Contestaţie la executare. Sentința nr. 7499/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7499/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 1215/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7499/2014
Ședința publică din data de 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. L. M., Președinte secția civilă
GREFIER U. C. A.
Pe rol fiind pronunțarea contestației la executare formulată de contestatorii ARPĂȘTEUAN M. I., ARPĂȘTEUAN S. D., în contradictoriu cu intimata ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2014, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a se depune la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 09.10.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, contestatorii ARPĂȘTEUAN M. I. și ARPĂȘTEUAN S. D. au solicitat, în contradictoriu cu intimata ., să se dispună anularea actului de executare silită – publicație de vânzare emisă la data de 12.01.2012 în dosarul execuțional nr. 334/2011 al SCPEJ M. și Asociații, la cererea creditoarei intimate, prin care a fost scos la vânzare prin licitație publică imobilul proprietate contestatorilor, înscris în CF_ Bistrița, nr. cad. 5615.
În motivare se arată că, prin actul de executare contestat, a fost scos la vânzare prin licitație publică imobilul ante-menționat, la prețul de 213.057 lei, care reprezintă „valoarea de evaluare”. Prețul vânzării, stabilit de executorul judecătoresc pe baza unei evaluări despre care contestatorii susțin că nu au cunoștință, este mult sub valoarea de piață a imobilului, fapt care le prejudiciază în mod grav interesele.
Astfel, valoarea creanței este de 228.620 euro, care reprezintă de cinci ori prețul la care imobilul este oferit spre vânzare. Ori, la data încheierii contractului de ipotecă și a celui de credit, imobilul a fost evaluat, iar valoarea acoperea valoarea împrumutului. Contestatorii susțin că au făcut această mențiune pentru a arăta că există suficiente temeiuri care să atragă prezumția de nelegalitate a actului deoarece doresc să își dovedească afirmațiilor cu ajutorul unei expertize de evaluare.
Mai menționează că actul de executare astfel întocmit lezează interesele creditoare care nu-și va recupera decât mai puțin de 20% din creanță (dacă nu va mai scădea prețul), cât și pe cele ale contestatorilor care vor rămâne în continuare obligați pentru aproape întreaga creanță (dacă imobilul se vinde cu 20% din valoarea creanței, iar creditorul va primi valoarea de vânzare, din care se scad cheltuielile de executare, rezultă că va încasa aprox. 10% din creanță, iar pentru diferența de 90% îi va urmări pe aceștia în continuare).
În drept s-au invocat prevederile art. 399-404 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-5), precum și efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestației la executare și continuarea executării silite; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, între BCR SA, Apășteuan M. I., în calitate de împrumutat, și Apășteuan S. D., în calitate de coplătitor, s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2439/PF/15.08.2007. Pentru garantarea obligațiilor rezultate din convenție, între aceleași părți a fost încheiat contractul de ipotecă nr. 2439/PF/16.08.2007, autentificat sub nr. 3202. Ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de împrumutat și coplătitor prin contractul de credit, banca a declarat scadența anticipată a creditului. Ulterior, banca a cesionat creanța certă, lichidă și exigibilă aferentă contractului de credit împreună cu orice alte drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare către S. C. SRL.
Pe fondul cauzei, intimata învederează că stabilirea valorii bunului imobil s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează executarea silită imobiliară.
Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost întocmit de o persoană calificată, respectiv expert tehnic judiciar în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare și a fost întocmit în baza informațiilor obținute de expert cu ocazia inspecției la fața locului.
În formularea contestației la executare, debitorii au în vedere prețul bunului la momentul încheierii contractului de credit, respectiv 15.08.2007, perioadă în care piața imobiliară era în plină expansiune. Raportul de evaluare al terenului în suprafață de 3.800 mp, situat în Bistrița, Valea Ghinzii, FN, jud. Bistrița-Năsăud, a fost întocmit în noiembrie 2011, astfel că devine evident faptul că valoarea stabilită de către expert este raportată la condițiile actuale de piață. Mai mult, având în vedere că la întocmirea raportului de evaluare luat în calcul de executorul judecătoresc nu este incidentă o probă cu expertiza, astfel încât să fie aplicabile dispozițiile art. 201 și urm., apreciază intimata că au fost respectate prevederile art. 500 alin. 2 la întocmirea raportului.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 Cod procedură civilă.
Prin precizările depuse la dosarul cauze la termenul din 10.04.2014, contestatorii au arătat, cu privire la motivele de nulitate absolută a actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional, în plus față de motivele de nulitate invocate prin contestație, și lipsa calității de titlu executoriu a contractului de cesiune de creanță.
Conform opiniei majoritare conturată în practica judiciară conform căreia calitatea de titlu executoriu a contractului de credit, reglementată expres de lege, nu se transmite pe calea cesiunii de creanță deoarece calitatea de titlu executoriu este legată de calitatea persoanei care încheie contractul (instituție de credit), dar și natura contractului - contract de credit, întrucât natura intuitu personae a contratului de credit face imposibilă transmiterea acestei calități pe calea cesiunii, cesiunea de creanță nu constituie titlu executoriu.
În plus față de această argumentație oferită de jurisprudența, la care se raliază contestatorii în totalitate, aceștia argumentează lipsa calității de titlu executoriu a contractului de cesiune și prin faptul că prin cesiunea de creanță s-a transmis de cedent cesionarului creanța rezultată din contractul de credit, care a fost plătită de cesionar. Deci, la data prezentei, obligațiile rezultate din contractul de credit au fost stinse prin plata creanței prin subrogație, de către cesionară.
La momentul actual, contractul de credit are doar un rol ad probationem, pentru a dovedi, dacă este cazul, existența creanței. Însă, așa cum s-a arătat mai sus, în condițiile în care obligațiile izvorâte din contractul de credit au fost executate de către cesionară, în mod evident acest contract nu poate fi pus în executare silită pentru niște obligații care nu mai există.
Prin contractul de cesiune de creanță, cesionara a dobândit o creanță proprie împotriva contestatorilor, plătind creanța pe care aceștia o aveau față de cedentă în baza contractului de credit. În aceste împrejurări, este necesară obținerea mai întâi a unui titlu executoriu de către cesionară, respectiv a unei hotărâri judecătorești prin care contestatorii să fie obligați la plata creanței, care să poată fi pusă în executare silită.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 29.05.2014, intimata a solicitat să se dispună respingerea cererii precizatoare a contestatorilor. Astfel, art. 112 Cod procedură civilă prevede: „Cererea de chemare în judecata va cuprinde:… 4. arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; 5. arătarea dovezilor pe care se sprijină flecare capăt de cerere".
Art. 132 Cod procedură civilă prevede: (1) La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi". Având în vedere cele două articole mai sus menționate, se impune respingerea cererii ca tardivă în măsura în care contestatorii aduc modificări cererii inițiale.
Pe fondul cererii, referitor la contractul de cesiune de creanță, contestatorii în mod corect au constatat că acesta nu este titlu executoriu, fapt nesusținut de intimată.
Iar în ceea ce privește caracterul executoriu ai contractului de credit, aceasta susține următoarele: contractul de credit este titlu executor în baza art. 120 din OUG 99/2006; prin intermediul contractului de cesiune de creanță se transmite către cesionar doar dreptul de a putea solicita debitul în locul cedentului, nu contractul propriu-zis. A., contractul de credit nu este modificat în nici un fel părțile rămânând aceleași.
Executarea silită se efectuează de S. C. în baza contractului de credit în urma cesiunii de creanță dobândind dreptul de a solicita executarea contractului. Contractul ce cesiune de creanță este un contract, în principiu un contract cu titlu oneros, astfel cesionarul a plătit către cedent prețul contractului, nu debitul aferent contractului. În baza plății prețului cesionarul a dobândit dreptul de a putea solicita debitorului executarea contractului.
S. C. nu a achitat față de BCR debitul contractului de credit, așa cum rezultă și din contractul de cesiune de creanță, obiectul contractului îl reprezintă cesionarea creanței, iar suma achitată de S. C. reprezintă prețul; S. C. deține în continuare față de contestatori un drept de creanță, în baza contractului de credit, drept obținut prin intermediul contractului de cesiune de creanță.
În drept s-au invocat prevederile art. 146 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 15.08.2007 între Banca Comercială Română și contestatorii Arpășteuan M. I. și Arpășteuan D. s-a încheiat contractul de credit nr.2439pf/15.08.2007 prin care banca a acordat contestatorilor un împrumut în sumă de 190.000 euro, pe o perioadă de 300 luni. Potrivit art. 4.11 din condițiile generale de creditare anexă la contractul de împrumut, dacă, în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea contractului de credit devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite. Creditul a fost garantat cu ipotecă asupra imobilelor proprietatea lui Arpășteuan M. I. și Arpășteuan D., potrivit contractului de ipotecă nr.2439PF/16.08.2007.
La data de 24.07.2009, prin contractul de cesiune nr. J797, creanța Băncii Comerciale Române SA a fost cesionată în favoarea intimatei ., care, la data de 1.04.2011, a înregistrat la SCPEJ M. și Asociații cererea de executare silită a sumei de_,38 euro reprezentând debit restant al contestatorului în temeiul contractului de credit nr. 243pf/16.08.2007, formându-se astfel dosarul de executare silită nr.334/2011.
În dosarul de executare menționat, la data de 13.06.2011, executorul judecătoresc a emis somația execuțională și a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, acte comunicate la data de 22.06.2011 contestatorilor .Ulterior, executorul judecătoresc a dispus întocmirea unui raport de evaluare a imobilului teren obiect al contractului de ipotecă în suprafață de 3800 mp situat în municipiul Bistrița, . care a fost garantată executarea contractului și a întocmit publicația de vânzare în data de 12.01.2012 pentru data de 22.02.2012 fiind stabilit prețul de pornire la licitație de 213.057 lei, ce a reprezentat prețul de evaluare.
Având în vedere că la prima licitație nu s-a prezentat nimeni în baza art.504 Cod pr. civilă s-a dispus reluarea licitației pentru data de 3.04.2012 cu prețul de pornire de 159.792,75 ,reprezentând 75% din prețul de evaluare.
Întocmirea unui raport de expertiză nu este supusă unor anumite condiții de formă și nici nu este inadmisibilă o motivare amplă a concluziilor la care expertul s-a oprit dar, pentru ca aceasta să-și dovedească însă, utilitatea, servind la clarificarea problemelor ridicate se impune ca prezentarea materialului să fie completă, răspunzând tuturor chestiunilor, iar concluziile trase să fie suficient motivate.
Pentru a se edifica instanța a încuviințat efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului, raport întocmit de expertul L. A., expertiza neputând fi luată în considerare la stabilirea prețului de pornire la licitație concluziile acesteia nu sunt rezultatul unor raționamente precise, valoarea de piață a terenului a fost stabilită la suma de 387.509 lei prin încadrarea eronată a valorii de bază corespunzătoare municipiului Bistrița cod III C zona 2, coeficient de corecție 0,8, valoarea de bază 220x0,8 = 176 lei /mp (pag 60) față de valoarea reală de bază a terenului de 120 lei ,funcție de zonă și tip de oraș (pag .138).
Având în vedere că prin raportul de contraexpertiză valoarea de piață a terenului a fost stabilită la 208.156 lei, valoare apropiată cu cea stabilită prin expertiza de evaluare întocmită în cursul urmăririi silite de . respectiv 213.057 lei, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorii ARPĂȘTEUAN M. I., ARPĂȘTEUAN S. D., ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere soluția ce va fi pronunțată și dispozițiile legale menționate instanța va respinge cererea contestatorilor de obligare a intimatei . la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește cererea intimatei . de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată instanța constată că intimata a depus la dosar dovada achitării sumei de 1860 cu titlu de onorariu avocat și 2500 lei onorariu contraexpertiză astfel că ,găsind întemeiată cererea instanța îi va obliga pe contestatori să achite intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 4360 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii Arpășteuan M. I. și Arpășteuan S. D., ambii având domiciliul în Bistrița, ., nr. 8, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul procesual ales la SCA V. & M., în București, Calea Griviței, nr. 143 mezanin, Sector 1, ca neîntemeiată.
Obligă contestatorii să achite intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 4360 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi.9.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. L. M. U. C. A.
RED/DACT
TLM/R.
13.10.2014 -5ex
| ← Anulare act. Încheierea nr. 8306/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4659/2014. Judecătoria... → |
|---|
