Pretenţii. Sentința nr. 5662/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5662/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 9930/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5662/2014
Ședința publică din data de 01 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. M. N.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești în cauza civilă formulată de reclamanții G. I. și G. F., împotriva pârâților U. I. și U. C. S., având ca obiect pretenții.
Cauza s-a judecat în fond la data de 17.06.2014 concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24.06.2014, pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, iar ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare, la data de 01.07.2014, încheierile de ședință de la datele menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanții G. I. și G. F. au solicitat să se dispună obligarea pârâților U. I. și U. C. S. la plata sumei de 23.902 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului înscris în CF nou_ Bistrița (CF vechi_ Bistrița), Cadastral nr. 88/3, în suprafață de 351,5 mp, aferentă perioadei 11.09._12; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanții sunt proprietarii unui apartament din imobilul situat în municipiul Bistrița, . și înscris în cf 1370/1 iar pârâții sunt proprietarii celuilalt apartament din imobil.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP D. C. L., primii au cumpărat, încă din data de 06.12.2007, de la numitul Berger L., suprafața de 351,5 mp. Întrucât acest lot de teren se află în vecinătatea casei părților, în timp, aceștia din urmă au depozitat pe el o . bunuri inutilizabile și resturi menajere pe care au refuzat să le ridice.
Prin notificarea nr. 18/2008 din data de 01.04.2008, comunicată pârâților prin intermediul B. Andronesi V. D., reclamanții au adus la cunoștința acestora că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2260/6.12.2007 au devenit proprietarii terenului în suprafață de 351,5 mp și au solicitat de asemenea să-și ridice toate bunurile depozitate pe acest teren. Ca urmare a refuzului de a da curs solicitării, în data de 27.05.2008, au solicitat concursul instanțelor de judecată în vederea evacuării terenului ocupat în mod abuziv de către pârâți. Acțiunea promovată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.4002/05.04.2012, pronunțată în soluționarea dosarului de mai sus, s-a dispus obligarea pârâților U. I. și U. C. S. să-și ridice de pe terenul proprietatea reclamanților înscris în cf_ Bistrița, nr. Cadastral nr. 88/3, în suprafață de 351,5 mp bunurile depozitate pe acest teren. Dosarul cu numărul de mai sus a fost tergiversat de mai bine de 4 ani de către pârâți, care au formulat numeroase acțiuni de chemare în judecată și plângeri penale doar în scopul de a tergiversa prin suspendare soluționarea cauzei
Având în vedere dispozițiile art. 278 pct. 6 Cod procedură civilă, reclamanții au solicitat punerea în executare a sentinței mai sus amintită. În data de 11.07.2012, prin intermediul B. Andronesi V. D., au ridicat de pe terenul mai sus individualizat o mare parte din bunurile depozitate.
În formularea acțiunii, reclamanții au apreciat valoarea pretenției la suma de 23.902 lei prin raportare la valoarea chiriei pe care ar fi încasat-o valorificând suprafața de teren la numai 2 lei/mp/lună. Dispozițiile art. 44 și 136 din Constituția României consacră principiul potrivit căruia proprietatea este inviolabilă și, mai mult decât atât, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a considerat că principiul respectării proprietății se consideră violat nu numai în ipoteza în care o persoană este lipsită în mod propriu zis de proprietatea să dar și atunci când unei persoane nu i se acordă posibilitatea de a se folosi normal de acesta, când aceasta este în imposibilitatea de a se bucura nestingherit de proprietatea sa - Cauza V. împotriva României.
Pornind de la faptul că folosința este un atribut al proprietății, și cum proprietatea este inviolabilă, ea neputând fi încălcată de nimeni, apreciază reclamanții că nici o personă nu poate fi lipsită de folosința bunului său, deoarece în caz contrar ar însemna să se încalce însăși dreptul său de proprietate, în chiar, substanța sa, întrucât, folosința este un atribut fundamental al proprietății. Or, așa cum am susținut, pârâții, cu rea credință, au adus atingere atributelor dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 351, 5 mp mai bine de patru ani.
Apreciază reclamanții că, o asemenea faptă este ilicită, pornind de la regulă, cu valoare de principiu, potrivit cu care nimănui nu-i este permis să aducă, prin fapta sa vreo vătămare unei alte persoane, ori drepturilor acesteia. Or, fapta de a lipsi de folosirea bunului este direct vătămătoare încălcându-le reclamanților, prin urmare, un drept, respectiv acela în puterea căruia au posibilitatea de a folosi terenul respectiv.
Reclamanții mai susțin că un element esențial în caracterizarea faptei ca fiind ilicită este atât acțiunea (de a ocupa un bun al altuia) ori inacțiunea (de a refuza eliberarea unui spațiu al altuia) să se fi săvârșit fără drept. Mai mult decât atât, deșeurile depozitate pe terenul în discuție au reprezentat un adevărat focar de infecție ceea ce a generat o stare continuă de disconfort. Așadar, reținând caracterul ilicit al faptei, apreciază că se află în planul răspunderii delictuale, determinate tocmai de caracterul ilicit al faptei în condițiile în care dispozițiile art. 998 vechiul cod civil și art. 1357 noul cod civil stipulează în mod expres că ,,cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare".
Astfel, buna credință a pârâților a încetat în momentul comunicării notificării nr. 18/2008 precum și în momentul înregistrării acțiunii pe rolul Judecătoriei Bistrița sub nr._ . Dispozițiile art. 486 din vechiul cod civil prevăd că „posesorul este de bună credință când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu îi sunt cunoscute". Iar în măsura în care viciile îi sunt cunoscute, acesta încetează a mai fi de bună credință, conform dispozițiile art. 487 din același act normativ.
În drept s-au invocat prevederile Codului civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-22, 36-41).
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare (f. 48-51) prin care au solicitat să se dispună suspendarea judecării pricinii până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului civil nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița, c termen de judecată la data de 15.02.2013, dosar ce are ca obiect contestație la executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. 383/2012/B. Andronesi D.-V.; iar pe fond, respingerea ca nelegală și neîntemeiată a acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că pârâții au solicitat suspendarea judecării pricinii până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va da în dosar nr._, motivat de faptul că soluția care se va pronunța în această cauză atârnă în mod direct de soluția din acel dosar, dosar în care se va efectua un raport de expertiză judiciară, prin care, pentru prima oară de când sunt vecini cu reclamanții, se vor stabili limitele terenurilor pe care le folosesc, atât pârâții, cât și aceștia, dimensiunile acestora etc. (suprafață totală curți, grădini-1075 mp teren aflat în indiviziune forțată, dat în folosința celor două apartamente în cote de ½ părți, cf. Sentinței civile nr. 595/1973 a Judecătoriei Bistrița).
Dovada certă că, până la data prezentei, terenul în cauză nu a fost predat de vânzător cumpărătorilor-reclamanți, așadar, că terenul nu a fost măsurat, că nu i s-au stabilit limitele, că nu a fost marcat/împrejmuit, neștiindu-se în mod cert care este terenul, obiect al dosarului, nici executorul judecătoresc n-a finalizat executarea silită - Proces-verbal încheiat în 13.07.2012/B. Andronesi: „întrucât există neconcordanțe între cele două schițe, plan amplasament...am sfătuit creditorii (reclamanții) să solicite Judecătoriei Bistrița lămurirea dispozitivului titlului executoriu, respectiv, amplasamentul exact al terenului proprietatea creditorilor". Or, dacă reclamanții ar fi posedat acte, schițe, etc. referitoare la predarea terenului, la data predării acestuia, la forma, delimitarea acestuia de celelalte terenuri cu care se află în indiviziune, le-ar fi prezentat, atât executorului judecătoresc, cât și în dosarul prezent.
Corolarul susținerilor pârâților este probat de însăși așa-zisele notificări invocate de reclamanți, scripte prin care aceștia nu indică/identifică terenul, ci doar solicită ca, în 7zile... să ridice pârâții bunurile depozitate pe terenul înscris în CF nr. 13446bța, cad. 88/3..., iar aceștia, nespecialiști în cadastru, neavând habar de nr. cadastral, tocmai pt. că nu s-a efectuat o predare a bunului, nu s-a delimitat terenul etc., în niciun fel.
Pe fondul cauzei, pârâții învederează că temeiul juridic al acțiunii nu este actual, reclamanții invocând articole din vechiul cod civil: 486, 998 și dând definiții personale noțiunilor de drept, gen: „faptă ilicită", apoi indicând, spre finalul acțiunii, art. 948 Cod civil, referitor la fructe. În aceste condiții, dacă reclamanții își mențin acțiunea, este obligatorie o precizare a temeiului de drept a acțiunii, în lumina dispozițiilor în vigoare ale Codului civil.
Pârâții susțin că nu datorează nicio sumă de bani reclamanților cu titlu de „lipsire de folosință a terenului de 351,5 mp teren, identificat în CF vechi nr._/Bistrița", această sumă putând fi pretinsă vânzătorului terenului care, potrivit dispozițiilor art. 1650-1651 și 1672, 1685, 1687, 1689 Cod civil, avea obligația de predare a bunului vândut cumpărătorilor-reclamanți. Or, predarea nu a avut loc, pârâții nefiind citați/prezenți niciodată la vreo măsurare/delimitare etc. a acestui teren. De altfel, reclamanții nu pot prezenta o documentație tehnică în acest sens: schițe, planșe etc.
Esențial și relevant în cauză este că aceștia au cumpărat un drept special de folosință, convertit în drept de proprietate, cu privire la suprafața de 351,5mp terenul în cauză, de la un cetățean german, teren pe care pârâții îl foloseau încă din 1977 (inclusiv la data vânzării cumpărării terenului), cu titlu de chiriași și pe care, tot de atunci, depozitaseră tot felul de bunuri. Oricum, nu era posibilă predarea bunului vândut, pentru că, până la data prezentei nu s-a făcut ieșirea din indiviziune, nici a pârâților, cu privire la cota de 200/1075 părți, cu privire la care sunt proprietari tabulari, dar nici în ceea ce-i privește pe reclamanți cu privire la terenul în cauză. Toate schițele, planșele etc. de care uzează reclamanții, sunt realizate fără ca pârâții să aibă știință de efectuarea unor măsurători, adică fără ca să fie citați la efectuarea de măsurători.
Oricum, la momentul încheierii Contractului de vânzare – cumpărare nr. 2260/06.12.2007, având ca obiect terenul în cauză, reclamanții erau în deplină cunoștință de cauză că terenul nu avea o situație juridică clară, acesta făcând obiectul, încă din 21.05.2007, a dosarului civil nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, data înregistrării Plângerii împotriva Disp. nr. 374/2007 (avizată de legalitate de reclamanta G. F. în 05.03.2007), rezultând din data ștampilei - 21.05.2007. Or, reaua-credință și reaua-intenție cu care au făcut declarații false în fața notarului - că terenul nu e în litigiu etc. și, ulterior, în fața Parchetelor și instanțelor, cărora pârâții s-au adresat cu solicitări de anulare contract, i-a determinat să formuleze și prezenta acțiune, într-un serial de tehnici de deposedare, inclusiv de terenul de sub apartamentul lor - dosar civil nr._ al Judecătoriei Bistrița, cât și a apartamentului însăși.
Răspunzând, însă, punctual motivelor acțiunii, pârâta arată că au folosit cu chirie, începând din 1973, . ½ din terenul-curte și grădină din suprafața totală de 1075mă teren, imobile sit. în mun. Bistrița, .,jud. BN, id. în cf nr. 1370, top. 2220/2/1, 2220/1/2, 2221/2/1. Din 1997, sunt proprietari tabulari ai aceluiași apartament, iar din 1998, și ai cotei de 200/1075 părți din terenul aferent construcției, teren atribuit prin Ordin al prefectului.
Reclamanții, care n-au fost chiriași, începând cu anul 2007, sunt proprietarii tabulari ai . imobil și a suprafeței de 351,5 mp din teren. Așadar, pârâții, încă din 1977, folosind terenul închiriat, l-au împrejmuit cu gard și poartă metalică (în baza Adresei nr. 215/1989/P.. mun. Bistrița) și, astfel, au depozitat, ca orice gospodar, pe acest teren, bunuri proprietatea lor, în niciun caz „o . bunuri inutilizabile și resturi menajere", ci: tractor cu remorcă, butoaie metalice, camion etc. De altfel, Garda de Mediu Bistrița, urmare sesizărilor făcute de reclamanți, direct, sau prin interpușii C., vecinii părților, s-a pronunțat prin adrese de răspuns, potrivit cărora li se aduce la cunoștință reclamanților că pârâții nu au depozitat resturi menajere, că nu există focar de infecție, etc.
Așadar, pârâții au folosit terenul în aceeași formă, continuu, netulburat, public și sub titlu de proprietari, vreme de peste 34 de ani, până în 2007, când reclamanții au cumpărat . imobil, dată cu care a început un lung șir de procese generate de aceștia și de interesul dobândirii în proprietate, în integrum, se înțelege, și a terenului din spatele imobilului, toate culminând cu executarea silită a pârâților, cf. Proces-verbal de Dos. ex. nr. 383/2012/B. Andronesi.
În concluzie, pârâții susțin că nu au ocupat abuziv terenul în cauză, nu au depozitat bunuri pe teren după ce reclamanții și-au cumpărat apartamentul în imobil, sau doar pentru că ei s-au mutat în imobil dimpotrivă, reclamații au cumpărat terenul folosit și ocupat legal, cu 34 de ani înainte, de bunurile acestora, în deplină cunoștință de cauză: reclamanta G., secretara P.. mun. Bistrița, a semnat/avizat/încuviințat și i-a primit, inclusiv, în audiență, pe când pârâții solicitau, inclusiv, terenul în cauză, a le fi atribuit prin compensare pt. cele 12444mp teren din Bistrița, preluat abuziv de Stat înainte de 1989.
Este real că reclamanții i-au acționat în judecată pe pârâți, dar Judecătoria Bistrița a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de emitere ordonanță președințială - Dos. C. nr._, Tribunalul Bistrița-Năsăud menținând hotărârea prin respingerea recursului în data de 19.09.2012. Pârâții susțin că nu au tergiversat Dosarul cu nr._, suspendarea judecării pricinii fiind dispusă de instanțe, în considerarea disp. legale în materie. Astfel, nu înțeleg cum ar fi putut închiria terenul dacă nici reclamanții nu erau în posesia și folosința terenului.
Așadar, pârâții arată că nu au acționat cu rea-intenție și rea-credință în cauză, nu au ocupat terenul reclamanților, teren care se află în litigiu la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare a acestuia, riscul conștient asumat de aceștia conducând, inclusiv, la prezenta acțiune. Nu înțeleg care este „fapta ilicită" pe care au produs-o, afirmațiile reclamanților fiind nefondate, dar și neîntemeiate juridic, drept pentru care se impune respingerea acțiunii.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 52-77).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la termenul din 19.03.2013 (f. 79-81), reclamanții au solicitat să se dispună respingerea tuturor apărărilor formulate de către pârâții U. I. și U. C. S..
Raportat la afirmația pârâților conform cărora aceștia nu cunoșteau unde era situat terenului în suprafață de 351, 5 mp în toate litigiile purtate, pârâții nu au făcut decât să-și exercite în mod abuziv drepturile procedural prin inducerea în eroare a completelor de judecată prezentând o stare de fapt neconformă cu realitate, acești s-au folosit de probe menite a atenta la actul de justiție. Acesta este modul prin care reclamanții au înțeles să-și exercite drepturile procedural și să-și administreze probațiunea, prin încercarea de a induce în eroare instanțele de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții susțin că "nu se știe în mod cert care este terenul" și că "subsemnații, nespecialiști în cadastru, neavând habar de nr. cadastral, tocmai pt. că nu s-a efectuat o predare a bunului, nu s-a delimitat terenul etc., în niciun fel". Așa cum au susținut reclamanții, aceste afirmații sunt mincinoase, menite a atenta la actul de justiție, sunt formulate cu rea intenție.
Pârâții cunoșteau poziționarea exactă a terenului în suprafață de 351,5 mp din următoarele motive: așa cum rezultă din contractul de închiriere nr._/1186/E/17.07.2002, aceștia, în calitate de chiriași, au închiriat de la Primăria municipiului Bistrița terenul în suprafață de 351,5 mp. Mai mult decât atât, prin procesul verbal de predare primire din data de 17.07.2002, numita M. D. C., având funcția de inspector în cadrul Direcției economice a Primăriei municipiului Bistrița, a predat pârâtului U. I. terenul în suprafață de 351 mp înscris în CF nr. 1370 și având nr. topo 2220/1/2.
Prin Ordinul nr. 254/2003 s-a atribuit pârâților U. I. și U. C. S. în baza art.36 alin.(2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, terenul în suprafață de 200 mp situat în municipiul Bistrița, .. Astfel, din documentația care a stat la baza emiterii ordinului nr. 254/2003 a făcut parte și schița de detaliu executată de către expert Ciuzan P. din care rezultă poziționarea terenului în suprafață de 351 mp având nr. topo 2220/1/2. Rezultă fără urmă de îndoială că pârâții au avut cunoștință despre delimitarea terenului în suprafață de 351,5 mp.
Important de reținut este faptul că pârâții recunosc faptul că au folosit întreaga suprafață de 351,5mp teren "încă din anul 1977 și că tot de atunci au depozitat tot felul de bunuri: tractor, remorcă, butoaie metalice, camion..." și ar mai adăuga reclamanții, plăci și stâlpi de beton, lemne, deșeuri de fier, multe grămezi de țiglă spartă, saci de moloz etc., ce realizau un aspect dezolant.
Familia U. a acționat cu rea credință folosind terenurile statului român într-un mod batjocoritor și fără să plătească chirie pentru cca. 90% din această perioadă. Pârâții, mai îndrăznesc să afirme că au folosit terenul nestingherit, sub nume de proprietar, gândind chiar să invoce uzucapiunea.
Au existat totuși două contracte de închiriere pentru perioade scurte de timp, ultimul contract încheiat în 2004 a fost numai pentru a solicita încheierea unui contract de vânzare a terenului (la un preț modic de doar câțiva euro mp) iar Regulamentul de vânzare prevedea existent unui contract de închiriere cu primăria. Atâta timp cât a închiriat acest teren și a depus și documentația de cumpărare este lesne de înțeles că știau foarte bine unde este terenul în suprafață de 351,5 mp teren, top88/3 "chiar dacă nu erau topografi".
Nu este reală afirmația că la data achiziționării terenului reclamanții au știut că terenul este litigios, fapt reținut de către instanțe în mai multe cicluri procesuale în care au solicitat anularea contractului de vânzare/cumpărare. Cu toate că la început i-au rugat să îndepărteze deșeurile apoi s-au oferit să-o ajute să le transporte, apoi i-au notificat și i-au informat că vor solicita daune pentru lipsa de folosință a terenului și pentru disconfortul vizual pe care îl creează prezența deșeurilor depozitate până lângă bucătăria reclamanților. Toate eforturile acestora au fost în zadar. Pârâții au tergiversat procesele și abia după patru ani au reușit cei doi, prin executor judecătoresc, să îndepărteze cca. 90% din deșeurile depozitate. Nu s-au conformat nici la somațiilor emise de către Direcția de sănătate publică, Garda de Mediu, Inspectoratul pentru pompieri sau la solicitarea primăriei cu ocazia acțiunilor "curățenia de primăvară".
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 82-92).
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 01.07.2014 (f. 176-179), pârâții au solicitat să se dispună respingerea cererea reclamanților de a plăti suma pretinsă, ea fiind contrară noului Cod civil în vigoare de la 1 oct. 2011, privind obligațiile vânzătorului. Potrivit art. 1672 vânzătorul are următoarele obligații: să transmită proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut; să predea bunul; să garanteze pe cumpărător contra evicțiunii și viciilor bunului.
Potrivit art. 1.673 al. 1, vânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului proprietatea bunului vândut. Reclamanții au cumpărat dreptul special de folosință, fără ca Primăria să predea terenul titularului acestui drept special de folosință. Această tranzacție s-a făcut prin mandatar, numita C. M., care nu a predat bunul cumpărat. Pârâții susțin că au aflat de tranzacția făcută cu terenul în cauză în cadrul unui proces de revendicare (dosar civil nr._ ). Terenul în cauză este aferent apartamentului pârâților și aceștia l-au cerut în compensare pentru terenul de 12.444 m.p. expropriat în mod abuziv și fără plată. Menționează faptul că terenul în cauză nu a fost ocupat în mod abuziv de către aceștia, deoarece locuiesc la această locație din anul 1977, în urma demolării, bunurile lor aflându-se pe teren cu mult timp în urmă. Până în anul 2005, pârâții au prezentat contractele de închiriere pentru acest teren.
Aceștia învederează că unele documente depuse la dosar de către reclamanți conțin date eronate. Concret: Notificarea Executorului judecătoresc Andronesi V. din 12.04.2010 face referire la Sentința 4002/2012, dată în dosarul nr._ . Acest dosar a fost suspendat de doua ori, terenul fiind în litigiu. Deci, în anul 2010, nu putea să știe un verdict dat în 2012.
Mai mult, expertul evaluator face referire la Hotărârea 97/31.05.2007, dar se referă la anexa 11 a din altă Hotărâre nr. 152/25/09.2008. Calculând după această anexă expertul își dă seama că obține o valoare extrem de mare, 1.682.280 lei, cu mult mai mare decât valoarea terenului.
În Hotărârea 97 la care face referire, închirierea terenului se face în lei/m.p./an și anticipat. Ca dovadă că închirierea terenului se face anticipat și anual, s-au prezentat contractele de închiriere pentru terenul alăturat, în mejdie, din ., al familiei C., teren care de asemenea se află în litigiu. Contractele de închiriere s-au făcut în baza Hotărârii nr. 4 din 26.01.2006 a Consiliului local al municipiului Bistrița, iar chiria pentru teren era de 1,25 lei/m.p./an și respectiv în 2007,1 leu/m.p./an.
Pârâții menționează faptul că reclamanții nu puteau obține un venit prin închiriere deoarece terenul în cauză este un "teren închis", adică nu are acces la calea publică, existând o singură cale pietonală de acces la calea publică, care este comună.
De asemenea, expertul exagerează extrem de mult când face comparație cu anumite terenuri din cartierul Viișoara. Aceste valori se obțin pe multe hectare de teren agricol și nu pe 351,5 m.p. Expertiza trebuie să se bazeze pe valori obținute din acte normative și nu că s-a consultat cu alte persoane. Este totuși expert evaluator judiciar în care trebuie avută încredere și nu face evaluări "după ureche", sau ce spun alte persoane.
În momentul de față, pârâții arată că reclamanții cultivă zarzavaturi și flori pe terenul în cauză și nu obțin profitul pe care îl pretind de la ei, deoarece prin cultivarea de legume este necesar un consum mare de apă potabilă. Astfel, ultimii consideră că era obligația vânzătorului să elibereze terenul în momentul vânzării.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare din 06.12.2007, autentificat de BNP D. C. L., reclamanții au cumpărat de la numitul Berger L., suprafața de 351,5 mp, aflat în vecinătatea casei în care locuiesc împreună cu pârâții, situată în Bistrița, ..
În timp, pârâții au depozitat pe terenul respectiv o . bunuri pe care au refuzat să le ridice.
Prin sentința civilă nr. 4002/05.04.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, rămasă irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâților U. I. și U. C. S. să-și ridice bunurile depozitate pe terenul proprietatea reclamanților, înscris în CF_ Bistrița, nr. cadastral nr. 88/3, în suprafață de 351,5 mp.
Reclamanții au pus în executare silită titlul executoriu reprezentat de hotărârea menționată, în cadrul dosarului execuțional nr. 383/2012, instrumentat de SCPEJ Andronesi V. D.&Andronesi D. M..
Contestația la executare formulată de pârâți împotriva executării menționate, a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 4615/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._ .
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă și cererea reclamanților de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, respectiv a sentinței civile nr. 4002/05.04.2012 în sensul că terenul în suprafața de 351,5 mp. înscris în CF nou_ Bistrița (CF vechi_ Bistrița), Cadastral nr. 88/3 este identificat conform planurilor de amplasament întocmite de expertul T. M. N..
La data de 11.07.2012 executorul judecătoresc, în prezența reprezentanților I.J.J. Bistrița-Năsăud, s-a deplasat la terenul în cauză și a ridicat următoarele bunuri mobile: 1 buc. grapă cu discuri, 1 buc. autoutilitară TV de culoare albastră, 1 buc. remorcă auto cu două roți, 1 buc. pompă stropit pomi, 1 buc. mașină de împrăștiat îngrășăminte chimice, 1 buc. cutie metalică de cca. 0,8/1,5 m. încuiată cu lacăt – bunurile fiind predate în custodia mandatarului creditorilor și amplasate de acesta provizoriu, în parcarea sălii de sport din zonă (conform celor consemnate în procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc). La data de 13.07.2013 executorul judecătoresc s-a plasat din nou în teren unde a ridicat împreună cu mandatarul creditorilor și angajații acestuia, următoarele bunuri: material lemnos, materiale rezultate dintr-o magazie (deșeuri construcție), fier vechi, cabluri vechi, plasă sârmă, etc.. Totodată, așa cum s-a consemnat în procesul verbal încheiat la aceiași dată, debitorii și-au ridicat de pe teren următoarele bunuri: butoaie plastic, acumulator auto, cabluri, sârmă cupru și diferite piese din fier. Se mai precizează în procesul verbal, la cererea mandatarului creditorilor că debitorii au luat în cursul zile de 12.07.2012, bunurile mobile ce au fost date în custodia mandatarului, pe care le-au transportat la o destinație necunoscută. Se mai arată că s-au transportat la groapa de gunoi un număr de 7 transporturi cu camion de 10 tone, diferite deșeuri și materiale nefolosibile.
Potrivit art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții, respectiv: existența unui prejudiciu și a unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În ceea ce privește existența prejudiciului, instanța reține caracterul cert al acestuia, constând în lipsirea reclamanților de folosința terenului începând cu anul 2007 și până în 11.07.2012.
Referitor la evaluarea prejudiciului, instanța nu va reține concluziile expertizei de evaluare efectuate în cauză (f. 120-150, 168) de expertul L. A., având în vedere că expertul nu a ținut cont de situația specială a terenului, respectiv aceea de curte, cu suprafață relativ redusă, delimitat de imobilul în care locuiesc părțile și de grădinile unor imobile învecinate (planșele foto de la filele 160, 161), aspecte ce limitează posibilitatea afectării acestuia unei activități economice lucrative sau de agrement, făcându-l propriu aproape exclusiv utilizării de către persoanele care locuiesc în imobilul construcție de care aparține.
Raportat la cele reținute anterior, instanța consideră adecvată evaluarea prejudiciului în funcție de tarifele stabilite prin Hotărârea Consiliului local al municipiului Bistrița nr. 4/26.01.2006, privind aprobarea închirierii unor terenuri proprietate privată a municipiului Bistrița, după amplasarea și categoria de folosință (f. 157).
Astfel, instanța reține că prețul închirierii unui teren cu destinație similară și având aproximativ aceeași suprafață, situat în imediata vecinătate a terenului în litigiu, respectiv pe ., conform contractelor depuse la dosar (f. 153-156), variază între 1,00 lei/mp/an (în anul 2009) și 1,25 lei/mp/an (în anul 2007).
Utilizând tariful actual de 1 leu/mp/an, rezultă că pentru perioada indicată în acțiune, închirierea terenului ar fi putut aduce reclamanților suma de 995,91 lei, sumă pe care, în speță, instanța o apreciază ca reprezentând echivalentul lipsei de folosință.
Fapta ilicită, este reprezentată de ocuparea de către pârâți a terenului reclamanților, prin depozitarea de bunuri pe această suprafață, împiedicând utilizarea normală a acesteia.
Împrejurarea menționată anterior relevă existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs.
În cazul răspunderii civile delictuale, întinderea răspunderii nu este condiționată de gradul de vinovăție a autorului faptei ilicite, astfel încât, independent de împrejurarea că acesta a acționat cu intenție, din neglijență ori din imprudență, este dator să repare în întregime prejudiciul cauzat. În speță, fapta ilicită este imputabilă pârâților, prin prisma faptului că atitudinea psihică pe care aceștia au avut-o la momentul săvârșirii a fost intenția, reflectată de maniera în care au acționat și de refuzul de elibera terenul decât în urma punerii în executare silită a hotărârii judecătorești.
Așa fiind, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existenta unui prejudiciu, existenta faptei ilicite, așa cum au fost descrise anterior, existenta unui raport de cauzalitate între faptă si prejudiciu și existența vinovăției pârâților.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 1357 C.civ., instanța va admite în parte acțiunea și va dispune obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 995,91 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 351,5 mp, în perioada 11.09._12.
În temeiul art. 276 C.pr.civ., raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată, pârâții vor fi obligați să plătească reclamanților suma de 709,67 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parțial taxa judiciară de timbru, în cuantum proporțional cu valoarea pretențiilor admise și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții G. I. și G. F., ambii având domiciliul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții U. I. și U. C. S., ambii având domiciliul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 995,91 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 351,5 mp, în perioada 11.09._12.
Obligă pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 709,67 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parțial taxa judiciară de timbru și onorariu expert.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. R. R. M. M. N.
RED/DACT: CRR/R. 26.09.2014 4 exp.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8604/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 4862/2014.... → |
|---|
