Plângere contravenţională. Sentința nr. 9729/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9729/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 4339/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 4._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9729/2013
Ședința publică din data de 06 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecător
GREFIER: B. M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta S. A. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 12.04.2013 de către reprezentanții intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA NĂSĂUD.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin Serviciul registratură al instanței, la data de 29.11.2013, de către Primăria Bistrița – Direcția Servicii Publice, răspuns la adresa înaintată de către instanță.
Instanța față de probele administrate și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta S. A. M. a solicitat să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 12.04.2013 de către reprezentanții intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD, ca nelegal și netemeinic, iar în subsidiar, transformarea amenzii în avertisment.
În motivare se arată că petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 675 lei și 6 puncte de penalizare pentru faptul că, la data de 12.04.2013, ora 23:44, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Bistrița, . viteză de 92 km/h. În realitate, aceasta consideră că nu este vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, neavând viteza menționată în procesul-verbal, ci având cel mult 70-80 km/h la ieșirea din localitatea Bistrița, știind că limita de viteză pe acel sector de drum este de 60 km/h. Pentru acest motiv, solicită efectuarea unei adrese către administratorul de drum, care să comunice limita de viteză la imediata ieșire din localitatea Bistrița, pe sensul de mers Bistrița-Beclean, la data la care a fost constatată fapta.
Petenta învederează că fapta reținută în sarcina sa nu a fost comisă în interiorul localității, ci la ieșirea din localitate, fiind "surprinsă" de echipajul de Poliție care se afla în "patrulare" pe acel sector de drum. Având în vedere faptul că, în conformitate cu practica judiciară națională și cu îndrumările C.J.U.E în special în cauza A. contra România, cauza nr._ Ziliberberg împotriva Moldovei (hotărârea pronunțată la data de 1 februarie 2005, paragraful 33), că în acest caz sancțiunea - amenda contravențională - poate fi tratată ca specifică dreptului penal, aceasta nu are caracterul de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are un caracter preventiv și sancționator, prin urmare sarcina probei chiar și după aplicarea NCC, îi revine intimatei.
În ceea ce privește nelegalitatea procesului-verbal contestat, petenta arată că acesta cuprinde o . ștersături, atât în zona CNP- ului, cât și la rubrica "descrierea faptei". Totodată, solicită verificarea metrologică a aparatului radar de pe MAI_, pentru a putea verifica dacă acesta este omologat, dacă avea făcută verificarea metrologică conform Ordinului directorului general al BRML nr. 301/2005, înregistrare care trebuie să cuprindă următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei, faptul că a fost făcută autotestarea, imaginea vehiculului din care poate fi pus în evidență nr. de înmatriculare al acestuia (art. 3.5.l), condiții imperative în lipsa cărora procesul – verbal contestat este lovit de nulitate absolută, care nu poate fi înlăturată prin administrarea de alte probe pentru a putea fi înlăturată, sancțiunea fiind prevăzută de art. 16-17 din OG nr.2/2001.
În aceste condiții, nu există certitudinea ultimei verificări a aparatului radar cu care a fost efectuată înregistrarea, existând un dubiu care profită făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Petenta solicită instanței să pună în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei, pe lângă dovezile menționate mai sus, și ordinul de serviciu în baza căruia aveau dreptul "să monitorizeze"" circulația pe acel sector de drum, iar pentru a da legitimitate unui astfel de control, lipsa actului duce la decăderea din categoria de agent constatator, astfel cum acesta este definit de OG nr. 2/2001, acest act trebuia prezentat în momentul efectuării controlului.
Astfel, având în vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative în urma faptei (nu s-a produs niciun accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii), precum și circumstanțele personale ale contravenientului (buna conduita a petentei și lipsa oricăror abateri de acest gen ale acesteia, anterioare faptei respective), consideră că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În drept s-au invocat prevederile OG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001 și Codul de procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca legal și temeinic.
În motivare se arată că, prin procesul-verbal atacat, petenta a fost sancționată conform art. 108 alin. (1) litera „d" pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 12.04.2013 la ora 23:42 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . cu viteza de 92 km/h măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare MAI_. S-a consemnat că măsurarea vitezei s-a efectuat în apropierea imobilului ..
Petenta a fost oprită imediat după constatarea contravenției, a fost prezentă la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și l-a semnat fără obiecțiuni.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată. Depășirea limitei maxime de viteză a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică. Buletinul de verificare face referire la numărul de înmatriculare_, număr atribuit autovehiculului pe perioada derulării contractului de leasing. În data de 05.12.2012 autovehiculul a intrat în proprietatea M.A.I. și a fost reînmatriculat cu numărul MAI_, fără ca cinemometrul radar să fie demontat și fără a se pierde valabilitatea verificării metrologice a acestuia. Faptul că este vorba de unul și același autovehicul rezultă din cartea de identitate a vehiculului. Buletinul de verificare metrologică a cinemometrului radar conține mențiuni privind aprobarea de model AM 012/09, care este actul de omologare a cinemometrelor radar „AUTOVISION". Nu există niciun dubiu cu privire la omologarea și verificarea metrologică a aparatului - de altfel, Biroul Român de Metrologie Legală nu efectuează verificări metrologice și nu eliberează buletine de verificare metrologică pentru aparate neomologate.
În municipiul Bistrița și în cartierele din componența acestuia nu există sectoare de drum pe care limita maximă de viteză să fie de 60 km/h și nici indicatoare care să o îndreptățească pe petentă să aprecieze că ar exista o astfel de limită de viteză. Viteza maximă admisă este de 50 km/h, existând sectoare de drum, cum este cel de la sensul giratoriu de pe . viteza maximă admisă este de 30 km/h.
Norma de metrologie legală NML 021-05 a fost modificată prin Ordinul BRML nr. 187/2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 546 din 6 august 2009. Pct. 3.5.1 are în prezent următoarea formă: „3.5.1. înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:- data și ora la care a fost efectuată măsurarea; - valoarea vitezei măsurate;- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia". Speculațiile petentei privind nerespectarea acestor caracteristici sunt neîntemeiate, înregistrarea video conținând toate elementele necesare.
. se continuă cu Cartierul Viișoara și nu se află la ieșirea din zona urbană, așa cum susține petenta. Faptul că petenta a circulat în mod deliberat cu viteză peste limita maximă admisă - respectiv „70-80 km/h" cum susține în plângere, în realitate 92 km/h, cum rezultă din înregistrarea video - este o circumstanță personală agravantă. O altă circumstanță agravantă este repetarea faptei - cazierul auto probând că a fost sancționată de 6 ori pentru depășirea limitei maxime de viteză, 4 astfel de sancțiuni fiind aplicate în primele 4 luni ale anului 2013.
În conformitate cu art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, sancțiunile se aplică în limitele prevăzute de actul normativ. Posibilitatea aplicării avertismentului este prevăzută de art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001 pentru situațiile în care fapta este de gravitate redusă, gravitatea faptei concrete raportându-se la gravitatea faptei generice avută în vedere de legiuitor la stabilirea limitelor sancțiunii. Pentru a se putea aplica avertismentul este necesar să se probeze împrejurări de fapt excepționale care să confere faptei o gravitate mult mai mică decât cea avută în vedere de legiuitor, astfel încât sancțiunea individualizată la nivelul minimului special să fie totuși excesiv de severă. În cazul de față, nu numai că nu s-a probat vreo împrejurare de fapt care să confere faptei o gravitate redusă, fapta concretă fiind gravă, dar există și circumstanțe personale agravante - repetarea frecventă a faptei, comiterea ei cu intenție, așa cum rezultă din plângere, comiterea în interiorul localității și pe timp de noapte, în condiții în care vizibilitatea este diminuată, nerecunoașterea contravenției și lipsa regretului. Toate acestea probează că reindividualizarea sancțiunii nu numai că nu se impune, dar ar fi nejustificată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține toate mențiunile obligatorii, a căror lipsă este prevăzută sub sancțiunea nulității.
În drept s-au invocat prevederile art. 108 alin. (1) lit. „b" pct. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată și art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri și înregistrarea video (f. 12-17).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 12.04.2013 de Biroul Rutier din cadrul Poliției Bistrița, petenta a fost sancționată conform art. 108 alin. (1) litera „d" pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 12.04.2013 la ora 23:42 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . cu viteza de 92 km/h măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare MAI_. S-a consemnat că măsurarea vitezei s-a efectuat în apropierea imobilului ..
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Instanța reține că fapta săvârșită de petentă (prevăzută de art. 108 alin. 1 litera d pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002) și anume aceea de a depăși cu 41 - 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, poate fi constatată numai cu mijloace tehnice corespunzătoare (în speță un aparat radar de detectat viteza de circulație a autoturismelor).
Această faptă nu face parte din categoria celor ce pot fi constatate de agentul de poliție prin propriile simțuri, ci numai cu mijloace tehnice specifice conform art.109 alin. 2 O.U.G. 195/2002.
Astfel, din probele administrate în cauză, din înregistrarea video, efectuată cu aparatul radar, care a fost vizionată în cameră de consiliu, sens în care s-a încheiat procesul verbal de la fila 29 dosar, rezultă faptul că petenta a condus, la data constatării contravenției, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe raza localității Bistrița, cu viteza de 92 km./h.
La întocmirea procesului verbal au fost respectate și prevederile art. 109 alin. 2 OUG 195/2002, contravenția fiind constată cu mijloace tehnice certificate și omologate, aspect consemnat și în procesul verbal, fiind indicat autovehicul poliției rutiere pe care era amplasat aparatul radar. La dosarul cauzei intimata a depus buletinul de verificare metrologică nr._ din 27.04.2012 a cinemometrului de control rutier, tip radar, montat pe acest autoturism. Buletinul de verificare face referire la numărul de înmatriculare_, număr atribuit autovehiculului pe perioada derulării contractului de leasing. În data de 05.12.2012 autovehiculul a intrat în proprietatea M.A.I. și a fost reînmatriculat cu numărul MAI_, fără ca cinemometrul radar să fie demontat și fără a se pierde valabilitatea verificării metrologice a acestuia. Faptul că este vorba de unul și același autovehicul rezultă din cartea de identitate a vehiculului. Buletinul de verificare metrologică a cinemometrului radar conține mențiuni privind aprobarea de model AM 012/09, care este actul de omologare a cinemometrelor radar „AUTOVISION". Nu există niciun dubiu cu privire la omologarea și verificarea metrologică a aparatului - de altfel, Biroul Român de Metrologie Legală nu efectuează verificări metrologice și nu eliberează buletine de verificare metrologică pentru aparate neomologate.
În ceea ce privește limita de viteză pe sectorul de drum pe care a fost surprinsă circulând petenta, instanța reține că în municipiul Bistrița și în cartierele din componența acestuia nu există sectoare de drum pe care limita maximă de viteză să fie de 60 km/h și nici indicatoare care să o îndreptățească pe petentă să aprecieze că ar exista o astfel de limită de viteză. Viteza maximă admisă este de 50 km/h, fapt ce rezultă și din adresa emisă de Direcția Servicii Publice – Primăria Bistrița.
Astfel, din coroborarea acestor probe rezultă că în cauză au fost respectate toate prevederile legale privitoare la constatarea și sancționarea contravențiilor de această natură, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată, rezultând din probele administrate, faptul că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța apreciază că fapta săvârșită de petentă are un grad de pericol social ridicat, ținând cont de faptul că viteza la volan reprezintă principala cauză a accidentelor de circulație, iar viteza cu care circula acesta, raportat la sectorul de drum pe care se afla și la viteza legal admisă pe un asemenea sector de drum, era nepermis de mare, astfel încât sancțiunea aplicată de agentul constatator este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și nu se impune o aplicarea altei sancțiuni.
F. de considerentele de fapt si de drept expuse, instanța va respinge în totalitate plângerea formulata de petentă, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție ca fiind temeinic legal încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S. A. M., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului verbal de contravenție, . nr._, încheiat la data de 12.04.2013 de I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD, CUI_, cont nr. RO17 TREZ 1015 032X XX00 3248, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. I. F. B. M.
RED/DACT:
M./R.
28.01.2014
2ex.
| ← Revendicare mobiliară. Încheierea nr. 6037/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 2376/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
