forma actuala, existau si la data efectuării constatării la data de 12.04.2013, au fost încheiate în mod obiectiv la sfârșitul anului 2007, astfel încât termenul legal de 2 ani în care poate fi făcuta constatarea si aplicata sancțiunii contravenționale a fost depășit si ca urmare constatarea si sancționarea faptei contravenționale apare ca prescrisa .
Martorii G. M. (f. 101), R. L. D. (f. 103) sunt clienți ai salonului de cosmetică și periodic au vizitat acest salon astfel că au avut posibilitatea obiectivă să constate stadiul efectuării extinderii și momentul finalizării, astfel declarațiile lor sunt relevante în cauză cu privire la momentul finalizării construcțiilor în cauză și a consumării activității contravenționale.
Susținerea petentului referitoare la persoana contravenientului, persoană fizică deși salonul a profitat persoanei fizice autorizate nu pot fi primite întrucât așa cum susține și intimata, relevant este în cauză cine este titularul autorizației de construcție, singurul ce poate fi analizat de organul constatator dacă a respectat sau nu autorizația de construcție, ori examinând autorizația de construcție, instanța reține că titularul este G. A., ca persoană fizică și nu PFA G. A..
In considerarea celor astfel expuse instanța va admite plângerea, va anula procesul verbal si va exonera petentul de plata amenzii.
Fiind în culpă procesuală în temeiul art.274 Cod pr civilă instanța va obliga intimații să achite petentului G. A. cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de petentul G. A., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, ., nr. 8, .. 16, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimații M. BISTRIȚA, prin primar, P. M. BISTRIȚA și POLIȚIA L. A M. BISTRIȚA, toți având sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud, având ca obiect plângere contravențională.
Constată prescris dreptul de a constata contravenția reținută prin procesul verbal de constatare a contravenției contestat, anulează procesul verbal de constatare a contravenției nr._ din 12.04.2013 emis de municipiul Bistrița.
Obligă intimații la plata către petent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de lei, reprezentând onorariu avocațial suportat de petent.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. M. A. P. S. C.
RED./DACT
BMA/M.
10.01.2014 6ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1688/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1055/2013.... → |
|---|
