Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 131/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 131/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 10376/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 10._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 131/2014
Ședința publică din data de 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecător
GREFIER: B. M.
.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulate de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE S.A., împotriva pârâtei S.C. M. .., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cauza soluționându-se fără citarea părților.
În procedura verificării competenței instituită prin prevederile Noului Cod procedură civilă, instanța se declară competentă din punct de vedere, general, material și teritorial în soluționarea cauzei în raport de dispozițiile art. 94 al. 1 lit. j coroborat cu art. 107 al.1 și art.1027 al.1 N.C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a solicitat să se dispună obligarea pârâtei . la plata sumei totale de 270 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune facturată în perioada octombrie 2011 - iunie 2012, și penalități de întârziere calculate la data de 11.10.2013, în cuantum de 51,30 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, potrivit art. 40 alin. 3) din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea sa, republicată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari al acestor servicii.
În aplicarea art. 40 alin. 4 din Legea nr. 41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată și care stabilește, printre altele, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.
În conformitate cu prevederile HG nr. 977/2003, art. 5 alin. 1, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate.
Potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG nr. 977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere", iar cuantumul acestora „se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică, instituindu-se o derogare de la prevederile art. 1087 cod civil conform principiului specialia generalibus derogant.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994 și HG nr. 977/2003.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-24).
Instanța a procedat la comunicarea către pârâtă a formularului de răspuns prevăzut de dispozițiile 1029 alin. 4 Cod procedură civilă dar aceasta nu l-a returnat completat și nu și-a exprimat în niciun fel poziția față de pretențiile reclamantei.
Prin scriptul depus la dosarul cauzei la data de 13.12.2013, reclamanta a solicitat instanței să ia act de faptul că acțiunea a rămas fără obiect, având în vedere că debitul a fost achitat de pârâtă în data de 05.12.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Pârâtul este persoană juridică cu sediul în România, conform furnizării informații de date de identificare de către Oficiul Național al Registrului Comerțului( fila 6).
. TRANSILVANIA NORD SA a emis un număr de 9 facturi, aferente perioadei octombrie 2011- iunie 2012, privind obligația pârâtei de a achita taxa radio în cuantum de 30 lei lunar( filele 7-24).
Conform art. 40 alin. 3 din legea 41/1994, persoanele juridice cu sediul în România au obligația de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune, în calitate de beneficiari ai acestora.
Instanța nu poate reține că acest text legal instituie o prezumție legală absolută, așa cum precizează reclamantul, privind calitatea de beneficiar, a tuturor persoanelor juridice, întrucât textul legal este clar formulat, respectiv se referă la obligația persoanelor juridice la plata taxei solicitate în cauză, în calitate de beneficiar, dacă legiuitorul ar fi dorit instituirea unei prezumții legale absolute, nu ar mai fi folosit termenii „în calitate de beneficiar”, care ar fi fost inutili, și ar fi folosit formularea „persoanele juridice cu sediul în România au obligația de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune”.
În același sens și Curtea Constituțională a reținut în considerentele deciziilor 297/2004 și 331/2006, că obligația de plată a serviciului de radiodifuziune și televiziune este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective . Astfel, din interpretarea dată în considerentele deciziilor menționate, Curtea Constituțională a reținut în mod implicit că sunt și persoane juridice care nu au în sarcină obligația de plată a serviciului de radiodifuziune și televiziune, astfel neputându-se vorbi de o prezumție legală absolută instituită de art. 40, alin. 3 din legea 41/1994.
Singurul text legal care ar fi condus la reținerea prezumției legale absolute indicate de reclamant era prevăzut în art. 3 alin. 2 din HG 977/2003, cu textul „persoanele juridice cu sediul în România au obligația de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune”, prevedere legală ce a fost anulată de Curtea de Apel Cluj prin sentința nr. 64 din 16.02.2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate împotriva ei de către ICCJ prin decizia 607/03.02.2011.
În considerentele deciziei 607/03.02.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin constituția României nu s-a impus plata taxei radio tv indiferent de existența calității de beneficiar iar componentele dreptului la informare prevăzut de art. 31 din constituție trebuie interpretate în favoarea cetățeanului.
Instanța reține în acord cu considerentele deciziei 607/03.02.2011 a ICCJ că, în cauză nu poate fi reținută aplicarea art. 31 din Constituție pentru a justifica obligația de plată a taxei, întrucât articolul indicat se referă la un drept al cetățeanului și nu la o obligație.
În cauză instanța nu reține existența unei prezumției legale absolute care să instituie obligația de plată a taxei de radiodifuziune a persoanelor juridice cu sediul în România, totodată reclamanta nu a probat în niciun fel calitatea de beneficiar a taxei de radiodifuziune, obligație de a proba ce-i incumba conform art. 1169 din cod civil de la 1864 ( aplicabil raportat la data indicată de reclamant a furnizării serviciului de radiodifuziune și la art. 26 din Noul Cod de procedură civilă), astfel pretenția solicitată de reclamant nu este întemeiată.
Cu privire la înscrisul depus de reclamantă la fila 32 de la dosar, instanța nu-i poate da efectul scontat de reclamată de luare act că acțiunea a rămas fără obiect cât timp nu a depus totodată și dovada achitării debitului de către pârât, deși sarcina probării susținerilor îi incumba raportat la art. 249 cod procedură civilă și nici efectul scontat precizat prin indicarea art. 406 cod procedură civilă de renunțare la judecată, întrucât mandatarul părții nu a depus o procură specială în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, CUI RO_, cont nr. Ro74 RNCB_ 0768 deschis la BCR Sector 1, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. .., CUI_, J_, cu sediul în Șieu, ., jud. Bistrița-Năsăud.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de comunicarea hotărârii, cererea urmând a fi depusă la judecătoria Bistrița.
Dată în Camera de consiliu și pronunțată în ședință publica astăzi, 15.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. F. B. M.
RED/DACT
M./R.
05.02.2014
2EX.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1973/2014. Judecătoria... → |
|---|
