Acţiune în constatare. Sentința nr. 8417/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8417/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 1994/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8417/2013
Ședința publică din data de 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M. A., judecător
GREFIER: P. S. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții F. I., F. M., împotriva pârâtei M. BISTRIȚA PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: avocat M. M. – pentru reclamanți, consilier juridic Hriscu L. M. – pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantele părților arata ca nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiza si nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat nici probe de administrat, instanța constata încheiata faza probatoriei si acorda cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamanților, având cuvântul pe fond, solicita admiterea acțiunii așa cum a fost precizata, sa se constate ca s-a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 1011 mp situat in Bistrița pe ., identificat de expertul P. V. in raportul de expertiza, sa se dispună intabularea conform aceluiași raport de expertiza, arătând că prin probatoriul administrat s-a dovedit ca in baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privata din anul 1983, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafață de 16 arii și datorita regimului juridic al terenurilor de la acea data, contractul nu a putut fi autentificat insa existenta acestuia si transferul dreptului de proprietate au fost recunoscut si in regimul anterior, in acest sens fiind emisă decizia fostului Consiliului Popular nr. 421/1984 prin care reclamanților li s-au atribuit cu drept de folosință o suprafața de 100 mp din cel cumpărat, iar ulterior in baza Legii 18/1991 asupra acestui teren a fost emis Ordinul Prefectului. Apreciază că din probatoriul administrat in cauza, respectiv proba cu martori, rezultă faptul că vânzătorii erau cunoscuți in zona drept proprietarii terenului, deși terenul nu a fost unul cooperativizat in zona si in municipiul Bistrița a existat CAP in cauza fiind incidente dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 și ale art. 8 din Decretul-Lege 42/1990. Potrivit acelorași dispoziții, terenurile aferente caselor de locuit revin in proprietate, proprietarilor construcțiilor iar întinderea acestora fiind cea prevăzuta de alineatul 2 indice 1 din același articol si anume cea înscrisa in contractul de vânzare-cumpărare. De asemenea, apreciază că raportul de expertiza a demonstrat faptul ca suprafața din teren este mai mica decât cea înscrisa in contractul de vânzare-cumpărare insa cei doi martori au confirmat ca de la data intrării in folosința, din anul 1983, terenul a fost folosit in aceleași limite, fiind bine împrejmuit si delimitat prin garduri. Pentru aceste motive solicita admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecata reprezentant onorar avocat, potrivit chitanței depuse la dosar si onorar expert.
Reprezentanta paratei, având cuvântul pe fond, solicita respingerea acțiunii așa cum au solicitat si prin întâmpinare, nefiind întrunite prevederile legale invocate in susținerea acțiunii. Arată că declarațiile martorilor nu au fost relevante in aceasta cauza, având in vedere ca unul dintre ei a declarat ca acest imobil a fost dobândit de mama reclamantei si apoi a fost donat reclamanților printr-un contract de vânzare-cumpărare, ambii martori arătând că oamenii cunoșteau in zona ca terenul era folosit de o anumita M. de etnie ramă, dar că era terenul Statului, al Consiliului popular de la acea vreme. Apreciază astfel, că din înscrisurile depuse la dosar, din declarațiile martorilor nu reiese clar motivele admiterii acțiunii, solicitând respingerea cererii de chemare in judecată, fără cheltuieli de judecata.
Instanța se socotește lămurită, închide dezbaterile si retine cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanții F. I. și F. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. BISTRIȚA, prin Primar, să se constate că aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.500 mp, situat în intravilanul municipiului Bistrița, pe ., jud. Bistrița-Năsăud, fiind înscris în CF_ Bistrița, nr. top. 4214/2/1/2/2/1/2, aferent casei de locuit, în temeiul dispozițiilor art. 23 din Legea 18/1991; și să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea reclamanților, conform expertizei tehnice ce va fi efectuată în cauză.
În motivare se arată că reclamanții sunt proprietari tabulari asupra imobilului casă de locuit, identificat în CF 5211 Bistrița, nr. top. 4214/2/2, iar reclamantul F. I. și asupra imobilului teren în suprafață de 100 mp, cu titlu de atribuire, din anul 2004.
În realitate, suprafața de teren aferentă imobilului proprietatea reclamanților este mult mai mare, doar construcțiile ocupând o suprafață de 160 mp, așadar, mai mult chiar decât li s-a atribuit acestora prin Ordinul prefectului. Întregul imobil – casă și teren aferent – situat în municipiul Bistrița, pe ., jud. Bistrița-Năsăud, a constituit proprietatea numiților Boldjien M. și P. D. însă, prin Legea 58/1974, terenurile fiind scoase din circuitul civil, ce doi nu și-au putut înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară. Astfel, potrivit colii evolutive, proprietar tabular asupra imobilului teren în suprafață de 9.737 mp, identificat în CF 2108 Bistrița, nr. top. 4214/2, a rămas orașul Bistrița, nr. top. 4214/2 fiind ulterior dezmembrat și parțial înscris în CF_ Bistrița.
În anul 1983, prin contractul sub semnătură privată din 24.02.1983, numiții Boldjien M. și P. D. le-au vândut reclamanților întregul imobil, compus din casă cu două camere, antreu, șopron, drum până la șosea, precum și grădină în suprafață de 16 ari, pentru prețul de 29.000 lei, achitat integral cu ocazia încheierii lui. Întrucât acest contract nu a putut fi operat în evidențele de carte funciară, în anul 1984, cei doi s-au adresat Consiliului local al municipiului Bistrița în vederea emiterii unei decizii de atribuire în proprietate a terenului aferent construcțiilor, întrucât nu puteau obține o autorizație de construire pentru efectuarea lucrărilor de reparații ce se impuneau la imobil.
În aceste condiții, la data de 06.10.1984, reclamanții au întocmit o documentație tehnică prin intermediul Cooperativei Constructorul, iar prin Decizia nr. 421/17.12.1984 a fostului Consiliu Popular Bistrița, a fost dezmembrată o parcelă de 100 mp din CF 2108 Bistrița, nr. top. 4214/2, ce a fost transcrisă în CF 5211 Bistrița, sub nr. top. 4214/2/2, proprietar tabular fiind Statul Român, pentru care li s-a constituit un drept de folosință pe durata existenței construcțiilor, atât cât prevedea art. 49 din Legea 4/1973. Ulterior, în anul 2004, terenul respectiv le-a fost atribuit acestora în proprietate prin Ordin al prefectului.
Reclamanții mai învederează că, în fapt, suprafața aferentă imobilului în litigiu era cea înscrisă în contractul de vânzare – cumpărare, respectiv 1.600 mp, aceasta fiind folosită în aceleași limite, bine împrejmuită, atât de către antecesorii acestora, cât și de cei doi, în continuare, fără a fi tulburați în posesie. Zona în care este situat terenul în litigiu a fost una cooperativizată, deși în cartea funciară nu a fost înscris dreptul de proprietate al fostului CAP.
Față de aceste aspecte, reclamanții consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 23 din Legea 18/1991 și ale art. 8 din Decretul-lege 42/1990 pentru constatarea dobândirii de către aceștia a dreptului de proprietate asupra imobilului teren.
În drept s-au invocat prevederile art. 23 din Legea 18/1991, art. 8 din Decretul-lege 42/1990, art. 111 Cod procedură civilă și Legea 7/1996.
În probațiune s-au anexat înscrisuri: împuternicire avocațială (f. 6), dovada achitării onorariului avocațial (f. 7), extras de carte funciară_ Bistrița (f. 8), contract de vânzare – cumpărare (f 9), plan de amplasament corp proprietate (f. 10), Decizia Consiliului Popular Bistrița (f. 11), adresa Oficiul de sistematizare și arhitectură (f. 12), extras de carte funciară 2108 Bistrița (f. 13), extras de carte funciară 5211 (f. 14-15), tabel mișcare proprietate (f. 16).
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În motivare se arată că, din înscrisurile depuse în probațiune, în special contractul de vânzare – cumpărare provizoriu, sub semnătură privată, din data de 24.02.1983, Decizia nr. 421/17.12.1984 a Consiliului Popular și a extrasului de CF_ Bistrița, rezultă că doar reclamanții au dobândit de la numiții Boldijen M. și P. D. un imobil construcție situat în municipiul Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, un drept de folosință devenit ulterior de proprietate, asupra suprafeței de 100 mp, aferentă construcțiilor, înscrisă inițial în CF 2108 Bistrița, în proprietatea Statului Român, iar mai apoi în CF 5211 Bistrița, nr. top. 4214/2/2.
În aceste condiții, este evident că numiții Boldijen M. și P. D. nu au fost proprietarii inițiali ai imobilelor, cât timp, din cauza prevederilor Legii 58/1974, nu și-au putut întabula dreptul de proprietate în cartea funciară. Din înscrisurile depuse nu rezultă care este actul în temeiul căruia aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor ce au făcut, în anul 1983, obiectul contractului de vânzare – cumpărare sub semnătură privată, provizoriu, mai ales că, potrivit înscrierilor din CF 2108 Bistrița, orașul este proprietar tabular din anul 1904, odată cu înființarea cărții funciare.
Așadar, nefiind dovedit dreptul de proprietate al vânzătorilor, reclamanții nu au putut dobândi în proprietate suprafața de teren de 1.500 mp solicitată în acțiune. Mai mult, contractul de vânzare – cumpărare este un înscris sub semnătură privată provizoriu, după cum rezultă chiar din conținutul său. Astfel, chiar dacă reclamanții arată faptul că intenția părților este cea care contează în invocarea prevederilor art. 23 din Legea 18/1991 și că în din contract reiese că aceasta a fost ca părțile să contracteze întreaga grădină aferentă casei de locuit, nefiind dovedit dreptul de proprietate al vânzătorilor, este evident că lipsește una din condițiile esențiale: ca vânzătorul să fie proprietar actual al bunului.
Pârâtul consideră că cererea trebuie analizată pornind de la aspectele învederate mai sus, raportat la prevederile art. 23 din Legea 18/1991 și ale art. 8 ale Decretului-lege 42/1990 care au fost eronat interpretate de reclamanți, acestea adresându-se de fapt membrilor cooperatori sau moștenitorilor acestora, calitate ce nu au avut-o părțile din speță.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm. Cod procedură civilă, art. 23 din Legea 18/1991, Legea 58/1974 și art. 21 Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri: delegație reprezentant (f. 25).
Pentru termenul din 26.09.2013, s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică efectuată de expert P. V. (f. 32-45, 47-50, 54-55).
La același termen, s-au luat declarațiile martorilor S. D. (f. 56-57) și S. I. (f. 58-59).
Prin precizarea de acțiune (f. 60) depusă la dosarul cauzei la termenul din 26.09.2013, reclamanții au arătat că suprafața faptică a terenului aferent casei de locuit, solicitat în litigiu, este de 1.018 mp, iar nu 1.500 mp, așa cum rezultă din cuprinsul expertizei efectuate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 modificată și completată „de prevederile prezentei legi beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către acesta precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite”, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora determinate potrivit art. 8 din D. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii”.
Din dispozițiile legale arătate rezultă că voința legiuitorului a fost de a consfinți pe viitor, prin lege, dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, doar pentru membrii cooperatori și moștenitorii acestora.
Dispozițiile art. 8 din D-L nr. 42/1990, nu derogă de la dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, sub aspectul sferei persoanelor care beneficiază de aceste ultime dispoziții, ci le completează, sub aspectul întinderii suprafeței de teren aferent, pe baza normei de trimitere regăsită în chiar textul art. 23 alin. 1 din legea menționată.
Chiar și numai cu referire la termenul de „deținător” din textul art. 8 din D-L nr. 42/1990, în lipsa unei definiții în cadrul decretului, acesta trebuie înțeles în sensul ce rezultă din economia actului normativ respectiv ca referindu-se la calitatea de membru cooperator.
Oricum, esențiale sub aspectul consolidării dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente casei și anexelor gospodărești situate în zonele cooperativizate, sunt dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
În cauză, pentru a putea da valoare juridică în sensul precizat de reclamantă a art. 23, alin. 1 din legea 18/1991, este necesar ca imobilul teren în litigiu să fi fost adus în cooperativă sau să fi fost preluat de cooperativă în orice mod.
Această condiție premisă nu este îndeplinită în cauză, cu ocazia examinării cărții funciare nr._ BISTRIȚA, instanța reține că proprietar tabular al terenului este din anul 1904, orașul Bistrița, astfel că este exclus ca imobilul teren să fi fost adus în cooperativă sau preluat de cooperativă în orice mod, cât timp orașul Bistrița figurează ca proprietar tabular cu mult timp înaintea cooperativizării.
Instanța, examinând declarațiile martorilor audiați în cauză, reține că imobilul în cauză nu a aparținut cooperativei, aspect ce concordă și cu situația de carte funciară și cu neîndeplinirea condiției premisă, anterior analizată. Totodată, din declarațiile martorilor instanța reține că reclamanții nu au fost niciodată membri cooperatori și că în Bistrița a existat cooperativă agricolă de producție însă limita terenurilor cooperativei era situată la aproximativ 100 metri de imobilul în litigiu.
Cât privește contradicția între susținerile martorilor și înscrisul cu denumirea „ contract de vânzare provizoriu „ privind identitatea cumpărătorului, instanța va reține mențiunile din înscrisul precizat, cu referire la identificarea cumpărătorilor, reclamanți în prezenta cauză, cât timp martorii audiați nu au fost de față la încheierea înscrisului.
Este adevărat că, așa cum susțin reclamanții, art. 23, alin. 4, din legea 18/1991 prevede că dispozițiile alin. 1 ale aceluiași articol se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator, însă cu respectarea dispozițiilor de la alin. 1 și alin. 2 ale art. 23 din legea 18/1991.
Astfel alin. 2 al art. 23 din legea 18/1991 precizează despre care terenuri este vorba în art. 23, respectiv: „ acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa de producție”.
Acest alin. 2 precizează implicit prin folosirea expresiei „la data intrării în cooperativa de producție” situația reținută anterior de instanță cu privire la aplicabilitatea art. 23 din legea 18/1991, doar asupra terenurilor care anterior cooperativizării, nu au fost ale statului român, situația neîndeplinită în cauză, orașul Bistrița fiind proprietar tabular încă din anul 1904.
În consecință, chiar dacă nu s-ar avea în vedere faptul că reclamanții nu au avut calitatea de membri cooperatori, nu s-ar putea admite acțiunea acestora cât timp imobilul în litigiu nu a fost adus sau preluat în cooperativă, imobilul aparținând orașului Bistrița cu mult timp înainte de cooperativizare.
Susținerea reclamanților privind modul în care au dobândit imobilul, respectiv prin contractul de vânzare cumpărare nu poate produce efecte juridice în cauză cât timp persoanele despre care se afirmă că le-ar fi vândut terenul nu erau proprietari tabulari la data cooperativizării, în cauză nu s-a probat în nici un fel că acei vânzători, respectiv BOLDIJAN M. și P. D., ar fi avut vreodată calitatea de proprietari ai respectivului teren și nici asupra construcțiilor menționate în înscrisul solicitat în probațiune de reclamanți, simpla menționare a martorilor că numita „ M.”ar fi vândut o casă care ulterior ar fi fost demolată de reclamanți nu poate valora ca și act de proprietate în lipsa dovedirii vreunui mod de dobândire a proprietății cu privire la BOLDIJAN M. și P. D..
În consecință, pentru considerentele anterior precizate, instanța va respinge cererea reclamanților de constatare dobândire drept de proprietate în baza art. 23 din legea 18/ 1991 asupra teren în suprafață de 1018 mp situat în intravilanul municipiului Bistrița, înscris în CF nr._ Bistrița, nr. top 4214/2/1/2/2/1/2 și nr. top 4214/2/1/2/2/1/2/2 și cu privire la capătul accesoriu de intabulare a dreptului de proprietate anterior precizat, instanța reținând respingerea capătului de cerere principal va respinge și capătul de cerere accesoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții F. I. și F. M., ambii având domiciliul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, și precizată la data de 26.09.2013, în contradictoriu cu M. BISTRIȚA, prin primar, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud, având ca obiecte:1) constatare dobândire drept de proprietate în baza art. 23 din legea 18/ 1991 asupra teren în suprafață de 1018 mp situat în intravilanul municipiului Bistrița, înscris în CF nr._ Bistrița, nr. top 4214/2/1/2/2/1/2 și nr. top 4214/2/1/2/2/1/2/2 și 2)intabularea dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea reclamanților.
Cu drept de recurs în 15 de zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, azi ,24 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. M. ARINPOP S. C.
RED./DACT
BMA/R.
25.11.2013 4 ex
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 7266/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
