Plângere contravenţională. Sentința nr. 9639/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9639/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 2278/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9639/2013
Ședința publică din data de 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., Judecător
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . SRL, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.02.2013 încheiat de intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD.
Cauza a fost reținută în pronunțare la data de 27.11.2013, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea hotărârii la data de 4.12.2013.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta . SRL a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.02.2013 de intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, precum și restituirea sumei de 15.000 lei achitată cu titlu de amendă.
În motivare arată că în urma unui control desfășurat la data de 08.02.2013 la punctul său de lucru din Bistrița, Bld. Independenței nr. 52, .-Năsăud, intimata a dispus în data de 11.02.2013 sancționarea societății cu amendă în sumă de 30.000 lei, apreciind că a încălcat prevederile art. 94 alin. 1 lit. a din OUG 195/2005 privind protecția mediului, având următorul conținut: "(l)Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: a) solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente"".
Față de cele reținute de intimată arată că procesul-verbal a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede obligativitatea descrierii în cuprinsul procesului-verbal a faptei săvârșite, motiv pentru care înțelege să invoce excepția nulității absolute a procesului-verbal. Astfel, învederează că intimata s-a rezumat la a menționa doar că „. SRL a amplasat un țarc pt. colectarea selectivă a deșeurilor, pe domeniul public, fără acord de mediu", deși descrierea faptei săvârșite este deosebit de importantă, conferind instanței posibilitatea de a efectua controlul de legalitate și de a se pronunța asupra corectitudinii și legalității măsurii dispuse. În acest sens arată că prin Decizia civilă nr. 2460 pronunțată la data de 20.10.2005 de Tribunalul București, Secția a VIII-a a statuat următoarele: „din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 rezulta cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care aceasta a primit-o și a justeței sancțiunii aplicate (...)". Prezentarea generală, lipsită de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia.
Învederează că prin procesul verbal întocmit intimata a realizat o descriere pur formală a faptei, agentul constatator nefăcând nicio mențiune cu privire la condițiile concrete de amplasare a țarcului, cu descrierea locului în care este amplasat, a modului în care s-a încălcat legislația. Simpla mențiune că țarcul este amplasat pe domeniul public fără acord de mediu nu este de natură a dovedi existența și gravitatea faptei constatate.
Conform art. 96 alin. 2, prf. 1 din OUG 195/2005: „(2) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice și de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1.obligația persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate;". Astfel, constituie contravenție încălcarea obligației de a solicita și obține actele de reglementare, însă actul normativ nu exemplifică situațiile care pot atrage încadrarea mai sus menționată. Tocmai de aceea, în absența indicării unor aspecte esențiale, instanța este în imposibilitate să aprecieze dacă într-adevăr fapta petentei se încadrează în norma legală incriminatoare, de a aprecia gradul de pericol social al faptei și de a verifica proporționalitatea dintre fapta săvârșită și sancțiunea aplicată.
Deși fapta a fost prezentată mai pe larg, dar totuși insuficient în cuprinsul Notei de constatare din 11.01.2013, legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție se apreciază în raport de elementele intrinseci ale acestuia, iar nu în funcție de alte acte de constatare întocmite de agentul constatator.
De asemenea arată că scopul sancțiunii contravenționale nu este numai unul coercitiv ci și preventiv astfel încât prin nedescrierea faptei se restrânge posibilitatea ca presupusul contravenient să înțeleagă de ce acțiunea sau inacțiunea sa este greșită și să ia măsuri pentru ca în viitor conduita sa să fie conformă normelor în vigoare.
Tot în acest sens s-a pronunțat și Judecătoria Sectorului 4 București prin Sentința civilă nr._/27.11.2012 în dosarul nr._/4/2012 și Judecătoria Sectorului 6 București prin Sentința civilă nr. 9601/08.11.2012.
Pentru aceste considerente, solicită ca în temeiul art. 17 raportat la art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal mai sus rubricat și să se dispună anularea sancțiunii aplicate.
Pe fond, petenta arată că nu are obligația obținerii acordului de mediu. Mai mult, intimata nu a indicat în mod expres prevederile actului normativ care impun societății obținerea unui asemenea acord pentru amplasarea țarcului de colectare a deșeurilor.
Petenta susține că potrivit OUG nr. 195/2005: „acord de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect”.
Același act normativ prevede la art. 11 faptul că: "(l)Solicitarea și obținerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice ori private sau pentru modificarea ori extinderea activităților existente, care pot avea impact semnificativ asupra mediului”.
Conform celor descrise mai sus, amplasarea țarcului ar trebui să prezinte un impact semnificativ asupra mediului, dar această situație nu se regăsește în niciunul dintre actele normative incidente în domeniu (de ex. Hotărârea nr. 445 din 8 aprilie 2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului, care specifică în mod expres care activități se supun evaluării pentru stabilirea impactului asupra mediului în vederea obținerii acordului de mediu nu prevede în niciuna dintre anexele sale situația constatată la magazinul petentei).
Astfel, petenta societate nu se încadrează în niciuna dintre activitățile enumerate în actele normative și, prin urmare, nu are obligația obținerii acordului de mediu.
În plus, consideră că în mod tendențios reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Bistrița-Năsăud au venit și sancționat societatea. Potrivit actului normativ în vigoare instituția are atribuții de îndrumare și control, obligație pe care organul constatator nu a efectuat-o, astfel consideră că este legal ca inspectorii să se prezinte, să verifice, să constate, în situația în care sunt nereguli să aplice o măsură de remediere a eventualelor deficiențe într-un anumit termen și apoi să vină în verificare, în situația în care nu se supuneau măsurilor dispuse se putea lua față de petenta societate, măsura sancționării.
În speță, arată că agenții constatatori s-au prezentat la magazinul petentei din Bistrița în data de 08.02.2013, în urma unei reclamații, dar nu au dispus la acel moment sancțiuni sau măsuri de remediere a situației. În schimb, reprezentanții societății au fost invitați la sediul intimatei pentru data de 11.02.2013, ocazie cu care s-au încheiat Nota de constatare și Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, societatea fiind sancționată astfel pentru că nu a obținut acordul de mediu pentru țarcul în care se realizează colectarea selectivă a deșeurilor. Totodată, agenții constatatori au dispus măsuri de remediere a situației cu termen limită 11.03.2013.
Astfel, petenta apreciază că agenții constatatori au acționat în mod tendențios, aplicând simultan amenda cu măsurile de remediere, deși aceștia i-ar fi putut acorda posibilitatea remedierii eventualei fapte contravenționale, iar în cazul în care nu s-ar fi supus măsurilor respective, aceștia ar fi putut sancționa societatea.
În motivarea petitului subsidiar arată că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport cu gradul redus de pericol social concret al faptei săvârșite.
În drept invocă dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG 195/2005 privind protecția mediului și ale Hotărârii nr. 445 din 8 aprilie 2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-16).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulata de petentă ca neîntemeiată și menținerea în totalitate a procesului verbal contravențional . nr._/1102,2013 și a amenzii aplicate, ca temeinice și legale.
În motivare arată că în urma controlului de mediu efectuat la data de 11.02.2013, s-a constatat că petenta a deschis un punct de lucru în localitatea Bistrița, .. 54, amplasând totodată și un țarc în scopul depozitarii tomberoanelor necesare colectării gunoiului. Se constată că acest țarc este construit din tabla pe o structura metalica și este amplasat pe domeniul public lângă peretele blocului unde funcționează magazinul petentei.
Intimata arată că pentru amplasarea acestui țarc, petenta este obligată să solicite conform HG nr. 445/2009 privind evaluarea impactului asupra mediului modificată și completata și a OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului cu modif. și completările ulterioare, acord de mediu care se eliberează de Agenția pentru Protecția Mediului Bistrița-Năsăud. Acordul de mediu este un act administrativ emis de Agenția pentru Protecția Mediului Bistrița-Năsăud prin care sunt stabilite condițiile și după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect.
Având în vedere că petentul nu a solicitat și obținut actul de reglementare - Acord de mediu - de la Agenția pentru Protecția Mediului Bistrița-Năsăud, pentru amplasarea țarcului, a fost sancționat contravențional de comisarii Gărzii Naționale de Mediu- Comisariatul Județean Bistrița-Năsăud, potrivit disp. art. 94 alin. 1, lit. a din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului cu modificările și complet, ulterioare.
Intimata artă că procesul verbal cuprinde: data controlului efectuat, descrierea faptei contravenționale, încadrarea acesteia potrivit OUG nr. 195/2005, datele de identificare ale contravenientului, fiind respectate disp. art. 16 și art. 17 din OUG nr. 2/2001. Așadar, nu poate fi reținută nulitatea absoluta a procesului verbal contravențional, sens în care solicită respingerea excepției nulității invocată de petent.
Precizează că obligația petentei de a solicita acord de mediu pentru țarcul destinat colectării deșeurilor este prevăzuta în anexa nr. 2 pct. 10 lit. b), anexa nr. 3 pct.1 lit. d) și anexa nr. 4 pct.1 lit. c) și pct.4 lit. c), astfel ca susținerile petentei sunt irelevante, procesul verbal contravențional cuprinzând toate formele de fond și forma prevăzute de lege.
Aplicarea sancțiunii în cuantumul minim prevăzut de lege reprezintă o corecta individualizare a sancțiunii, cu respectarea disp. art. 21, alin. 3 din OG 2/2001. Din moment de legiuitorul a prevăzut ca natura acestei fapte contravenționale se sancționează cu amenda, rezulta ca i-a atribuit un anumit grad de pericol social, raportat la limitele sancțiunii. Acest grad de pericol social rezulta chiar din limitele de pedeapsa prevăzute de actul normativ, motiv pentru care, aplicarea sancțiunii avertismentului ar fi o sancțiune mult prea ușoara, care nu și-ar atinge scopul său preventiv și educațional.
Intimata susține că necunoașterea legii . de special nu este exoneratoare de răspundere și nici nu impietează asupra individualizării sancțiunii.
În drept, invocă prev. OUG 195/2005 privind protecția mediului cu modif. și complet. ulterioare; HG nr. 445/2009 privind evaluarea impactului asupra mediului modificata și completată: O.G, nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; nota de constatare din 11.02.2013.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 60-61).
La data de 08.10.2013, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute a procesului-verbal de constatare a contravenției atacat cu consecința exonerării sale de la plata amenzii aplicate de către organul constatator. În situația respingerii excepției de nulitate absolută invocate, solicită, în principal, anularea procesului - verbal de constatare a contravenției atacat precum și a sancțiunii aplicate întrucât acestea sunt netemeinice și nelegale, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului precum și restituirea sumei de 15.000 lei achitate cu titlu de amendă.
Referitor la afirmația intimatei că „procesul verbal cuprinde: data controlului efectuat, descrierea faptei contravenționale, încadrarea acesteia potrivit O.U.G. nr. 195/2005, datele de identificare a contravenientului, fiind respectate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.U.G. nr. 2/2001, astfel că nu poate fi reținută nulitatea absolută a procesului verbal contravențional {...)", arată că în conformitate cu prevederile art. 15 din O.G. nr. 2/2001 contravenția se constată printr-un proces-verbal și nu prin alte înscrisuri întocmite de agentul constatator. Astfel cum imperativ prevede art. 16, procesul-verbal trebuie să cuprindă descrierea faptei, cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite motiv pentru care apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate fi completat prin alte acte încheiate de agentul constatator și orice eventuală descriere a faptei săvârșite prin alte acte întocmite de agentul constatator nu înlătură cauza de nulitate a procesului-verbal. Legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție se apreciază în raport de elementele intrinseci ale acestuia, iar nu în funcție de alte acte de constatare întocmite de agentul constatator. În acest sens, solicită instanței să aibă în vedere că Nota de constatare din 11.02.2013, pe care intimata susține că o depune în probațiune, nu poate suplini lipsa descrierii în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, a faptei săvârșite.
Petenta reiterează faptul că intimata a realizat o descriere pur formală a faptei, agentul constatator nefăcând nicio mențiune cu privire la condițiile concrete de amplasare a țarcului, cu descrierea locului în care este amplasat, a modului în care s-a încălcat legislația. Simpla mențiune că țarcul este amplasat pe domeniul public fără acord de mediu nu este de natură a dovedi existența și gravitatea faptei constatate.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, arată că prin procesul verbal de constatare a contravenției contestat, intimata a dispus sancționarea sa cu amendă în sumă de 30.000 lei, apreciind că a încălcat prevederile art. 94 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr.195/2005 privind protecția mediului, cu toate că societatea nu are obligația obținerii acordului de mediu. Mai mult, intimata nu a indicat în mod expres prevederile actului normativ care impun societății obținerea unui asemenea acord pentru amplasarea țarcului de colectare a deșeurilor.
Așa cum a arătat anterior, art. 11 din O.U.G. nr. 195/2005, prevede faptul că: "Solicitarea și obținerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice ori private sau pentru modificarea ori extinderea activităților existente, care pot avea impact semnificativ asupra mediului”.
Conform celor descrise mai sus, amplasarea țarcului ar trebui să prezinte un impact semnificativ asupra mediului, dar această situație nu se regăsește în niciunul dintre actele normative incidente în domeniu (de ex. Hotărârea nr. 445 din 8 aprilie 2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului, care specifică în mod expres care activități se supun evaluării pentru stabilirea impactului asupra mediului în vederea obținerii acordului de mediu nu prevede în niciuna dintre anexele sale situația constatată la magazinul petentei).
Referitor la afirmația intimatei că obligația petentului de a solicita acord de mediu pentru țarcul destinat colectării deșeurilor este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 10 lit. b, anexa nr. 3 pct. 1 lit. d și anexa nr. 4 pct. 1 lit. c și pct. 4 lit. c, arată că potrivit normele legale indicate de intimată, proiectele care necesită evaluarea impactului asupra mediului vizează proiecte de dezvoltare urbană, inclusiv construcția centrelor comerciale și a parcărilor auto, ori petenta nu a demarat un astfel de proiect. Apreciază că noțiunea de "dezvoltare urbană" se referă la proiect mai amplu nu la țarc pentru colectarea deșeurilor provenite din activitatea proprie. De altfel, includerea centrelor comerciale în această categorie, denotă cu certitudine faptul că dezvoltarea urbană nu presupune orice construcție, indiferent de suprafață și destinație. De asemenea, arată că în mod greșit intimata menționează că necesitatea acordului de mediu rezultă și prin aplicarea criteriului - caracteristicile proiectelor - producția de deșeuri. Față de această afirmație a intimatei, subliniază faptul că societatea nu desfășoară nicio activitate de producție a deșeurilor, scopul țarcului fiind acela de a colecta și depozita, până la ridicarea acestora de persoanele abilitate, a deșeurile rezultate din activitatea sa principală, respectiv comerț cu amănuntul nespecializat a produselor alimentare, băuturi și tutun. Totodată, arată că nici prin aplicarea dispozițiilor legale prevăzute în anexa nr. 4, nu rezultă obligativitatea sa de a solicita acordul de mediu, nefiind în prezența unei activități cu impact semnificativ asupra mediului.
Astfel, petenta arată că nu se încadrează în niciuna dintre activitățile enumerate în actele normative și, prin urmare, nu are obligația obținerii acordului de mediu.
Prin urmare, petenta reiterează faptul că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, toate măsurile dispune prin procesul-verbal de control fiind realizate în modul arătat prin plângerea contravențională ce face obiectul prezentului dosar.
Cu privire la solicitarea sa subsidiară, de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, arată că, criteriile în baza cărora avertismentul se poate aplica, diferă de la caz la caz, astfel că este la aprecierea instanței daca în cauza dedusă judecății va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, ținând cont de împrejurările în care s-a constatat sau săvârșit contravenția, de persoana sancționată, de scopul urmărit, de urmarea produsă etc. Petenta mai arată că a fost de bună credință și a comercializat produsul având convingerea că respectă dispozițiile legale în vigoare. Pe de altă parte, diferența între prețul de achiziție și cel de vânzare este relativ mică motiv pentru care apreciază că fapta nu prezintă un pericol social ridicat.
Astfel, consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă în raport cu pericolul social reprezentat de fapta reținută împotriva sa și își îndeplinește scopul punitiv.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 11.02.2013 de către G. Națională de Mediu – Comisariatul Bistrița-Năsăud, petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. 1 lit. a din OUG 195/2005, cu amendă în cuantum de 30.000 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 08.02.2013 a amplasat un țarc pentru colectarea selectivă a deșeurilor, pe domeniul public, fără acord de mediu.
Analizând procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2002 sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește nerespectarea disp. art. 16 din OG 2/2001 de către intimată întrucât nu a descris fapta săvârșită de petentă instanța constată că potrivit acestui articol procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Instanța constată că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, aceasta constând în amplasarea, la data de 08.02.2013, la punctul de lucru al petentei din Bistrța, ., pe domeniul public, a unui țarc pentru colectarea selectivă a deșeurilor, fără a avea acord de mediu. Petenta, cu toate că a invocat descrierea insuficientă a faptei, nu a indicat în concret împrejurările relevante care nu au fost menționate de intimată și care ar fi avut influență asupra gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, situație în care instanța reține că procesul-verbal de contravenție conține descrierea faptei, fiind respectate disp. art. 16 alin. 1 din OG 2/2001. De altfel, nerespectarea acestor dispoziții legale se sancționează cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, situațiile în care intervine sancțiunea nulității absolute fiind prevăzute în mod expres de art. 17 din OG 2/2001. Nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție intervine în situația în care vătămarea produsă nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, ori vătămarea produsă prin nemenționarea unor împrejurări în care a fost săvârșită fapta de către petentă și care ar fi relevat un pericol social concret scăzut al faptei ar fi putut fi înlăturată prin invocarea acestor împrejurări de către petentă în cuprinsul plângerii, situație în care instanța ar fi analizat sancțiunea aplicată și prin prisma acestor împrejurări.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție atacat instanța reține că potrivit art. 94 alin. 1 lit. a din OUG 195/2005 protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente iar potrivit art. 96 alin. 2 pct. 1 din același act normativ constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea obligației persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale. Acordul de mediu reprezintă, potrivit art. 2 din HG 445/2009, actul administrativ emis de către autoritatea competentă pentru protecția mediului prin care sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect. Anexa 2 la HG 445/2009 cuprinde lista proiectelor pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării impactului asupra mediului, și implicit obținerea acordului de mediu, la punctul 10 lit. b fiind prevăzute proiecte de dezvoltare urbană, inclusiv construcția centrelor comerciale și a parcărilor auto. Acțiunea petentei de a amplasa pe domeniul public a unui țarc de colectare selectivă a deșeurilor reprezintă un proiect de dezvoltare urbană, petentei revenindu-i astfel obligația de a efectua demersuri în vederea stabilirii necesitatății efectuării evaluării impactului asupra mediului și obținerii acordului de mediu. Având în vedere aceste considerente instanța constată că în mod temeinic a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. art. 94 alin. 1 lit. a din OUG 195/2005.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită iar petenta nu a probat existența unor împrejurări deosebite care să confere faptei un grad de pericol social atât de scăzut încât să justifice aplicarea sancțiunii avertisment. Prin urmare, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată de agentul constatator.
Având în vedere aceste considerente instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentă, ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul în Timișoara, Calea S. B., nr. 31, județ T., înmatriculată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul T. cu nr. J_, având cod de înregistrare fiscală RO11607939, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU, cu sediul procesual ales la Comisariatul Județean Cluj, din Cluj-N., . M. nr. 49, județul Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 11.02.2013, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
JÎRGHIUȚĂ ANAMARIAMĂIEREAN L.
RED/DACT
JA/M.
03.02.14
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7832/2013.... → |
|---|
