Plângere contravenţională. Sentința nr. 9796/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9796/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 4195/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9796/2014
Ședința publică din data de 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., judecător
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. M.-D., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27.04.2014 de intimatul I. BISTRIȚA NĂSĂUD.
Cauza s-a judecat în fond la data de 3.12.2014, concluziile reprezentantului petentei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 10.12.2014, încheierea de ședință respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 28.04.2014, petentul C. M.-D. a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 27.04.2014 de intimatul I. BISTRIȚA NĂSĂUD, ca fiind nelegal și netemeinic, a celor 4 puncte amendă în valoare de 340 lei, exonerarea de la plata amenzii și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe timp de 30 zile, cu obligarea la restituirea permisului de conducere pentru care s-a eliberat dovada . nr._/27.04.2014.
În motivare se arată că, în procesul-verbal s-a reținut că, în ziua de 27.04.2014, ora 17.14, în locul „. ar fi „(...) condus auto marca BMW cu nr._ BBW și a efectuat manevra de depășire a auto cu nr._ care circula în fața sa în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, trecând efectiv peste marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de deplasare. Contravenția a fost filmată cu aparatul video montată pe auto MAI_”.
Prin același proces-verbal s-a stabilit amendă în sumă de 340 lei și 4 puncte amendă, precum și dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 zile, eliberându-i-se petentului dovada . nr._/27.04.2014 la ora 14.20, valabilă 15 zile.
La rubrica „Alte mențiuni” din procesul-verbal, acesta a scris faptul că nu a săvârșit fapta (contravenția), după care a semnat, înmânându-i-se un exemplar la locul încheierii, unde a fost oprit din trafic.
Cu privire la nelegalitate, petentul învederează că în procesul-verbal nu există identitate deplină de loc între locul reținerii săvârșirii contravenției și locul încheierii procesului-verbal, deoarece procesul-verbal s-a încheiat în municipiul Bistrița, iar fapta a fost constatată ca fiind săvârșită pe ..
Omisiunea reținerii locului din localitatea Bistrița în care s-a încheiat procesul-verbal aduce atingere atât art. 16 alin.(1) din legea generală - O.G. nr. 2/2001 - cât și art. 180 alin. (1) din legea specială, care este HG nr. 1391/2006 - Anexa 1.
Art. 16 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001 dispune că: „(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită (...)”.
Art. 180 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobată prin HG nr.1391/2006 prevede: „(1) În cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora și locul unde este încheiat; (...) descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită (...)”.
Față de cele învederate, în preambulul procesului-verbal contestat, agentul constatator a menționat că actul a fost încheiat în localitatea Bistrița, în ziua de 27.04.2014, ora 17.20, omițând expres a reține locul din localitatea Bistrița unde a fost încheiat. Având în vedere dispozițiile legale mai sus invocate, reiese că procesul-verbal s-a încheiat prin încălcarea art. 16 alin.(1) din O.G. 2/2001 și art. 180 alin.(1) Regulament.
Conform DEX 98, prin loc se înțelege „Punct, porțiune determinată în spațiu”, iar prin localitate, se înțelege „Așezare omenească formând o unitate administrativă”.
Cu privire la locul încheierii procesului-verbal, de regulă acesta coincide fie cu locul constatării contravenției, fie cu sediul agentului constatator, astfel că determinarea locului întocmirii se face prin indicarea localității unde s-a întocmit precum și a altor repere spațiale, clar stabilite.
Conținutul procesului-verbal nu poate demonstra dincolo de orice dubiu dacă din locul unde a fost oprit petentul din trafic și unde a fost încheiat, agentul putea constata sau nu contravenția. Din locul din care agentul de poliție care a încheiat procesul-verbal nu putea constata cu propriile simțuri contravenția, pe de o parte, datorită distanței și pe de altă parte, datorită faptului că acesta filma cu aparatul video din auto MAI_.
Așadar, întrucât din procesul-verbal nu rezultă că acesta a fost încheiat la locul reținerii săvârșirii contravenției și, prin urmare, fiind în lipsa identificării reale de repere spațiale ale locului încheierii, constituie motiv de nulitate absolută, fiindu-i lezat acestuia dreptul la apărare.
Procesul-verbal este nelegal, întrucât prin procesul-verbal se demonstrează că fapta contravențională reținută nu s-a constatat nemijlocit de către agentul constatator ci cu aparatul video din auto MAI_. Este adevărat că potrivit art. 109 alin.(2) din OUG nr.195/2002, „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Având în vedere că în procesul-verbal se menționează expres: „Contravenția a fost filmată cu aparatul video montată pe auto MAI_”, reiese dincolo de orice dubiu că în cauză constatarea contravenției s-a făcut în condițiile prevăzute de art. 109 alin. (2) din OUG nr.195/2002, respectiv cu ajutorul unui mijloc tehnic, iar nu prin constatare cu propriile simțuri ale agentului de poliție care l-a oprit în trafic pe petent. Însă, în procesul-verbal, acest „aparat video” nu a fost cert identificat dintre multitudinea de mijlocele tehnice, astfel că nu se poate demonstra ce fel de mijloc tehnic este așa zisul aparatul video cu care s-a constatat contravenția din auto MAI_.
Prin urmare, omisiunea identificării mijlocului tehnic ”aparat video” îi produce la rându-i o vătămare deoarece petentul nu poate să-și formuleze apărările în funcție de acest pretins neidentificat „aparat video”, fiind identificat doar autoturismul din care s-a realizat filmarea, imagini în baza cărora, ulterior, a fost sancționat după ce a fost oprit din trafic.
Procesul – verbal contestat este și netemeinic deoarece agentul de poliție nu a făcut dovada prin procesul-verbal că la momentul reținerii contravenției era prezent pe . că la momentul săvârșirii pretinsei contravenții era prezent pentru a percepe fapta cu propriile simțuri, pe segmentul de drum de pe ., ceea ce răsturnată prezumția de adevăr a procesului-verbal, întrucât potrivit jurisprudenței CEDO, în lipsa dovezii certe a vinovăției, celui acuzat de săvârșirea unei fapte nu îi revine sarcina de a-și dovedi nevinovăția atâta timp cât vinovăția nu a fost indubitabil stabilită prin chiar conținutul procesului-verbal.
În drept s-au invocat prevederile art. 5, art. 6 alin.(1), art. 7, art. 15, art. 16 alin.(1), art. 17, art. 21 alin. (3), art. 33 alin. (1), art. 34 alin.(1) din O.G. 2/2001, art. 194, art. 195, art. 204, art. 223, art. 237 alin.(2) pct. 7, art. 250, art. 254, art. 255, art. 259-261, art. 265- 266, art. 292, art. 345-347 Cod procedură civilă, art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002, art. 180 alin.(1) din Anexa 1 la HG nr.1391/2006 și art. 6 CEDO.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-6) și s-a solicitat admiterea interogatoriului intimatului.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivare se arată că, prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 27.04.2014 ora 17.14, petentul a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare S 6080 BBW, pe .” din num. Bistrița și a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ care circula în fața sa, în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” trecând efectiv peste marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de deplasare. Agentul constatator a mai consemnat faptul că fapta a fost filmată de aparatura video montată pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_.
În aceste condiții, agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției atacat și a aplicat sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei, și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat făcând mențiunile: „Nu am săvârșit fapta (contravenția)”.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, intimatul arată că plângerea contravențională formulată este neîntemeiată.
În fapt, în timp ce executa activități de control și îndrumare a traficului rutier, pe .. Bistrița, agentul constatator a observat că un autoturism a efectuat manevra de depășire a altui autoturism într-o zonă unde această manevră este interzisă prin indicator și marcaj, încălcând marcajul rutier cu linie simplă continuă, realizat în zona complexului comercial „Dedeman”. Agentul constatator a observat autoturismul petentului care rula total pe contrasens în timpul efectuării acestei manevre. Întrucât acționa cu autospeciala din dotare, agentul constatator a utilizat camera montată pe această autospecială pentru a înregistra video manevra respectivă. Agentul constatator a procedat la oprirea ambelor autovehicule și a identificat conducătorul autoturismului care a efectuat manevra în persoana petentului iar pe conducătorul autoturismului depășit în persoana numitului H. C., care a semnat procesul verbal ca martor asistent.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, care stipulează că este contravenție „și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă, respectiv 340 sau 425 lei raportat la punctul de amendă care era de 85 lei la data săvârșirii faptei) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: ... e) nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Mai arată că legea, art. 120 alin. (1) lit. h) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 rep., prevede că se interzice depășirea vehiculelor „în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”. D_ asemenea, art. 120 alin. (1) lit. i) din regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 rep., prevede că se interzice depășirea vehiculelor atunci „când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect articolul, alineatul și punctul respectiv actul normativ care prevede și sancționează contravenția. La individualizarea sancțiunii, agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege deși din cazierul auto al petentului rezultă că acesta a săvârșit mai multe abateri de la regimul rutier.
Așa cum s-a arătat mai sus, fapta descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat a fost constatată de agentul constatator, aflat în exercițiul funcțiunii, în mod direct, „ex proprius sensibus”. Procesul-verbal întocmit în astfel de împrejurări beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea Angliei împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții; respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituțională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M. Of. nr. 571/29.07.2008, faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplică de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementată de legiuitor”. Voința legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influența unor substanțe, fiind expres prevăzute.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (amenda în cuantum de 340 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile) cât și faptul că petentul are posibilitatea de a-și dovedi susținerile respectiv de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții cu privire la procesul-verbal, având în vedere și faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator. Mai mult, acționând cu o autospecială dotată cu aparatură de înregistrare video, agentul constatator a procedat la înregistrarea faptei.
Raportat la apărările petentului, intimatul arată că acesta nu probează o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator și nu face apărări pe fondul cauzei, ci invocă vicii de formă ale procesului verbal.
Referitor la locul încheierii procesului verbal, indicarea localității corespunde absolut exigențelor legii, nefiind nevoie de nicio altă precizare în acest sens. Mai mult, în ce privește locul săvârșirii faptei, agentul constatator a precizat că acesta este situat pe . Dedeman” din mun. Bistrița. Prin urmare, agentul constatator a consemnat suficiente date pentru identificarea cu exactitate a locului în așa fel încât se poate exercita în mod facil controlul legalității și temeiniciei procesului verbal. De altfel motivul invocat de petent nu este o cauză care atrage nulitatea procesului verbal, așa cum prevede art. 17 din O.G. nr. 2/2001 rep. Un eventual alt viciu de formă (deși nu este cazul) ar putea atrage, eventual, nulitatea relativă a procesului verbal în măsura în care petentul ar face dovada că prin acel viciu a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Sancțiunile contravenționale stabilite în sarcina sa nu pot fi considerate astfel de vătămări, acestea fiind consecința legală a faptei săvârșită de acesta. Ori, petentul nu face o astfel de dovadă. Dreptul la apărare al petentului nu a fost lezat deloc, acesta având posibilitatea atât de a face obiecțiuni în procesul verbal cât și de a dezvolta pe larg obiecțiunile în plângere. Se observă că deși a susținut în procesul verbal că nu ar fi săvârșit fapta, petentul nu probează în niciun fel acest aspect.
Referitor la modul de constatare a la faptei, așa cum s-a arătat, agentul a observat direct abaterea săvârșită de petent. Din înregistrarea video se observă că obiectivul camerei de filmat nu era orientat pe direcția drumului public. Agentul constatator, observând fapta petentului, a orientat repede camera spre locul respectiv reușind să și înregistreze fapta menționată. Fapta săvârșită de petent nu este una dintre cele expres prevăzute de lege a fi constatate numai prin mijloace tehnice (cum ar fi conducerea sub influența alcoolului sau abaterile la regimul legal de viteză) astfel că înregistrarea video propusă în susținerea temeiniciei procesului verbal este doar o măsură pe care agentul constatator a luat-o considerând-o utilă în cazul în care petentul ar fi contestat starea de fapt. În înregistrarea video se observă foarte clar cum autoturismul condus de petent rulează total pe contrasens, pe un sector de drum unde este aplicat marcaj longitudinal cu linie continuă, în zonă fiind amenajată o trecere pentru pitoni, în fața complexului comercial „Dedeman”.
Pe de altă parte, mențiunea că înregistrarea s-a efectuat cu aparatura video montată pe autospeciala MAI_ este suficientă și pentru un eventual control al mijlocului tehnic, camera video utilizată fiind un subansamblu al mijlocului tehnic - cinemometru de control rutier tip AUTOIVISION, model omologat și verificat metrologic. Numărul de înmatriculare al autospecialei este înscris în buletinul de verificare metrologică, acesta conținând toate datele de identificare a sub-ansamblelor mijlocului tehnic.
În concluzie, sub aspectul temeiniciei și legalității procesului verbal, acesta îndeplinește condițiile de fond și formă cerute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator și, prin urmare, se impune respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. 195/2002 rep., art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art. 223 alin. (3) Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri și înregistrarea video a faptei contravenționale (f. 23-27).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 28.07.2014, petentul a arătat că, în întâmpinare, se precizează că acesta a condus auto marca BMW cu nr. S 6080 BBW pe .” și că a efectuat manevra de depășire a auto cu nr._ care circula în fața sa în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” trecând efectiv peste marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de deplasare. Se precizează că, fapta a fost filmată cu aparatura video montată pe auto MAI_.
Vizionând imaginile prezentate în filmarea video și planșa foto, depuse în probațiune de organul constatator, se poate constata că acestea nu probează efectuarea unei reale depășiri în sensul prevăzut de art. 45 alin.(1) din OUG nr. 195/2002 și nici că acesta s-a efectuat în „zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă” dar nici că petentul a „efectuat manevra de depășire a auto cu nr._ trecând efectiv peste marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de deplasare”, pe sectorul de drum situat pe . netemeinic se susține.
Pe întreg sectorul de drum parcurs pe . intersecția cu . la locul reținerii contravenției, nu există montat vreun indicator cu semnificația „Depășirea interzisă”, după cum nici imaginile filmate cu mijlocul tehnic, depuse în probațiune, nu relevă existența indicatorului de circulație „Depășirea interzisă”. A., atâta timp cât la locul reținerii săvârșirii contravenției nu a existat indicatorul de circulație cu semnificația „Depășirea interzisă”, infirmă situația de fapt reținută în procesul-verbal, astfel că în mod alterat se susține în întâmpinare că acesta a efectuat manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.
Pe de altă parte, art. 45 alin.(1) din OUG nr. 195/2002 prevede că: „Depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial”. Raportat la acest text de lege, reiese că filmarea video și planșa foto fac dovada contrară situației de fapt reținute în procesul-verbal, deoarece acestea probează că petentul nu a efectuat depășirea autovehiculului în șesul prevăzut de lege, ci doar că a circulat cu o viteză mai mare decât autovehiculul din dreapta și că a intrat înaintea acestuia în zona cu linie discontinuă a marcajului longitudinal.
Filmarea video și planșa foto nu probează că, anterior trecerii înaintea autoturismului cu nr._, petentul se afla inițial pe același sens de circulație cu autovehiculul depășit și nici că manevra de trecere înaintea celui depășit s-a făcut „trecând efectiv peste marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de deplasare” și prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație. Așadar, pretins efectuata manevră de depășire nu este probată de materialul probator depus de organul constatator..
Întrucât pe sectorul de drum unde s-a reținut săvârșirea contravenției nu există montat indicatorul „depășirea interzisă” și cum nu s-a dovedit existența depășirii și nici că pretinsa manevră de depășire a început pe linia continuă a sectorului de drum de pe . s-a reținut o situație de fapt neconstatată, contrară adevărului, cu scopul de a-i produce petentului o vătămare prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
Sub aspectul încadrării juridice, agentul de poliție care a încheiat actul de sancționare nu a făcut nici o mențiune în procesul-verbal cu privire la constatarea încălcării prevederilor art. 120 alin.(1) lit.”h” și „i” din Anexa 1 la H.G. nr. 1391/2006 pentru a-i aplica în mod legal sancțiunea dispusă de art. 100 alin. (3) lit.”e” din OUG 195/2002.
Art. 120 alin.(1) lit. „h” și „i” din Anexa 1 la HG nr. 1391/2006 prevede că: „(1) Se interzice depășirea vehiculelor: … h) în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”; i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.
Art. 16 alin.(1) din OG nr.2/2001 dispune că: „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat: (...) descrierea faptei contravenționale (...); indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția (...)”.
Având în vedere textul de lege citat, întrucât în procesul-verbal nu s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin.(1) lit.”h” și „i” din Anexa 1 la HG nr. 1391/2006, deși se prevede expres că în procesul-verbal trebuie indicat și actul normativ prin care se stabilește contravenția, nu numai cel prin care se sancționează contravenția, petentului îi produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
De asemenea, tot prin raportare la dispozițiile art. 16 alin.(1) din OG nr.2/2001, se arată că în procesul-verbal nu s-a descris în concret așa zisa faptă, prin arătarea tuturor elementelor de fapt de natură a proba încălcarea vreuneia dintre ipoteze prevăzute de art. 45 alin.(1) din OUG nr. 195/2002, motiv de nulitate absolută, producându-i acestuia o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Totodată, lipsa indicării locului din Bistrița unde s-a întocmit procesul-verbal constituie motiv de nulitate absolută ce-i produce de asemenea o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, tocmai pentru că nu se poate verifica dacă din locul întocmirii, care coincide cu cel al opririi sale în trafic, s-ar fi putut constata contravenția filmată cu ajutorul mijlocului tehnic cu care se constată în mod legal viteza.
Susținerile din întâmpinare sunt nefondate deoarece nu s-a făcut dovada legalității mijlocului tehnic cu care s-a constatat contravenția, având în vedere că art. 6 pct.19 și 20 din OUG nr.195/2002 dispune că: „în sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles: 19. mijloc tehnic certificat - dispozitivul care dovedește consumul de produse ori substanțe stupefiante sau al medicamentelor cu efecte similare acestora ori prezența în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulație; 20. mijloc tehnic omologat și verificat metrologic - dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat oh destinat măsurării vitezei”.
Lipsa identificării concrete a mijlocului tehnic cu care s-a constatat contravenția și a dovezii legalității acestuia așa cum prevede art. 6 pct. 19 și 20 din OUG nr. 195/2002, nu poate proba legalitatea constatării contravenției cu acel mijloc tehnic având în vedere că organul constatator nu a făcut dovada cerută de lege conform art. ante-menționat.
Având în vedere că la momentul întocmirii actului de sancționare, petentul a formulat obiecțiuni, precizând că nu a săvârșit contravenția, cât și cele menționate în prezentul răspuns, solicită respingerea ca fiind neîntemeiate a motivelor din întâmpinare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, prin materialul probatoriu administrat (înregistrarea video, planșa foto, procesul-verbal contestat), este răsturnată prezumția de veridicitate a procesului-verbal deoarece fapta reținută nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 120 alin.(1) lit. „h” și „i” din Anexa 1 la H.G. nr. 1391/2006 nefiind sancționată de art. 100 alin. (3) lit. „e” din OUG 195/2002, așa cum nelegal s-a procedat.
În drept s-au invocat prevederile art. 22, art. 201 alin.(2) Cod procedură civilă și art. 34 alin.(1) din OG nr. 2/2001.
Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din 22.10.2014, petentul a învederat că, la data de 27.04.2014, data reținerii săvârșirii contravenției, pe sectorul cuprins între intersecția din Calea Clujului și ., nu erau montate indicatoare rutiere cu semnificația „depășirea interzisă”.
Marcajul rutier pe acest tronson al străzii era de linie simplă discontinuă, singurele porțiuni (cu lungimi de aprox. 15 metri) unde este linie simplă continuă fiind înainte de liniile stop dinaintea celor două treceri pentru pietoni, una situată lângă sensul giratoriu de la intersecția străzilor Drumul Cetății – Calea Clujului – Drumul Sigmirului, iar cealaltă în apropierea intrării la magazinul Dedeman.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 39, 44).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.04.2014 de intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița-Năsăud, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 constând în aceea că, în data de 27.04.2014, petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare S 6080 BBW, pe . Dedeman din Bistrița, și a efectuat manevra de depășire a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, încălcând marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de deplasare.
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiilor art. 17 din OG 2/200l sub sancțiunea nulității absolute. Potrivit disp. art. 16 din OG 2/ 2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu data și locul unde este încheiat. Instanța constată că procesul-verbal de contravenție atacat cuprinde locul unde a fost încheiat – localitatea Bistrița și, chiar dacă indicarea locului încheierii procesului-verbal de contravenție nu ar fi completă, instanța reține că nerespectarea dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate care, spre deosebire de nulitatea absolută, este condiționată de existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Având în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada unei vătămări care să îi fi fost cauzată prin indicarea doar a localității în care s-a încheiat procesul-verbal și care să nu poată fi înlăturată altfel, instanța apreciază ca neîntemeiată această critică.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție atacat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Stabilirea unei prezumții relative de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție este în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Astfel, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002R au drept scop asigurarea siguranței circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, astfel că instituirea prezumției relative de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție respectă principiul proporționalității consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la interesul protejat.
Petentul nu a propus spre administrare probe din care să rezulte existența unei alte stări de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție, cu toate că sarcina probei îi revenea pentru răsturnarea prezumției relative de temeinicie și legalitate menționată mai sus. Mai mult, starea de fapt descrisă de agentul constatator a fost confirmată de înregistrarea video depusă la dosar de către intimat, aceasta relevând faptul că petentul a efectuat o manevră de depășire încălcând marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de deplasare.
Raportat la aceste considerente instanța constată că în mod corect s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, urmând a respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. M. D., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, Aleea Fântânele, ., .-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, CUI_, cont nr. RO17 TREZ 1015 032X XX00 3248, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița – Năsăud, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Jîrghiuță A. M. L.
RED/DACT
JA/R.
23.02.2015
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7876/2014. Judecătoria... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... → |
|---|
