Plângere contravenţională. Sentința nr. 1794/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1794/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 8065/190/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1794/2013
Ședința publică din data de 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. C. V.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul D. M. împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 11.07.2011, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA NĂSĂUD.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 12.02.2013, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 19 februarie 2013, iar ulterior pentru data de 26.02.2013, respectiv pentru data de 05.03.2013, încheierile de ședință de la datele arătate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul D. M. a solicitat să se dispună anularea procesului verbal . nr._, încheiat în data de 11.07.2011, orele 20:34, de către intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud.
În motivare se arată că petentul consideră procesul verbal nul și sancțiunea aplicată netemeinică deoarece, conform încadrării legale, art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 stipulează „Amenda contravențională prevăzută la alin.(l) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin.(l) lit. d) coroborat cu art. 108. – „(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:/ ...d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:/ .... 3. depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic", așadar se aplică penalizare de 6 puncte și nu ridicarea permisului de conducere
Conform încadrării legale, art. 108/l/b/3 din OUG 195/2002, respectiv „(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: /....b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:/...2. depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, așadar se aplică penalizare de 3 puncte și nu ridicarea permisului de conducere.
Petentul consideră că viteza înscrisă în procesul verbal este de 101 km/h și întrucât echipamentul radar se afla în mișcare, consideră înregistrarea ca fiind incorectă. Acesta menționează că a condus în localitate cu o viteză mult mai mică de 100 km/h, motiv pentru care contestă corectitudinea măsurătorii vitezei. Astfel, crede că ar fi trebuit aplicată doar amenda și punctele de penalizare în cazul în care se dovedește că a depășit 50 de km/h dar nu și ridicarea permisului.
În drept s-au invocat prevederile OUG 195/2002.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-5).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Partea a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
În motivare se arată că, prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancționat pentru depășirea vitezei maxime admise cu mai mult de 50 km/h, faptă care este sancționată conform art. 102 alin. (3) lit. ..e" coroborat cu art. 102 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 republicată. S-a reținut că în data de 11.07.2011 la ora 20,34 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 15A, în localitatea Viile Tecii, cu viteza de Î01 km/h pe un sector de drum pe care viteza maximă admisă este de 50 km/h. S-a consemnat că viteza de deplasare a fost stabilită cu cinemometru radar, menționându-se în conținutul procesului-verbal numărul de înmatriculare al autoturismului pe care este montat cinemometru!, respectiv_ . Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care l-a semnat cu mențiunea că recunoaște fapta.
Intimatul consideră că plângerea contravențională este neîntemeiată deoarece, conform art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (...) indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; (..). Cerința legală este îndeplinită, OUG nr. 195/2002 fiind corect indicată în condițiile în care legea impune numai indicarea actului normativ, nu și menționarea articolului. Astfel, indicarea art. 108 alin. (1) lit. d și art. 102 alin. (2) în loc de art. 102 alin. (3) lit. „e" și art. 102 alin. (2) nu poate atrage nulitatea procesului verbal pentru că actul normativ a fost corect menționat iar sancțiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de acesta pentru fapta comisă.
Conform adresei nr. 3596/2008 a Biroului Român de Metrologie Legală, valoarea indicată de aparat este cea legală și asupra ei nu se poate interveni, nu se scade și nu se adaugă nicio eroare. Buletinul de verificare metrologică este omologat pentru a efectua verificări atât în regim staționar cât și în regim de mișcare, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, pe care este menționat și numărul de înmatriculare a autoturismului pe care este montat cinemometru!. D. fiind că cinemometrul este omologat, avea verificare metrologică în termen de valabilitate iar avizele legale se referă atât la funcționarea în regim staționar cât și la măsurările efectuate în regim de mișcare, viteza înregistrată este cea corectă, astfel că autoturismul condus de petent a depășit cu mai mult de 50 km/h limita maximă de viteză iar sancțiunile prevăzute de lege pentru această faptă sunt cele aplicate petentului și nu cele pe care acesta ie propune ca fiind corecte.
Intimatul mai arată că, din cazierul auto al petentului rezultă că acesta a mai fost sancționat în repetate rânduri pentru depășirea vitezei maxime admise.
În drept s-au invocat prevederile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, art. 102 alin. (3) lit. „e" și art. 102 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 republicată.
În probațiune s-au anexat înscrisuri și înregistrarea video (f. 15-19).
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul–verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.07.2011 de către agentul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 603 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 11.07.2011, ora 2034, în localitatea Viile Tecii, pe DN 15A, a condus autoturismul cu nr. înmatriculare_, fiind înregistrat cu viteza de 101 km/h în zonă de limitare a vitezei la 50 km/h.
Verificând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, astfel că instanța va respinge cererea de anulare a procesului-verbal pe aceste considerente.
Este adevărat că în procesul-verbal de contravenție s-a menționat în mod eronat art. 108 din OUG nr. 195/2002, ce nu are nicio relevanță în cauză, însă a fost indicat și art. 102 din același act normativ. Sub acest aspect, instanța constată că menționarea eronată de către agentul constatator a alineatului sau articolului ce sancționează fapta contravențională nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, nefiind printre elementele prevăzute de art. 17. Prin urmare, chiar dacă s-ar aprecia că ar fi un caz de nulitate relativă, câtă vreme petentul nu a dovedit că menționarea eronată a textului de lege este de natură a crea un prejudiciu acestuia ce nu se poate repara decât prin anularea procesului-verbal, nu poate fi atrasă nulitatea relativă. De altfel, art. 16 prevede ca fiind obligatorie doar indicarea actului normativ sancționator (OUG nr. 195/2002), nu și a articolului sau alineatului aplicabil în cauză. Prin urmare, nu se poate admite anularea procesului-verbal pe considerente de legalitate a procesului-verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, instanța remarcă că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare. Prin urmare, procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Textul art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Însă, fără a stabili vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat Prin urmare, sarcina probei este inversată prin mecanismul de funcționare al prezumției simple (art. 1203 Cod civil), astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia a fost stabilită prezumția. Pe cale de consecință, această modalitate nu se referă la aplicarea în procedura contravențională a prevederilor art. 1.169 Cod civil, care ar presupune că actul sancționator face dovada vinovăției persoanei sancționate înainte de administrarea oricărei probe. Dar nici nu se poate ignora faptul că reprezentantul intimatului a relevat o stare de fapt, constatată ex propriis sensibus, stare de fapt ce nu a fost combătută pe tărâm probator de petent, astfel că în lipsa oricărei probe sub acest aspect, se va prezuma că starea de fapt consemnată de agentul constatator este și cea reală, neexistând nici un motiv pentru a se ajunge la o concluzie contrară.
Mai mult, în speță, intimatul a făcut dovada stării de fapt reținute în sarcina petentului prin înregistrarea video și fotogramele depuse la dosarul cauzei (filele 25, 41 și 45).
Declarația martorului propus de petent (fila 53) nu poate răsturna proba omologată ce a măsurat viteza cu care se deplasa petentul, iar faptul că autoturismul patrulă pe care se afla amplasat radarul intimatului se afla în mișcare nu este contrazis de intimat, imaginile și explicațiile de la fila 25 menționând că viteza patrulei era de 45 km/h, scăzând apoi la 30 km/h, aspecte ce nu sunt însă de natură a atrage concluzia că măsurarea a fost eronată, răspunsurile intimatului și ale Biroului de Metrologie Legală (fila 35), clarificând aspectele de natură tehnică, în sensul că măsurarea nu poate fi influențată de zguduiri, mișcări necontrolate, etc.
Față de cele expuse, instanța consideră că plângerea contravențională este neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, o va respinge și pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul-verbal atacat.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul D. M., cu domiciliul în mun. Bistrița, .. 2, ., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 11.07.2011, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în mun. Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 05.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
O. C.-V. D. L.
RED/DACT
OCV/R.
08.05.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1274/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8535/2013.... → |
|---|
