Plângere contravenţională. Sentința nr. 988/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 988/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 8601/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 988/2013
Ședința publică din data de 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M., judecător
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe petenta ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ A JUD BN, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . ne._/25.04.2012.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 5 februarie 2013, concluziile scrise formulate de petenta ., iar la data de 6 februarie 2013, concluziile scrise formulate de intimată.
Cauza s-a judecat în fond la termenul de judecată din 1 februarie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind amânată pronunțarea, în vederea depunerii de concluzii scrise de către părți.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta . a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . ne._/25.04.2012 încheiat de intimata AGENȚIA P. OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ A JUD BN, ca fiind nelegal și netemeinic iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare arată că, prin procesul-verbal atacat i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale de 5.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.113 lit. c) din Legea nr.76/2002, reținându-se în sarcina sa că nu a depus declarația prevăzuta la art.21 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de munca, aferenta lunii decembrie 2010.
Petenta susține că cele reținute în procesul verbal de contravenție nu corespund realității, întrucât a depus în termen util declarația în discuție, efectuând și viramentele bancare privind sumele datorate în acest sens, conform documentelor anexate.
De asemenea, se mai pretinde că petenta ar fi fost avertizata să depună declarația prin doua adrese emise de intimată, dar care, arată tot intimata, că nu au ajuns la angajator, astfel ca s-a dispus comunicarea procesului verbal prin publicitate, procedura pe care petenta nu o poate accepta însă, întrucât nu și-a schimbat sediul social de la înființare și până în prezent, cum confirma și ORC, iar pe de alta parte consideră că în speța trebuiau aplicate prevederile Ordonanței nr.2/2001 în privința modalității efectuării comunicării procesului verbal, situație față de care apreciază că se află în termen legal pentru formularea prezentei plângeri, raportat la comunicarea efectiva a procesului verbal în discuție, odată cu actele de executare silita, la data de 05.07.2012.
Mai arată că, raportându-se tot la această dată - 05.07.2012, precum și la data încheierii procesului verbal, în cauză devin incidente prevederile art.14 din Ordonanța nr.2/2001, executarea amenzii contravenționale fiind prescrisă.
În motivarea petitului subsidiar petenta a arătat că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport cu gradul redus de pericol social concret al faptei săvârșite, precum și faptul că se află la prima abatere de acest gen și că și-a îndeplinit întotdeauna obligațiile privind depunerea declarațiilor vizate și plata contribuțiilor aferente.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-13) și a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat, respingerea acesteia ca tardiv formulată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 25.04.2012 înregistrat la AJOFM BN sub nr. 2648 din 25.04.2012 ca temeinic și legal.
Față de excepția tardivității formulării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 25.04.2012 întocmit a menționat că în conformitate cu prevederile art.31 alin. l din OG nr.2/2001 împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia .
Sancțiunea - amenda de 5000 de lei a fost aplicata ca urmare a nedepunerii de către petenta angajator a declarației lunare privind evidența nominală a asiguraților precum și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj prevăzuta de art. 21 din Legea 76/2002 prin prisma prevederilor art. l 13 lit. c) din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de munca.
In acest sens a menționat că petenta a fost notificată cu confirmare de primire, conform adresei nr.8195/06.12.2011, că nu a depus declarația aferentă lunii decembrie 2010 (care trebuia depusa până la data de 25.01.2011). Plicul a fost returnat la AJOFM B-N cu mențiunea "nereclamată" (anexa 1), ceea ce, conform poștei înseamnă ca angajatorul nu a fost găsit și i-a fost lăsat un aviz sa se prezinte la poștă să-și ridice corespondenta, lucru care nu s-a întâmplat.
Mai arată că petenta a mai fost somată a doua oara prin adresa nr.2273/09.04.2012, cu confirmare de primire, dar și de aceasta data adresa a fost returnată ca "nereclamată" (anexa 2). Astfel, în data de 25.04.2012, în conformitate cu prevederile Ordinului Președintelui ANOFM 279/2004 și în baza OG 92/2003-Cod de Procedura Fiscala, s-a întocmit PV nr. 2648/25.04.2012, în prezența martorei P. F., care în anul 2010 avea ca sarcină de serviciu să gestioneze declarațiile prevăzute la art.21 din Legea 76/2002 (anexa 3).
Proces-verbal împotriva căruia s-a depus plângerea a fost comunicat angajatorului prin publicitate, în temeiul art.44,alin.(2A2) și alin.(3) din OG 92/2003 - privind Codul de Procedura Fiscala, prin afișare sub nr.2653/25.04.2012 (anexa 4), concomitent la sediul AJOFM B-N și pe pagina de internet a AJOFM B-N.
Pe fondul cauzei, a arătat că angajatorul dezinformează instanța și prin faptul ca sub nr.374/16.07.2012 depune la AJOFM B-N declarația lipsa, aferenta lunii decembrie 2010 declarație care trebuia depusă până la data de 25.01.2011, fapt prin care recunoaște atât că nu a depus aceasta declarație cât și că aceasta a fost depusă la 18 luni după termenul legal de depunere.
Intimata a menționat totodată că petenta a fost sancționată în urma unei acțiuni de control a Curții de Conturi a jud. Bistrița-Năsăud, prin care s-a constatat că există suspiciunea că un număr considerabil de angajatori din județul B-N nu au depus pentru anul 2010 declarațiile prevăzute la art.21 din Legea 76/2002. Printr-o decizie a Curții de Conturi a jud. B-N s-a dispus față de conducerea AJOFM B-N "aplicarea sancțiunilor contravenționale" pentru angajatori care nu au depus declarația menționată, termen de aplicare a sancțiunilor fiind 31.01.2012, (termen prelungit la solicitarea AJOFM B-N, până la 31.05.2012).
Procedura de aplicare a sancțiunilor fiind foarte greoaie iar în speță angajatorul nerăspunzând la cele 2 somații ( notificări) comunicate în vederea remedierii situației (depunerii declarației sau a declarației rectificative) AJOFM BN a procedat conform prevederilor legale în vigoare întrucât termenul acordat de Curte expira în data de 31.05.2012, iar angajatorul nu era de găsit la sediul declarant sub nicio forma. Intimata a menționat că majoritatea angajatorilor care și-au remediat situația au răspuns notificărilor (somațiilor) s-au prezentat la AJOFM B-N si-au depus declarațiile lipsă, au fost sancționați cu avertisment, însă față de petentă s-a aplicat amenda deoarece situația nu a fost remediată și declarațiile nu au fost depuse.
In drept, a invocat dispozițiile art. 115 - 118 din Codul de Procedura Civila, Legea nr. 76/2002, OG 2/2001, Ord. 279/2004 și OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 21-27).
În ședința publică din data de 09 noiembrie 2012 instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de intimată prin întâmpinare, constatând că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile raportat la data luării la cunoștință care este data de 05.07.2012, conform datei poștei (f.6), și nu data afișării la sediul intimatei sau pe pagina de internet a acesteia, modalități de comunicare care nu sunt prevăzute de OG nr.2/2001.
P. termenul de judecată din data de 01.02.2013, intimata a depus la dosarul cauzei Precizări prin care a solicitat menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal atacat.
În motivare arată că angajatorul a fost sancționat întrucât declarația aferenta lunii decembrie 2010 a fost depusă abia în data de 16.07.2012 și înregistrata la AJOFM BN sub nr.374 din 16.07.2012, adică după 18 luni de la expirarea termenului legal de depunere, termenul legal de depunere fiind 25.01.2011.
Consideră irelevant faptul ca angajatorul petent a depus la dosar ordinul de plată privind achitarea contribuțiilor aferente lunii decembrie 2010 - la bugetul asigurărilor pentru șomaj (suma achitata la ANAF), deoarece nu a fost sancționat pentru neplata contribuțiilor ci sancțiunea a fost aplicata pentru nedepunerea declarației pentru luna decembrie 2010 contravenție prevăzută de art.113, lit. c) din Legea 76/2002 - nedepunerea declarației prevăzute la art.21 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Procesul-verbal împotriva căruia s-a depus plângerea a fost comunicat angajatorului prin publicitate, în temeiul art.44,alin.(2A2) și alin.(3) din OG 92/2003 - privind Codul de Procedura Fiscala, prin afișare sub nr.2653/25.04.2012 concomitent la sediul AJOFM B-N și pe pagina de internet a AJOFM B-N.
Aplicarea sancțiunilor contravenționale a fost dispusă printr-o decizie a Curții de Conturi a jud. B-N, pentru toți angajatorii care nu au depus declarația menționată, iar termenul de aplicare a sancțiunilor stabilit de curte a fost 31.01.2012, termen prelungit la solicitarea AJOFM B-N, până la 31.05.2012 tocmai pentru remedierea situațiilor, însă petenta s-a numărat printre angajatorii de rea credință în sensul celor menționate și a ignorant somațiile.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Părțile au depus dosarul cauzei și Concluzii scrise prin care au reiterat motivele invocate în înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 25.04.2012 de AJOFM Bistrița-Năsăud, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 5.000 lei, în temeiul art.113 lit.c) din Legea nr.76/2002, reținându-se că nu a depus declarația prevăzută de art.21 din Legea nr.76/2002 aferentă lunii decembrie 2010, deși a fost avertizat să depună această declarație prin două adrese emise la data de 06.12.2011 și respectiv 09.04.2012, care însă nu au fost ridicate de la poștă de către aceasta.
Petenta nu a fost prezentă la întocmirea procesului verbal atacat, care i-a fost comunicat pe data de 05.12._, împreună cu somația de plată a amenzii contravenționale.
Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției petenta a formulat plângere contravențională prin care, în principal, a solicitat anularea ca netemeinic a procesului verbal, pe motiv că a depus declarație în termenul prevăzut de lege dar nu mai deține în arhivă copia acelei declarații, iar, în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amendă cu avertisment, arătând că nu a mai fost sancționată anterior și și-a îndeplinit obligațiile de declarare și de plată.
Conform art.12 din Legea nr.76/2002, angajatorii sunt obligați să depună, potrivit prevederilor legale, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează veniturile persoanelor respective, declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale și evidența nominală a persoanelor asigurate, prevăzută de lege iar conform art.113 și art.114 din același act normativ, nedepunerea declarației constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.
Potrivit dispozițiilor legale, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspectele invocate de către petentă subrogându-se cazurilor de nulitate relativă ce presupun dovedirea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea actului.
Verificând temeinicia procesului verbal atacat, instanța reține că din actele aflate la dosar rezultă că petenta nu a depus în termenul legal declarația aferentă lunii decembrie 2010 ci după expirarea acestui termen, respectiv pe data de 17.07.2012, conform declarației de la f.55.
Cu toate acestea, astfel cum rezultă din distribuirea sumelor achitate de către petentă pe data de 24.01.2011 (f.42), suma aferentă a fost plătită în termenul legal și nu există dovezi ale vreunei alte întârzieri în depunerea declarațiilor lunare sau întârzieri la plata sumelor aferente obligațiilor la fondul de șomaj, prin urmare, deși fapta săvârșită constituie contravenție, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța apreciază că acesta a fost stabilită în mod nejustificat la sancțiunea amendă având în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită.
În speță, instanța trebuie să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor ; aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată, însă, pentru evitarea arbitrariului, atât în teorie, cât și în doctrina de drept contravențional, s-au statuat o . criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, împrejurările săvârșirii contravenției, regretul manifestat de contravenient etc.
Din considerentele arătate, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal și temeinic întocmit, însă are în vedere faptul că art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 îi conferă posibilitatea de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, ceea ce implică aprecierea asupra legalității și cuantumului sancțiunii aplicate, care trebuie corelate cu gradul de pericol social al faptei și împrejurările comiterii faptei.
În consecință, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare pentru a atrage atenția petentei cu privire la respectarea dispozițiilor legale, astfel că va admite în parte plângerea formulată și în temeiul art. 5 alin. 5 coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 va dispune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, sens în care se va modifica corespunzător actul constatator, menținând celelalte dispoziții.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în Bistrița, ..7, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ A JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în mun. Bistrița, .-4, jud. Bistrița-Năsăud, și, pe cale de consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 5.000 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.04.2012 cu sancțiunea „avertisment”, sens în care se va modifica corespunzător actul constatator, menținând celelalte dispoziții.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. MarianaSalvan E.
RED/DACT
CM/M. 18.03.13
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9560/2013.... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
