Plângere contravenţională. Sentința nr. 1598/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1598/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 4720/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1598/2014
Ședința publică din data de 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M. A., judecător
GREFIER: P. S. C.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. M. I., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 05.05.2013 de intimata I. BISTRIȚA-NĂSĂUD.
Cauza s-a judecat pe fond la termenul de judecată din data de 27.02.2014, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la data de 06.03.2014, încheierea de ședință respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei constată următoarele:
Obiectul cererii. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul judecătoriei Bistrița la data de 13.05.2013, petentul M. M. I. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 05.05.2013 de intimata I. BISTRIȚA-NĂSĂUD.
Susținerile în fapt ale petentului. Petentul învederează instanței că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat nu sunt adevărate,nu este vinovat de săvârșirea faptei contravenționale ce i se impută, de a fi provocat scandal în data de 05.05.2013, scandalul a fost produs de numitul H. ce se afla în stare avansată de ebrietate, în curtea imobilului proprietate a petentului. Mai precizează că numitul Herțeh a devenit agresiv aruncând cu o sticlă de bere și a lovit poarta imobilului cu picioarele, petentul nefăcând altceva decât să-l invite afară.
Susținerile în drept ale petentului. Petentul își întemeiază plângerea pe dispozițiile art. 31-36 don OG 2/2001.
Susținerile în fapt ale intimatului. În data de 05.05.2013, în urma a două apeluri telefonice la serviciul de urgență 112 cu privire la un scandal între vecini în fața imobilului cu numărul 175 din Viișoara, la fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție format din agenții T. T. și R. O.. Ajunși în fața imobilului cu nr. 167B, agenții de poliție au identificat pe numitul H. M. S., lovit în zona capului și sângerând. Acesta a relatat că a trecut prin fața imobilului petentului și acesta i-ar fi reproșat că în trecut a avut o relație cu o rudă de a sa. H. M. S. a mai relatat că auzind reproșurile petentului s-a apropiat de poartă, a trântit la pământ un recipient de bere din plastic pe care îl avea la el, recipientul ricoșând spre poartă, iar după petentul a ieșit din curte, și-au adresat injurii reciproc, s-au îmbrâncit, iar numitul M. S. A. l-a lovit cu o bâtă în zona capului. Pentru a stabili situația de fapt reală, agenții de poliție au identificat martorii P. I. și P. I. Ieronim, care au relatat că petentul aflându-se în curtea imobilului cu numărul 175, l-a abordat pe H. M. S., acesta a aruncat spre pământ un recipient cu băuturi care a ricoșat spre poarta imobilului, petentul a ieșit din curte și cei doi s-au înjurat și îmbrâncit reciproc, după care M. S. A. l-a lovit cu o bâtă în zona capului pe H. M. S.. Ulterior au fost depuse trei plângeri penale reclamându-se mai multe loviri produse cu aceeași ocazie ,din partea unor persoane care-l însoțeau pe H. M. S. cât și de persoane care se aflau împreună cu petentul.
Analizând actele de la dosar pe baza probelor administrate și a normelor legale aplicabile, instanța va admite ca fiind fondată plângerea contravențională și va anula procesul verbal contestat.
Situația de fapt reținută de instanță. În data de 05.05.2013, petentul se afla în curtea imobilului cu nr. 174A, proprietatea numitei M. L. A., împreună cu mai multe perosane. În jurul orelor 20:00, în curtea acestui imobil a intrat numitul H. M. S. fără a avea permisiunea proprietarului și a devenit agresiv verbal și fizic, lovind pe numitul M. Ș. A.. Petentul i-a spus numitului H. M. S. să se liniștească, fără a-l agresa fizic sau verbal pe numitul H. M. S.. Ulterior H. M. S. a părăsit curtea menționată sărind gardul și plecând din zonă.
Motivele de fapt pe care instanța își întemeiază soluția. Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Agentul constatator nu a constatat prin propriile simțuri contravenția reținută, așa cum reiese din întâmpinarea depusă( filele 12-14), agentul constatator a stabilit situația de fapt prin audierea martorilor P. I. și P. I. Ieronim, identificați la fața locului.
Deși în cuprinsul procesului verbal se reține că petentul a provocat scandal, intimatul precizează în întâmpinare că scandalul a fost provocat de numitul H. M. S., care a trântit un recipient de plastic ce a ricoșat în poarta imobilului în a cărui curte se afla petentul. Astfel factorul declanșator al scandalului a fost produs de H. M. S. și nu de petent. Bineînțeles că norma legală ce incriminează fapta contravențională reținută sancționează atât provocarea cât și participarea la un scandal, însă în cuprinsul procesului verbal agentul constatator a reținut că petentul a provocat scandalul și nu că a participat la scandal, reținere ce va fi supusă analizei instanței. Totodată, poziția intimatului cu privire la locul unde se afla petentul la momentul de dinaintea incidentului, concordă cu declarația martorului M. L. A.( fila 50), respectiv se afla în curtea imobilului cu nr. 174A.
Cu privire la martorii pe baza a căror declarații a stabilit agentul constatator starea de fapt, instanța reține existența unei stări de dușmănie între aceștia și familia petentului, potrivit adresei Parchetului de pe lângă judecătoria Bistrița( fila 41), la această unitate de parchet este înregistrat dosarul penal 2095/P/2013, ca urmare a plângerii formulate de fratele petentului împotriva numiților P. I. și P. I. Ieronim. Astfel, declarațiile celor doi date cu ocazia incidentului nu sunt apte la a stabili starea de fapt de către agentul constatator, fără a fi coroborate cu alte elemente.
Totodată instanța reține că agentul constatator avea obligația stabilirii situației de fapt pe baza audierii tuturor persoanelor implicate cât și eventualilor martori, care s-ar fi aflat în trecere prin zonă sau care locuiesc în zonă, bineînțeles ținând cont de apropierea lor față de părțile implicate în conflict, în cauză agentul constatator și-a format convingerea exclusiv pe baza declarațiilor unor martori aflați în stare de dușmănie cu petentul.
Declarația martorului M. L. A. este deosebit de relevantă în cauză, martorul fiind proprietarul imobilului în a cărui curte se afla petentul la apariția în zonă a numitului H. M. S.. Bineînțeles că declarația va fi evaluată și ținând cont de apropierea martorului față de petent, apropiere generată de calitatea de vecini,a martorului cu petentul. Declarația martorului corespunde cu poziția intimatului precizată în întâmpinare care îl plasează pe petent în curtea imobilului la apariția în zonă a numitului H. M. S. și cu privire la factorul declanșator al scandalului, respectiv actele materiale efectuate de H. M. S.. Martorul precizează că petentul nu a fost agresiv fizic sau verbal cu ocazia incidentului față de numitul H. M. S..
Prin proba testimonială, poziția intimatului exprimată în întâmpinare, lămuririle oferite de P. de pe lângă judecătoria Bistrița, instanța reține că petentul a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat.
Motivele de drept pe care instanța își întemeiază soluția.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta nu este temeinic încheiat și îl va anula pentru considerentele ce se succed.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
Potrivit art. 3 punctul 24 din legea 61 /1991: “Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice”.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agentul constatator ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, era în vigoare la data întocmirii procesului verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară în situația în care agentul constatator a constatat prin propriile simțuri fapta contravențională. În cauză petentul a reușit să facă proba contrară situației de fapt reținute de agentul constatator, procesul verbal contestat nefiind temeinic întocmit
Norma legală precizată(art. 3 punctul 24 din legea 61 /1991) sancționează atât provocarea cât și participarea efectivă la scandal, diferența între cele două acțiuni constând în faptul că provocarea constituie factorul declanșator al scandalului și temporal este situat anterior acțiunii de participare.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. M. I.,cnp_, cu domiciliul în Viișoara, nr. 174, mun. Bistrița, în contradictoriu cu intimatul I. BISTRIȚA-NĂSĂUD,cu sediul în Bistrița, .. 1-3, având ca obiect plângere contravențională și în consecință dispune:
- anulează procesul–verbal de constatare a contravenției . nr._/05.05.2013, întocmit de intimatul I. BISTRIȚA-NĂSĂUD;
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publica azi 06 martie 2014.
Președinte Grefier
B. M. A. P. S. C.
RED/DACT BMA 04.04.2014. 4 EX
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 294/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7821/2014.... → |
|---|
