Prestaţie tabulară. Sentința nr. 9847/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9847/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 12260/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9847/2013
Ședința publică din data de 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta . SRL, împotriva pârâților ..a., având ca obiect acțiune în constatare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 03.12.2013 concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10.12.2013 pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
P. acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâții . Societatea civilă de insolvență „ULTRALEX”, K. T., K. M. și S. M., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului „filtru sanitar” situat în perimetrul fostei ferme zootehnice Livezile ce a aparținut falitei . constate că reclamanta a dobândit dreptul de superficie asupra terenului aferent construcțiilor descrise mai sus și să dispună intabularea drepturilor dobândite în condițiile mai sus amintite în baza expertizei ce se va efectua în cauză.
În motivare arată că, în 24.06.2002 reclamanta a achiziționat de la falita . în procedură de lichidare, imobilul clădire „filtru sanitar” situat în perimetrul fostei ferme zootehnice Livezile ce a aparținut pârâtei. Achiziția s-a realizat prin licitație publică, reclamanta achitând în totalitate prețul adjudecării.
Menționează că imobilul cumpărat nu a fost intabulat în favoarea pârâtei și nu s-a procedat la identificarea lor cu date de CF odată cu vânzarea lui, însă ele au constituit patrimoniul pârâtei, fiind dobândite de către aceasta prin efectul Legii 15/1990, art. 20, și tot așa au fost folosite până în momentul vânzării.
În drept s-au invocat prev. art. 969, 970 și urm. Cod civil, art. 44-46 din Decretul Lege 115/1938, art. 492 și urm. Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-25).
În data de 14.05.2013, reclamanta a depus la dosar Cerere de chemare în judecată a altor persoane, prin care a solicitat citarea în cauză și a pârâtei S. M., precum și Precizare de acțiune (f. 41-43), prin care a solicitat instanței să constate că reclamanta a dobândit, prin procesul verbal de adjudecare nr. 659/24.06.2002, dreptul de proprietate asupra imobilului „filtru sanitar” situat în perimetrul fostei ferme zootehnice Livezile ce a aparținut falitei . pe terenul înscris în CF nr. 255 Livezile top 3116, rât în suprafață de_ mp; să constate că reclamanta a dobândit dreptul de superficie asupra terenului aferent construcțiilor înscris în CF nr. 255 Livezile top 3116, rât, în suprafață de_ mp.; în subsidiar să dispună instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor descrise mai sus înscris în CF nr. 255 Livezile top 3116; să dispună totodată intabularea în CF. pe numele reclamantei a drepturilor dobândite în condițiile mai sus amintite în baza expertizei ce se va efectua în cauză.
În motivare arată că procesul verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate prin prisma disp. art. 518 Cod proc. civ. potrivit căruia, „prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, un alt drept real care a făcut obiectul urmăririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar".
La data edificării construcțiilor, terenul era în administrarea . a devenit proprietara construcțiilor și a terenului în baza art. 5 din Legea nr. 15/1990 potrivit căruia, Regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său. Atât construcțiile cât și terenul au fost cuprinse în patrimoniul . aceste condiții, odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, reclamanta a dobândit cel puțin un drept de superficie (folosință) asupra terenului aflat în patrimoniul societății falite.
Reclamanta arată că a cumpărat la licitație publică această construcție pentru a fi folosită în continuare pentru scopul pentru care a fost edificată. Precizează că, pentru a o putea utiliza se impune clarificarea situației juridice și a terenului pe care este edificată construcția.
În ipoteza în care instanța nu va accepta punctul său de vedere privind dobândirea prin licitație publică a dreptului de superficie asupra terenului aferent construcțiilor, reclamanta solicită în subsidiar instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcției, asupra suprafeței folosite inițial de societatea falită.
Reclamanta arată că această cerere este admisibilă și evident legal posibilă prin prisma dispoz. art. 61 din DL nr. 115/1938, în vigoare la data dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor.
În drept, invocă dispozițiile art. 969, 970 și urm. C. Civ, art. 44-46,61 DL 115/1938 văzând și incidența textului art. 492 și urm. C. civ. art 55-57 Cod proc. Civ.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei expertize tehnice topografice.
În ședința publică din data de 29.10.2013, instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat.
În ședința publică din data de 03.12.2013, reclamanta, prin reprezentant, a solicitat respingerea excepției ca nefondată arătând că potrivit art.1021 C.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, iar pentru a exista lucru judecat dedus dintr-un proces anterior trebuie să existe această triplă identitate, însă în dosarul nr._/190/2011 pârâta S. M. nu a fost parte în proces, mai mult, cele două cauze sunt întemeiate pe temeiuri juridice diferite.
Instanța a unit excepția autorității de lucru judecat cu fondul cauzei.
Deși au fost legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei și Concluzii scrise prin care a solicitat instanței respingerea excepției puterii de lucru judecat, ca fiind nefondată; să constate că reclamanta a dobândit, prin procesul verbal de adjudecare nr. 659/24.06.2002, dreptul de proprietate asupra imobilului ,filtru sanitar" situat în perimetrul fostei ferme zootehnice Livezile ce a aparținut falitei . pe terenul înscris în CF nr. 255 Livezile top 3116, rât, în suprafață de_ mp; să constate că reclamanta a dobândit dreptul de superficie asupra terenului aferent construcțiilor înscris în CF nr. 255 Livezile top 3116, rât, în suprafață de_ mp; în subsidiar, să dispună instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor descrise mai sus înscris în CF nr. 255 Livezile top 3116; să dispună totodată intabularea în CF. pe numele reclamantei a drepturilor dobândite în condițiile mai sus amintite în baza expertizei efectuate în cauză.
Reclamanta susține că din ansamblul probațiunii administrate în cauză rezultă în mod cert că acțiunea a este fondată și se impune admiterea ei ca atare.
În primul rând a solicitat instanței să dispună respingerea excepției puterii de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 C.civ. și art 166 Cod proc. Civ. ca fiind nefondată, excepție invocată, din oficiu, de către instanță.
În acest sens arată că potrivit art. 1201 C.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți. Pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunțată anterior, potrivit art. 1201 C.Civ., trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect și de cauză. Este însă necesar ca prima hotărâre să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.
Reclamanta învederează că între prezenta cauză și cauza dedusă judecății în dosar nr._/190/2011, există deosebire de părți, pârâta S. M. nefiind parte în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._/190/2011.
În al doilea rând, arată că cele două cauze sunt întemeiate pe cu totul alte temeiuri juridice, pe cale de consecință nicio instanță nu s-a pronunțat anterior pe fondul prezentei cauze.
Pe fond, reclamanta mai arată că a dovedit existența modalității de dobândire în baza legii a dreptului de superficie, apreciind că se impune admiterea cererii sale ca fiind legală și temeinică.
Susține că cererea sa este admisibilă și evident legal posibilă prin prisma dispoz. art. 61 din DL nr. 115/1938, în vigoare la data dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor.
Reclamanta a solicitat instanței să aibă în vedere, la identificarea suprafeței necesare și aferente imobilului proprietatea sa și poziția Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, care îi impune condiții specifice și imperative cu privire la suprafața necesară utilizării corecte ale unui ,, filtru sanitar", suprafață care se regăsește de altfel și în raportul de expertiză efectuat în cauză și este totodată și suprafața pe care s-a desfășurat activitatea de „filtrare sanitară" încă de la amenajarea spațiului respectiv și inclusiv pe toată durata în care imobilul s-a aflat în proprietatea sa adică anul 2002.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pornind de la prevederile art. 1201 C.civ., potrivit cărora „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu la termenul de judecată din data de 03.12.2013, având în vedere că, față de acțiunea soluționată prin Sentința civilă nr. 7172/2012, dată în dosarul nr._/190/2011, cererea ce face obiectul prezentului dosar este formulată și împotriva pârâtei S. M., iar temeiul juridic invocat de reclamanți este diferit, astfel încât nu există identitate de părți și cauză între cele două cereri.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că, potrivit procesului verbal de adjudecare nr. 659/24.06.2002 (f. 19), cu ocazia participării la licitația publică cu strigare organizată în vederea vânzării averii mobile și imobile a debitoarei . a adjudecat obiectivul „Filtru sanitar”, cu nr. de inventar_, în schimbul prețului de 80.000.000 ROL.
P. raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză (f. 50-65), expertul a stabilit că imobilul menționat este situat în perimetrul fostei ferme zootehnice Livezile și edificat pe terenul înscris în CF 255 Livezile nr.top. 3116.
Ținând seama de aspectele evidențiate anterior, raportat la prevederile art. 516 pct. 8 și 518 C.pr.civ., instanța va admite primul petit al cererii introductive și va constata că, în baza procesului verbal de adjudecare nr. 659/24.06.2002, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului „filtru sanitar” situat în perimetrul fostei ferme zootehnice Livezile și edificat pe terenul înscris în CF 255 Livezile nr.top. 3116.
Reclamanta a solicitat și constatarea dobândirii sau instituirea unui drept de superficie asupra acestui teren, în suprafață de 16.478 mp.
Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate în care se juxtapun două drepturi interdependente și constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană, denumită superficiar, asupra construcțiilor care se afla pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Dreptul de superficie poate fi constituit prin convenția părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege, însă, în speță, reclamanta urmărește dobândirea dreptului de superficie prin hotărâre judecătorească invocând, pe de o parte, dobândirea în baza legii, iar, pe de altă parte, un proces verbal de adjudecare la licitație a unei construcții.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei cu privire la dobândirea în baza legii a dreptului de superficie, deoarece prevederile art. 5 și 20 din Legea nr. 15/1990 se referă în mod expres și limitativ la capitalul social și la bunurile din patrimoniul regiei autonome sau societății comerciale. Ori, reglementarea prin lege a modului de constituire a patrimoniului . întemeiază în niciun fel vreo concluzie cu privire la dobândirea unui drept de superficie de către reclamantă cu prilejul adjudecării unei construcții ce a aparținut societății menționate.
Dincolo de faptul că adjudecarea la licitație în procedura de executare silită nu se încadrează în ipoteza dobândirii prin lege a dreptului de superficie, instanța reține că obiectul adjudecării a fost exclusiv construcția „Filtru sanitar”, procesul verbal de adjudecare nr. 659/24.06.2002 nefăcând referire la vreo suprafață de teren.
Mai mult, în cauză nu s-a făcut dovada că dreptul de proprietate asupra terenului în legătură cu care se solicită constatarea dobândirii dreptului de superficie ar fi făcut vreodată parte din patrimoniul ., potrivit înscrierilor din CF 255 Livezile nr.top. 3116, acest imobil aparține pârâților K. T., K. M. și S. M., persoane necunoscute, citate prin publicitate.
Instanța mai reține că reclamanta și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art. 492 C. civ., însă, dreptul de superficie constituie tocmai o derogare de la regula înscrisă în textul invocat, putând fi constituit, așa cum s-a arătat mai sus, doar prin convenția părților, legat, lege sau uzucapiune.
Reclamanta urmărește obținerea pe cale judecătorească a unui titlu cu privire la dreptul de superficie pretins, însă posibilitatea dobândirii dreptului de superficie prin hotărâre judecătorească nu este reglementată de legislația națională.
În cauza Bock și P. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, în sistemul de drept românesc, dreptul de superficie nu se poate naște decât din lege, prescripție achizitivă, legat sau acordul părților iar simplul fapt de a ridica construcții pe terenul altuia, nu ar putea duce la constituirea unui drept de superficie pe terenul altuia, în lipsa unuia din cele patru elemente menționate anterior. Concluzionând, Curtea a reținut că în speța pe care a analizat-o, fosta Curte Supremă de Justiție, constatând, contrar practicii judiciare constante, nașterea dreptului de superficie dintr-o simplă “…situație de fapt care nu a fost urmărită sau cunoscută de cei interesați”, dând efect juridic “aparenței de drept”, care nu se încadrează în niciuna din cauzele care pot duce la nașterea dreptului de superficie, a pronunțat o hotărâre prin care s-a adus atingere dreptului de proprietate fără ca ingerința să aibă temei în dreptul intern.
În mod similar, în speță, chiar dacă reclamanta nu a construit, ci a cumpărat o construcție edificată pe terenul altuia, în lipsa acordului proprietarului, în ipoteza în care instanța ar constata existența unui drept de superficie, acest fapt ar constitui în mod evident o “ingerință” în sensul frazei întâi a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Situația nu ar putea fi analizată doar ca o atingere adusă folosinței terenului ci trebuie analizată ca o lipsire de proprietate, pentru simplul motiv că dacă s-ar constata în favoarea reclamantei dreptul de folosința asupra terenului pe toată perioada existenței filtrului sanitar, s-ar aduce o atingere chiar substanței dreptului de proprietate al pârâților.
Pentru ca o astfel de privare să fie, totuși, în acord cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar trebui “să fie prevăzută de lege”, “să urmărească un scop legitim”, iar ingerința în dreptul de proprietate să răspundă criteriului proporționalității.
In prezenta cauză, se constată că dreptul pretins de reclamantă nu are la bază niciuna dintre cauzele care pot duce la nașterea dreptului de superficie, ceea ce înseamnă că ingerința nu este prevăzută de lege.
În considerarea argumentelor de fapt și de drept expuse anterior, instanța va respinge capetele de cerere referitoare la constatarea dobândirii sau instituirea unui drept de superficie asupra terenului în suprafață de 16.478 mp, înscris în CF 255 Livezile nr.top. 3116, aferent construcției „filtru sanitar”, cumpărat de reclamantă la licitația publică cu strigare, organizată în vederea vânzării averii mobile și imobile a debitoarei .>
Raportat la prevederile art. 22 din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției, instanța va dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamantei doar asupra construcției menționate anterior, conform raportului de expertiză întocmit de expertul P. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în Bistrița, ., în contradictoriu cu pârâții . Societatea civilă de insolvență „ULTRALEX”, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, K. T., K. M. și S. M., toți cu domiciliul necunoscut, citați prin publicitate.
Constată că, în baza procesului verbal de adjudecare nr. 659/24.06.2002, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului „filtru sanitar” situat în perimetrul fostei ferme zootehnice Livezile și edificat pe terenul înscris în CF 255 Livezile nr.top. 3116.
Dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției menționate anterior, conform raportului de expertiză întocmit de expertul P. V..
Respinge capetele de cerere referitoare la constatarea dobândirii sau instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcției.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. R. R. M. T.
RED/DACT CRR/M. 19.02.2014 7 exp.
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 8464/2013.... | Pretenţii. Încheierea nr. 7266/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
