Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 4806/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 4._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din data de 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecător
GREFIER: B. M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul C. C. V., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.04.2013 încheiat de intimatul I. BISTRIȚA - NĂSĂUD - POLIȚIA BISTRIȚA - BIROUL RUTIER.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța față de probele administrate și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul C. C. V. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/16.04.2013 încheiat de intimatul I.P.J. BISTRIȚA - NĂSĂUD - POLIȚIA BISTRIȚA - BIROUL RUTIER iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare arată că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției întrucât autospeciala poliției rutiere rula cu viteza de 53 km/h iar el nu avea viteza de 75 km/h, fiind convins că măsurarea a fost eronată, și că martorul asistent care a semnat procesul verbal nu a fost de față.
Cu privire la faptul că nu avea asupra sa actul de identitate, arată că o uitase la policlinică și urma să o recupereze.
În motivarea petitului subsidiar, petentul invocă buna sa conduită în societate.
În drept a invocat dispozițiile O.G. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-5).
În data de 12.08.2013, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivare arată că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 108 alin. (1) litera „b" pct. 2 și art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 16.04.2013 la ora 17,03 a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, în Bistrița - cart. Viișoara, cu viteza de 75 km/h măsurată cu cinemometrul radar . 453 montat pe autospeciala poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI_. S-a reținut și că nu avea asupra sa actul de identitate.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată. Depășirea vitezei maxime admise, așa cum a fost descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cinemometrul radar . 453. Utilizarea legală a cinemometrului este probată de buletinul de verificare metrologică seria_ emis de Biroul Român de Metrologie Legală în data de 27.04.2012, cu termen de valabilitate de un an. În privința numărului de înmatriculare_, menționat în buletinul de verificare metrologică, precizează că a aparținut autovehiculului pe care este montat cinemometrul până în data de 05.11.2012, dată la care autovehiculul, deținut anterior în baza unui contract de leasing, a devenit proprietatea MAI și a fost reînmatriculat cu numărul MAI_, fără ca cinemometrul să fie demontat și fără a se pierde valabilitatea verificării metrologice. Numărul de înmatriculare anterior și cel actual sunt consemnate în cartea de identitate a vehiculului. Faptul că cinemometrul radar funcționa corect și la sfârșitul perioadei de valabilitate a verificării metrologice anterioare este dovedit de eliberarea ulterioară a buletinului de verificare metrologică seria_ emis de Biroul Român de Metrologie Legală în data de 23.04.2013, cu termen de valabilitate de un an.
Conform mențiunilor înscrise în buletinele de verificare metrologică, aparatele sunt omologate pentru efectuarea de măsurări atât în regim staționat cât și în regim de deplasare.
Fiind dovedit că cinemometrul radar avea verificare metrologică valabilă și era omologat pentru a efectua măsurări în regim de deplasare și în regim staționar, nu se mai poate pune problema unei măsurări greșite. De altfel, viteza de 75 km/h, măsurată de cinemometrul radar, este plauzibilă și prin prisma faptului că în înregistrarea video este surprins momentul în care autoturismul condus de petent a depășit autospeciala poliției pe care este montat cinemometrul, fiind evident că autovehiculul care efectuează depășirea se deplasează cu o viteză superioară vitezei autovehiculului depășit.
În conformitate cu art. 109 alin. (3) din OG nr. 2/2001, în cazul contravențiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice procesul-verbal poate fi întocmit fără a fi necesară semnătura unui martor. Cu toate acestea, procesul-verbal a fost semnat de martorul asistent B. E., care a confirmat refuzul petentului de a semna - fără a fi necesar ca martorul asistent să fi fost de față la comiterea contravenției.
În privința contravenției prevăzute de art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002 republicată, arată că petentul o confirmă, precizând că a uitat cartea de identitate la policlinică și urma să și-o recupereze.
Petentul a săvârșit două contravenții iar sancțiunile contravenționale au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, fiind proporționale cu gravitatea faptelor. Buna conduită în societate pe care o invocă petentul este contrazisă de cazierul său auto, în care sunt înscrise 39 de sancțiuni aplicate pentru încălcări grave ale normelor privind circulația pe drumurile publice.
În drept invocă prev. art. 108 alin. (1) litera „b" pct. 2, art. 101 alin. (1) pct. 18 și art. 109 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 republicată; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 18-24) și un CD conținând înregistrarea video a contravenției.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 16.04.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA - NĂSĂUD - POLIȚIA BISTRIȚA - BIROUL RUTIER, petentul a fost sancționat conform art. 108 alin. (1) litera „b" pct. 2 și art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 16.04.2013 la ora 17,03 a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, în Bistrița - cart. Viișoara, cu viteza de 75 km/h măsurată cu cinemometrul radar . 453 montat pe autospeciala poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI_. S-a reținut și că nu avea asupra sa actul de identitate.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Instanța reține că fapta săvârșită de petent ( prevăzută de art. 108 alin. 1 litera b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 ) și anume aceea de a depăși cu 21 - 30 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, poate fi constatată numai cu mijloace tehnice corespunzătoare ( în speță un aparat radar de detectat viteza de circulație a autoturismelor).
Această faptă nu face parte din categoria celor ce pot fi constatate de agentul de poliție prin propriile simțuri, ci numai cu mijloace tehnice specifice conform art.109 alin. 2 O.U.G. 195/2002 .
Astfel, din probele administrate în cauză, din înregistrarea video, efectuată cu aparatul radar, care a fost vizionată în cameră de consiliu, sens în care s-a încheiat procesul verbal de la fila 35 dosar, rezultă faptul că petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 75 km/h, în loc. Viișoara. Depășirea vitezei maxime admise, așa cum a fost descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cinemometrul radar . 453. Utilizarea legală a cinemometrului este probată de buletinul de verificare metrologică seria_ emis de Biroul Român de Metrologie Legală în data de 27.04.2012, cu termen de valabilitate de un an.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002 republicat, respectiv nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa actul de identitate, instanța reține că aceasta face parte din categoria contravențiilor ce pot fi constatate personal de către agentul constatator. Astfel, având în vedere principiile enunțate mai sus, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind faptul că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. De altfel săvârșirea contravenției a fost recunoscută de petent prin plângerea formulată.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța apreciază că fapta săvârșită de petent are un grad de pericol social ridicat, ținând cont de faptul că viteza la volan reprezintă principala cauză a accidentelor de circulație, iar viteza cu care circula petentul, raportat la sectorul de drum pe care se afla și la viteza legal admisă pe un asemenea sector de drum, era nepermis de mare, astfel încât sancțiunea aplicată de agentul constatator este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și nu se impune o aplicarea altei sancțiuni.
F. de considerentele de fapt si de drept expuse, instanța va respinge în totalitate plângerea formulata de petent, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta C. C. V., CNP_, domiciliat în com. Șieu Măgheruș, ., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului verbal de contravenție, . nr._, încheiat la data de 16.04.2013 de INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, județul Bistrița-Năsăud.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. I. F. B. M.
RED/DACT
M./MFI
28.01.2014
2ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 8803/2013.... | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 4343/2013. Judecătoria... → |
|---|
