Plângere contravenţională. Sentința nr. 3430/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3430/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 8783/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3430/2013
Ședința publică din data de 22 Aprilie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta .., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 13.07.2012 de intimatul I. T. DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD.
La apelul nominal făcut în ședința publică în cauză se prezintă avocat Jîrghiuță Nandor pentru petenta .., martorul propus de către petentă – R. I. N., lipsă fiind intimatul I. T. de Muncă Bistrița-Năsăud.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-a audiat martorul prezent sub prestare de jurământ iar declarația acestuia s-a consemnat, s-a semnat și s-a atașat la dosarul cauzei.
Reprezentantul petentei depune la dosar procesul verbal atacat în original. Arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, probe de solicitat și nici alte excepții de invocat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, nici alte probe de administrat și nici alte excepții de invocat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond dând cuvântul reprezentantului petentei în susținere.
Reprezentantul petentului, având cuvântul în fond, solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal atacat ca netemeinic având în vedere faptul că „persoana trebuia identificată cu date de identificare pentru a se verifica dacă este sau nu angajata barului”, fără cheltuieli de judecată.
I N S T AN Ț A
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, motivată la termenul din 14.01.2013, petenta . a solicitat să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 17.07.2012 de către intimatul I. T. DE MUNCĂ Bistrița-Năsăud, ca netemeinic și nelegal.
În motivare se arată că, prin procesul – verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, fiindu-i reținută în sarcină fapta de a fi încălcat dispozițiile art. 260 alin. 1 din Legea 53/2003 prin aceea că, la data de 13.07.2012, în urma unui control efectuat de inspectorii ITM la barul acesteia, a fost identificată o persoană, N. N., care a declarat că ar fi lucrat ca barman din data de 25.06.2012, fără să fi semnat contract de muncă, fiind în probă. Inspectorii nu au identificat persoana ci au descris-o ca fiind o persoană „înaltă, blondă, cu ochii de culoare deschisă, îmbrăcată sport”.
Petenta învederează că nu a avut nicio angajată și nici nu a primit vreo persoană la lucru fără forme legale, persoana identificată de inspectorii ITM nefiind niciodată o prepusă de-a acesteia. Astfel, procesul – verbal întocmit este unul netemeinic și nelegal deoarece reține în cuprinsul său o stare de fapt nereală, aspect care se poate desprinse și din modul de identificare al pretinsei persoane care s-ar fi aflat la lucru la data respectivă.
Astfel, procesul – verbal, fiind un înscris oficial care, dacă nu este contestat, devine titlu executoriu, trebuie să îndeplinească toate cerințele legale, incluzând modalitatea de identificare a persoanelor și cel al stabilirii stării de fapt și a mijloacelor de probă prin care este dovedită această stare de fapt. În speță, această condiție nu a fost îndeplinită.
În drept s-au invocat prevederile art. 16 și urm. din OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-8).
Deși a fost legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu și-a desemnat reprezentant în instanță pentru susținerea poziției procesuale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 17.07.2012, i s-a aplicat petentei . sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se că, în urma controlului efectuat în data de 13.07.2012, ora 22,00, la punctul de lucru al societății, situat în .-Năsăud, a fost identificată prestând activitate fără forme legale, o persoană care a declarat că lucrează la petentă din data de 25.06.2012.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
În speța pendinte, petenta a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator, din probatoriul administrat în cauză – scripte și declarația testimonială a martorului R. I. N. (f. 3-8, 30), rezultând faptul că persoana presupusă a fi prestat muncă fără a avea contract individual de muncă – identificată generic ca fiind „înaltă, blondă, cu ochii de culoare deschisă, îmbrăcată sport” – nu a putut fi identificată și, ca atare, fapta reținută în seama petentei nu există.
Rezultă, așadar, că starea de fapt reținută de către organul constatator a fost răsturnată în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 17.07.2012 de către intimat, și sancțiunile aplicate în temeiul său, ca fiind neîntemeiat.
În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite ca fiind fondată plângerea contravențională formulată de către petenta ., cu sediul în Bistrița, .. 3, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORIATUL T. DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, ., nr. 60-64, jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 17.07.2012 de către I. T. De Muncă Bistrița-Năsăud, și sancțiunile aplicate în temeiul acestuia.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.04.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. V. G. A.-M.
RED/DACT
VV/R.
24.04.2013 /4 exp.
| ← Succesiune. Sentința nr. 8998/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Fond funciar. Încheierea nr. 7873/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
