Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 07-02-2014, Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 11849/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ORDONANȚA Nr. 746/2014
Ședința Camerei de Consiliu din data de 07 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamanta ., împotriva pârâtului M. V. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cauza se soluționează fără citarea părților, conform art. 1029 pct. 2 N.C.pr.civ..
În procedura verificării competenței instituită prin prevederile art. 131 NCPC, instanța se declară competentă din punct de vedere, general, material și teritorial în soluționarea cauzei în raport de dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j coroborat cu art. 107 alin.1 și art. 1027 alin.1 N.C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta . a solicitat să se dispună obligarea pârâtului M. V. C. la plata sumei 1.264,8 lei, din care 1.160,23 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice, 12,50 lei reprezintă taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, și 92,07 lei reprezintă taxa deconectare branșament monofazat; și a unor penalități de întârziere în cuantum de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, aplicată la cuantumul debitului, începând cu data de 09.09.2013 – data ultimului calcul al penalităților – și până la achitarea integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta a furnizat energie electrică pârâtului, la locul de consum situat în Bistrița, ., .-Năsăud, în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice nr._/19.10.2006. Începând cu luna martie 2013, pârâtul nu și-a mai respectat obligația corelativă prevăzută la art. 7 lit. c din contract, de a achita integral și la termen contravaloarea energiei electrice consumată și, în consecință, s-au aplicat prevederile art. 11 din contract și s-a luat măsura deconectării de la rețeaua de furnizare a energiei electrice a consumatorului-debitor și rezilierea contractului, în baza Ordinului de serviciu nr._/10.09.2013 și a bonului de mișcare contor nr._ din 11.09.2013.
Potrivit prevederilor art. 6 lit. a) și c) din contract, în calitate de furnizor, reclamanta a furnizat și facturat pârâtului energia electrică la tarifele legale în vigoare, conform facturilor anexate, pe care pârâtul refuză, în mod nejustificat, să le achite.
Potrivit art. I alin.3 din Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei nr. 5/21.02.2003, privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicat în M. Of. 130/27.02.2003, termenul de scadență al facturii este de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură. Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile de întârziere sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, acestea datorându-se începând cu prima zi după data scadentei. Dacă factura și penalitățile nu au fost achitate, după 45 de zile de la data scadenței facturii, furnizorul poate întrerupe furnizarea energiei electrice pentru ca ulterior, în situația în care în termen de 60 de zile de la data întreruperii furnizării energiei electrice consumatorul nu efectuează plata integrală a facturii și a penalităților datorate, să rezilieze contractul de furnizare a energiei electrice, urmând să recupereze sumele datorate conform dispozițiilor legale în vigoare.
Potrivit Legii 210/04.07.2005 publicată în M. Of. 580/5.07.2005, nivelul majorării de întârziere până la 01.07.2010 a fost de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Prin OUG 39/2010, procentul de dobândă aferent obligațiilor bugetare se modifică de la 0,1% la 0,05% începând cu 01.07.2010, pentru ca începând cu data de 1.10.2010 în baza OUG 88/29.09.2010, acesta să se modifice la 0,04%.
Potrivit art. 5 din H.G. nr. 978/22.08.2003 și H.G. nr. 977/22.08.2003 publicată în M.Of. 607/27.08.2003, debitorul avea obligația să achite taxa lunară pentru Serviciul Public de Televiziune și Radiodifuziune, odată cu plata energiei electrice consumate. Potrivit art.6 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 978/2003 respectiv H.G. nr. 977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a S.C. E. S.A pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică. Reclamanta susține că aceste penalități au fost calculate până la data de 09.09.2013 și sunt cuprinse în facturile fiscale atașate prezentei cereri, fiind explicate detaliat în anexele acestor facturi.
Cu privire la taxa pentru serviciul public de Radiodifuziune, respectiv Televiziune, menționăm faptul că, potrivit prevederilor art. 5 din HG nr.977/22.08.2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se încasează de la plătitorii acesteia de către Societatea Comercială de Distribuție și F. a Energiei Electrice E. SA, prin filialele sale, în baza unul contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate. Potrivit art.6 alin. 1 și 2 din hotărârea de guvern sus menționată pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a . întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Principiul forței obligatorii a contractelor, consacrat de art. 969, 970 Cod civil, coroborat cu obligația debitorului de executare a propriilor obligații cu bună-credință (art.1073 Cod civil), dă dreptul reclamantei-creditoare de a cere îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate contractual de pârâtul-debitor, precum și dreptul de dezdăunare în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare.
Legea nu limitează dovada obligațiilor comerciale la facturi acceptate, ci permite dovedirea acestora prin orice mijloace de probă. În speță, obligația pârâtului de a plăti contravaloarea energiei electrice furnizate de reclamantă s-a născut odată cu semnarea contractului nr._/19.10.2006, acesta reprezentând „legea părților" (în accepțiunea art. 969 Cod civil), și nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta că obligația de plată se naște pentru fiecare factură în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existența contractului și a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar. Întrucât contractul de furnizare a energiei electrice este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ și cu executare succesivă, penalitățile pe care pârâtul i le datorează debitorul trebuie calculate pentru fiecare factură în parte, de la data scadenței acesteia și până la achitarea integrală.
De asemenea, este de reținut că activitatea societății reclamante este reglementată și controlată de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, clauzele contractuale, cuantumul penalităților și modul de calcul al acestora fiind impuse prin ordine și decizii emise de autoritate în acest sens.
Totodată, reclamanta menționează faptul că a procedat la punerea în întârziere a debitorului, sens în care acestuia i-a fost comunicată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, somația nr._/02.10.2013, prin care i se aduce la cunoștință existența și cuantumul debitului. Cu toate că pârâtul a primit somația, fapt dovedit prin semnarea de către aceasta a confirmării de primire, până la data prezentei nu a înțeles să achite debitul.
În drept s-au invocat prevederile art. 969, 970, 1073 și următoarele Cod civil, art. 107, 453, 1025 și urm. C.pr.civ, Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin H.G. 1007/2004 publicat în M. Of. nr. 673 din 27 iulie 2004, Decizia A.N.R.E nr.57/1999 și Ordinul ANRE nr. 5/2003.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-26).
Deși instanța a trimis pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, pârâtul nu s-a conformat obligației instituite de art. 1029 alin. 4 Cod proc. civ. de a depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească. De asemenea, pârâtul nu a răspuns nici printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă, în calitate de vânzător, și pârât, în calitate de consumator, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr._/19.10.2006 (f. 7-9) având ca obiect furnizarea de energie electrică la locul de consum din Bistrița, ., ., contract în baza căruia au fost emise facturile aflate la filele 17-24 din dosar, neachitate de pârât.
Potrivit prevederilor art. 969 C.civ. din 1864, aplicabil în cauză raportat la data nașterii raportului juridic dedus judecății, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Art. 970 C.civ din 1864 instituie în sarcina părților obligația executării convenției cu bună-credință. În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 1073 C.civ., referitoare la dreptul creditorului de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar in caz contrar dreptul acestuia la dezdăunări.
Instanța constată îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile contractuale, dat fiind faptul că între părți a intervenit un acord de voință cu privire la furnizarea energiei electrice, iar reclamanta a suferit un prejudiciu prin neexecutarea la termen a obligației ce-i revenea pârâtului, de plată a energiei electrice consumate. În materia răspunderii civile contractuale culpa debitorului se prezumă, dat fiind faptul că primele doua condiții, respectiv existența contractului și prejudiciul sunt împlinite.
Deoarece reclamanta, prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că a executat propriile obligații. Însă, pârâtul nu a administrat nicio probă care să confirme acest fapt.
Pârâtul a fost pus în întârziere prin notificarea (f. 12-13) transmisă la data de 09.10.2013 (f. 11) și există o legătură de cauzalitate între fapta lui, respectiv neexecutarea obligației de plată și urmarea imediată - prejudiciul suferit de reclamantă. Instanța mai reține faptul că părțile nu au convenit vreo clauză exoneratoare de răspundere a pârâtului, iar dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a prescris.
În ceea ce privește suma de 12,50 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, instanța constată că obligația de plată a acesteia îi revine pârâtului în temeiul art. 1 alin. (1) din HG nr. 977/2003, în condițiile în care nu a făcut dovada încadrării în categoria persoanelor exceptate de la plata acesteia, potrivit alin al doilea al aceluiași articol.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, potrivit art. 11 alin. (2) din contract, depășirea termenului scadent de plată atrage penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, nivel care, începând cu data de 1.10.2010 este de 0,04%. Având în vedere această prevedere contractuală, ținând seama și de dispozițiile art. 969 C.civ și 1069 C.civ., potrivit căruia „clauza penală este o compensație a daunelor-interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale”, instanța va admite ca fiind fondată și cererea privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța constată că acțiunea formulată este fondată, astfel că, în temeiul art. 969, 970, 1069 și 1073 C.civ., urmează să o admită și să oblige pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.264,8 lei, din care 1.160,23 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice, 12,50 lei taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și 92,07 lei taxa deconectare branșament monofazat, precum și la plata dobânzii în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere, calculate de la data de 09.09.2013 până la data plății efective.
În baza art. 1031 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta ., CUI RO_, J_, cu sediul în Bistrița, .. 11, jud. Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu pârâtul M. V. C., CNP_, domiciliat în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1264,8 lei, din care 1160,23 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice, 12,50 lei taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și 92,07 lei taxa deconectare branșament monofazat, precum și la plata dobânzii în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere, calculate de la data de 09.09.2013 până la data plății efective.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. R. R. M. T.
RED/DACT CRR/M. 17.04.2014 4 exp.
| ← Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 5/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3256/2014.... → |
|---|
