Plângere contravenţională. Sentința nr. 5093/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5093/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 1559/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5093/2014
Ședința publică din data de 13 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. M., judecător
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe petentul B. M., în contradictoriu cu intimatul I. BISTRIȚA NĂSĂUD, POLIȚIA RUTIERĂ BISTRIȚA, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/05.02.2014 .
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă niciuna dintre părți..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că petentul nu a comunicat numele și adresa martorului și că la data de 12 iunie 2014 ora 12,oo nu s-a prezentat niciuna dintre părți pentru vizionarea CD-ului conținând înregistrarea video aferentă procesului verbal de contravenție. Față de aceste aspecte se reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, petentul B. M. a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal . nr._ din data de 05.02.2014, încheiat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD, ca netemeinic și nelegal și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În motivare petentul arată că prin procesul verbal de contravenție atacat s-a reținut faptul că a condus auto cu nr. de înmatriculare_, efectuând o manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ prin loc nepermis, drept pentru care s-a dispus suspendarea dreptului de a mai conduce pentru 30 zile, amenda și puncte de penalizare.
Situația consemnată în actul sancționator nu corespunde realității, acesta fiind întocmit în mod nelegal și netemeinic, fiind încheiat în mod abuziv. Din locul în care se afla agentul de poliție nu putea să observe depășirea și mai mult decât atât deși petentul a efectuat o depășire, aceasta a fost una legală, porțiunea de șosea în care a executată manevra de depășire a fost una cu marcaj întrerupt, care permitea depășirea.
Deși petentul nu neagă faptul că a depășit acel autoturismul cu nr. de înmatriculare indicat, susține că depășirea a fost una legală, echipajul de poliție aflându-se la o distanță considerabilă de locul în care s-a efectuat manevra de depășire, astfel încât să poată observa marcajul șoselei. Pentru dovedirea acestor fapte, solicită audierea șoferului autoturismului cu nr. de înmatriculare_ menționat în procesul verbal.
De asemenea, petentul solicită efectuarea unei adrese către Politia Rutiera Bistrița pentru a pune la dispoziția instanței înregistrarea depășirii menționată în actul sancționator, dacă există o astfel de înregistrare.
Petentul precizează că a refuzat să semneze procesul verbal, pe care de altfel a înțeles și să îl atace, fiindu-i comunicat prin poștă la data de 10.02.2014.
Deși OG 2/2001 nu prevede nici o dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și de realitate a actului având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției atacat este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrară.
Din analiza conținutului actului sancționator, se poate observa modul superficial și contradicțiile dintre considerentele care au stat la baza prezentei contravenții ( nu a fost trecut numele martorului lizibil și nici adresa acestuia pentru a putea fi citat în vederea depunerii unei marturii), încălcându-se astfel dispozițiile art.6 din Convenție privitor la prezumția de nevinovăție.
Dispozițiile din Convenția Europeană, respectiv jurisprudența CEDO, cât și jurisprudența Curții Constituționale a României, a statuat prin decizia nr. 1906/2009 ca:" Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție".
În privința prezumției relative de adevăr a celor consemnate în procesul verbal contravențional, în cauza Salabiaku contra Franței; cauza Tefler contra Austriei și cauza A. contra României, Curtea Europeana s-a pronunțat și cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției), în sensul că nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții să nu impună o sarcină excesivă în privința apărării celui acuzat.
Cu alte cuvinte, prezumția de veridicitate a faptelor consemnate de agentul constatator și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicare sa nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei contravenționale să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal.
Prin urmare, în lipsa unor mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal contravențional în situația în care dreptul la apărare al petentului contravenient este compromis, ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art.6 din CEDO.
Astfel, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare" instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului", dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având in vedere cele prezentate mai sus, petentul consideră că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul constatator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă.
De asemenea, apreciază că se impune a fi respectate garanțiilor specific recunoscute persoanei acuzate, între care și prezumția de nevinovăție a petentului (garantată de art.6 &2 din CEDO) ce privește și aspectul probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care în cazul de față, fără îndoială profită persoanei acuzate și incuba intimatei.
Sub aceste aspect, petentul subliniază faptul că mențiunile procesului verbal de contravenție nu sunt susținute de un probatoriu aferent cu privire la existența faptei contravenționale, săvârșirea faptei de către petent și vinovăția acestuia în comiterea contravenției.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG 2/2001(art.31 și următoarele).
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 4-7).
Intimatul, legal citat, a depus la dosar întâmpinare (f. 12-13), a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de petent, ca nefondată.
În motivare arată că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în valoare de 340 de lei (minimul special) și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) litera e) din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 05.02.2014 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare pe pasarela nouă de pe . și a depășit autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ încălcând marcajul longitudinal cu linie continuă simplă care desparte sensurile de deplasare. De asemenea, s-a reținut că avea plăcuțele cu numărul de înmatriculare murdare, faptă prevăzută de art. 99 alin. (1) punctul 16 din OUG nr. 195/2002 republicată, pentru această faptă fiind aplicat avertismentul.
Petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, fapt confirmat de martorul asistent P. M. G., comunicarea copiei procesului-verbal făcându-se prin poștă, cu confirmare de primire, în data de 11.02.2014. în plângerea contravențională formulată petentul critică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca nelegal și netemeinic, susținând că ar fi fost întocmit abuziv, că agentul constatator s-ar fi aflat la o distanță de la care nu ar fi putut observa contravenția și că manevra de depășire ar fi fost regulamentară.
Plângerea contravențională este neîntemeiată întrucât contravențiile au fost constatate în mod direct de agentul constatator. Concomitent constatării directe a fost efectuată o înregistrare video care, fără a sta la baza constatării, poate contribui la stabilirea corespondenței între starea de fapt reținută de agent și cea reală. Despre efectuarea înregistrării s-a făcut mențiune în procesul-verbal, fiind precizată aparatura utilizată.
Conform art. 120 literele d) și i) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, „Se interzice depășirea vehiculelor: (...) d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri" și ,,i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere ".
Așa cum rezultă și din înregistrarea video, manevra de depășire a fost efectuată pe pasarelă, cu încălcarea marcajului longitudinal cu linie continuă care desparte sensurile de deplasare. Înregistrarea a fost efectuată de la distanță mică, autovehiculul poliției rutiere rulând chiar în spatele autoturismului condus de petent. Chiar dacă au fost încălcate prin aceeași manevră două interdicții privind depășirea, este o singură contravenție de depășire neregulamentară.
Sancțiunile au fost corect individualizate, iar amenda aplicată pentru fapta de a nu purta centura de siguranță se încadrează în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
Intimata învederează că faptele concrete sunt foarte grave și că din cazierul auto rezultă că petentul avea antecedente contravenționale.
Prezumția de nevinovăție invocată de petent nu este una absolută și a fost răsturnată cu probe care dovedesc dincolo de orice îndoială săvârșirea contravențiilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 120 literele d) și i) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, art. 100 alin. (3) litera e) și art99 alin. (1) pct. 16 din OUG nr. 195/2002 republicată, art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 14-18).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/05.02.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în valoare de 340 de lei și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, conform art. 100 alin. (3) litera e) din OUG nr. 195/2002, reținându-se că în data de 05.02.2014 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe pasarela nouă de pe . și a depășit autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ încălcând marcajul longitudinal cu linie continuă simplă care desparte sensurile de deplasare ; întrucât s-a reținut că avea plăcuțele cu numărul de înmatriculare murdare, petentul a fost sancționat și cu avertisment, în temeiul art. 99 alin. (1) punctul 16 din OUG nr. 195/2002 .
Procesul verbal s-a încheiat în prezența petentului care a refuzat însă să semneze de primire, astfel că actul atacat a fost comunicat prin poștă.
Prin plângerea formulată, petentul a solicitat în principal anularea procesului-verbal ca netemeinic și nelegal și, în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment, pe motiv că situația reținută de agentul constatator nu corespunde realității, că agentul constatator nu ar fi putut observa modul în care s-a făcut depășirea din locul în care s-a aflat și că depășirea s-a făcut în zonă cu marcaj întrerupt, solicitând ca intimata să depună înregistrarea video.
Conform art.100 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002, nerespectarea regulilor privind depășirea constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, iar conform art.120 alin.1 lit.d) și i) din HG nr.1361/2006, se interzice depășirea vehiculelor pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri, când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Potrivit dispozițiilor legale, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fapta este descrisă corespunzător, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspectele invocate de către petent subrogându-se cazurilor de nulitate relativă ce presupun dovedirea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea actului.
Analizând temeinicia actului atacat, din înregistrarea video depusă de intimat rezultă că, la data și ora consemnate în procesul verbal de control, petentul a condus auto_ pe pasarelă și a depășit, trecând peste linia continuă, un alt autovehicul, prin urmare, fapta săvârșită a fost corect reținută de agentul constatator ; în imaginile video se vede foarte clar atât marcajul continuu peste care a rulat mașina condusă de petent cât și faptul că plăcuțele de înmatriculare sunt murdare.
Referitor la solicitarea subsidiară de înlocuire a amenzii cu avertisment, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal ; în cauza de față, instanța constată că sancțiunea a fost stabilită la valoarea minimă prevăzută de lege iar din cazierul auto de la f.15 rezultă că petentul nu se află la prima abatere la normele de circulație.
Instanța reține că interdicția de depășire în zona respectivă este corelată cu condițiile concrete de la fața locului tocmai pentru siguranța circulației, prin urmare individualizarea sancțiunii s-a făcut în mod justificat prin aplicarea unei amenzi și nu a unui avertisment, mai ales că petentul nu se află la prima abatere.
În consecință, instanța va respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind nefondată plângerea contravențională formulată de către petentul B. M., cu domiciliul în Bistrița, ..9A, jud. Bistrița-Năsăud, CNP_, în contradictoriu cu intimata I. Bistrița-Năsăud, cu sediul în mun.Bistrița, ..1-3, jud. Bistrița-Năsăud.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. M. S. E.
Red./Dact.
CM/MMN
23.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4400/2014.... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 8/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
