Actiune in regres. Sentința nr. 39/2013. Judecătoria BLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 39/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 472/191/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.39/2012
Ședința publică din data de 15.01.2013
Completul constituit din:
Președinte: D. O.
Grefier: S. M.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamata . SA în contradictoriu cu pârâta C. A. E., având ca obiect acțiune în regres.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns consilier juridic M. I. L. pentru reclamantă, pârâta și martorul I. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că, la termenul anterior, după dezbateri, a fost depus la dosarul cauzei procesul-verbal privind executarea mandatului de aducere pentru martorul Marco I., în care se arată că acesta este plecat de aproximativ 2 ani în Italia și nu se cunoaște adresa lui de acolo și nici data revenirii în țară.
Fată de această situație, în temeiul art.188 alin. 3 C.pr.civ., instanța constată imposibilitatea audierii acestui martor.
A fost audiat martorul I. G., declarația acestuia fiind consemnată pe filă separată și atașată la dosar.
La interpelarea instanței, mandatara reclamantei învederează că, într-adevăr numitului M. I. i-a fost desfăcut contractul de muncă în urma auditului din 2009, întrucât au fost semnalate mai multe situații în care acesta depunea cu întârziere banii încasați.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu precizarea că nu solicită obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, cum în mod eronat s-a menționat în cererea de chemare în judecată, ci doar la plata debitului principal și a dobânzii legale.
Pârâta solicită respingerea acțiunii, întrucât nu se consideră vinovată și precizează că a depus banii la agenția B. în aceiași zi în care i-a încasat, nefiind vinovată că aceștia nu au ajuns la A. I. în termen.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr._ reclamata . SA, a chemat în judecată pe pârâta C. A. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 4.073,87 lei, precum și penalități de întârziere de 822,13 lei la data de 01.06.2012, sub rezerva acumulării până la data plății efective, reprezentând valoarea despăgubirii pe care societatea a plătit-o păgubitului Electrica SA, în urma evenimentului din data de 23.11.2008;
De asemenea, solicită să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale pentru suma pretinsă, în baza OG nr.9/2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.356/2002, de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului de către pârâtă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că între pârâtă si societate s-a încheiat un contract de agent nr.1601 din 01.01.2008, în baza căruia pârâta putea încheia diferite tipuri de asigurări, printre care și RCA. In baza acestui contract de agent, pârâta a încheiat pe data de 20.11.2008 polița RCA seria_, cu numitul M. D., pentru autoturismul Opel Frontera înregistrat în circulație sub numărul_, având valabilitatea de la 23.11.2008, la data de 22.05.2009. Pârâta a încasat prima de asigurare de 330 lei de la asigurat, depunându-o la Sucursala A. I. a Alianz Ț. Asigurări SA, prin borderoul cod_ din data de 27.11.2008, dându-i-se descărcare prin chitanța_ din data de 25.11.2008.
Mai precizează, că așa cum rezultă din procesul verbal . nr._ încheiat la data de 24.11.2008 în localitatea V. de Jos de agentul constatator, O. Ș. D., autoturismul Opel Frontera înregistrat în circulație sub numărul_, condus de H. F. D., în data de 23.11.2008 a intrat în coliziune cu un stâlp de linie electrică de pe . Pianu, ca urmare a derapării pe zăpadă. In urma acestui eveniment, la cererea Electrica Distribuție Transilvania Sud SA, s-a deschis un dosar de daună cu numărul CC425093, având ca obiect reparațiile la stâlpul de linie electrică aeriană LEA, avariat ca urmare a acestui eveniment rutier. S-a întocmit un deviz din partea serviciului de exploatare al păgubitului, în baza căruia a fost achitată suma de 4.073,87 lei.
A mai precizat că prezenta acțiune au formulat-o împotriva agentului lor, pârâta C. A. E., pentru nerespectarea clauzelor de contractul de agent nr.1601 din data de 01.01.2008, potrivit art.8 lit.f și art.20.
Potrivit art.8 lit.f din contract „ Agentul are obligația să încaseze, pe bază de chitanță eliberată clientului, primele de asigurare și/sau ratele de primă în numerar în cuantumul și la termenele specificate în polițele de asigurare încheiate și să le depună în aceeași zi sau cel mai târziu a doua zi la caseriile A. Ț. Asigurări SA, cu excepția cazului în care metodologiile cuprinse în caietele mecanice prevăd altfel. Depunerea numerarului la caserii se face pe bază de chitanță. In cazul sărbătorilor legale, depunerea se face în ziua lucrătoare imediat următoare, plata primelor și/sau ratelor de primă prin transfer bancar se poate face și direct în conturile A. Țirac.”
Potrivit art.20, „Agentul va suporta cu titlu de daune interese, în totalitate cuantumul despăgubirilor plătite de A. Ț. Asigurări SA în baza unor contract de asigurare încheiate de agent, pentru riscurile petrecute între data încheierii contractelor și data depunerii primelor/ratelor de prima de asigurare sau a documentelor anulate, a borderourilor și a documentelor referitoare la asigurările încheiate dacă depunerea acestora s-a făcut peste termenele prevăzute la art.8 lit.f, g și h, din culpa sa”.
Culpa pârâtei constă în nedepunerea în termen a sumei de 330 lei aferente încheierii poliție_ din data de 23.11.2008, față de data chitanței de descărcare a borderoului care este 25.11.2008, alături de producerea evenimentului asigurat, exact în ziua de intrare în vigoare a poliței RCA, 23.11.2008.
Mai arată că, în temeiul dispozițiilor art.720 indice 1 Cod procedură civilă a convocat pârâta la conciliere prin adresa nr.5524 din 18.07.2011, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de conciliere nr.6242 din 11.08.2011, prin care poziția pârâtei a fost de refuz de plată debit.
În drept a invocat prevederile art.1357 Cod civil, art.109, art.112 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, anexând convocarea la conciliere, dovada comunicării procesului verbal de conciliere, procesul verbal de conciliere nr.6242, polița de asigurare, ordinul de plată, chitanța nr._/25.11.2008, contractul de agent de asigurare, procesul verbal . nr._/24.11.1008, adresa nr.701/6932/17.04.2009, centralizatorul devizelor aferente comenzilor de lucrări (filele 6-21).
Cererea a fost legal timbrată (fila 27).
Prin întâmpinarea depusă (filele 29-30), pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că așa cum a precizat și în procesul verbal de conciliere, a depus polița și prima de asigurare aferentă la sediul agenției B., personal, numitului M. I.. Intrucât agenția B. nu avea casierie proprie, nu a primit chitanța pentru depunerea sumei, aceasta fiind emisă doar la sediul sucursalei A., cu întârziere, iar pentru acest aspect nu poate fie răspunzătoare, fiind o problemă de organizare internă a companiei de asigurări, astfel că nu îi se poate imputa nici contravaloarea daunei și nici penalitățile și dobânzile aferente.
Referitor la calculația electronică, precizează că, în calitate de agent, avea tarif pe hârtie, iar obligația de a efectua o calculație electronică revenea salariaților companiei care aveau acces la sistemul informatic, drept urmare nu îi poate fi imputată diferența de date, dintre data emiterii poliței și data calculației.
În consecință, pârâta arată că ea și-a îndeplinit obligația din contractul de agent de a depune documentele și prima încasată în cel mul 24 de ore de la încasare și nu poate fi răspunzătoare de emiterea cu întârziere a chitanțelor de încasare, precizând că la agenția B. au fost mai multe asemenea situații de operare cu întârziere a depunerilor de numerar, fapt consemnat și de echipa de audit care a verificat în perioada februarie-august 2009 activitatea sucursalei A. I.. Cunoaște acest aspect deoarece a fost chemată de către comisia de audit să dea explicații despre alte polițe a căror primă și documente au ajuns cu întârziere în evidențele companiei, dovedindu-se și în acele cazuri că vina nu era a sa, ci a angajatorului care răspundea de agenția B.. Una din măsurile luate de către compania de asigurări a fost și desfacerea disciplinară a contractului de muncă a numitului M. I., tocmai pentru astfel de aspecte.
La data de 21.08.2012, reclamanta și-a precizat acțiunea (filele 33-34), arătând că temeiul prezentei acțiuni în regres este răspunderea contractuală pentru nerespectarea clauzelor din contractul de agent nr.1601 din 01.01.2008, art.8 lit.f și art.20, acestea fiind temeiurile care îi îndreptățesc să recupereze suma de la agent.
În dovedirea celor arătate, a depus dosarul de daună CC425093 (filele 35-42).
Pârâta a depus la termenul de judecată din data de 11.09.2012 copii de pe poliția de asigurare RCA încheiată cu o altă persoană (f.44-48).
A fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar, la solicitarea pârâtei, au fost audiați martorii C. P. și I. G. (filele 49-50, 73-74).
S-a dispus emiterea unei adrese către societatea reclamantă pentru a comunica raportul de audit întocmit în anul 2009 pentru anul 2008 care viza punctul de lucru din B., reclamanta comunicând la filele 55-63, extras documentele privind controlul de fond al sucursalei A. I..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
In baza contractului de agent de asigurare pe care îl avea încheiat cu . SA, Sucursala A. I. (f.13-15), pârâta C. A.-E. a încheiat la data de 20.11.2008 polița RCA seria_, cu numitul M. D., pentru autoturismul Opel Frontera cu numărul de înmatriculare_, având valabilitatea de la 23.11.2008, la data de 22.05.2009 (f.9).
Pârâta a încasat prima de asigurare de 330 lei de la asigurat, la 20.11.2008, în momentul încheierii poliției de asigurare, astfel cum rezultă din chitanța existentă la dosar (f.47).
Această sumă de bani a ajuns însă la Sucursala A. I. a . SA, doar la data de 25.11.2008, când s-a emis chitanța nr._. (f.12).
Astfel cum rezultă din procesul verbal de contravenție . nr._ din 24.11.2008 (f.16), încheiat de agentul constatator, O. Ș. D., autoturismul Opel Frontera cu numărul de înmatriculare_, condus de H. F. D., a intrat, în data de 23.11.2008, în coliziune cu un stâlp de linie electrică din localitatea V. de Jos ca urmare a derapării pe zăpadă.
In urma acestui eveniment rutier, reclamanta a achitat, la cererea Electrica Distribuție Transilvania Sud SA, suma de 4.073,87 lei, reprezentând despăgubiri pentru paguba produsă acestei societăți de autoturismul asigurat (f.35-40).
Având în vedere că accidentul rutier s-a produs exact în ziua intrării în vigoare a poliței de asigurare (23.11.2008), iar reclamanta susține că pârâta nu a depus banii încasați din prima de asigurare decât în data de 25.11.2008, se solicită angajarea răspunderii contractuale a acesteia în temeiul art. 8 lit.f și 20 din Contractul de agent de asigurări încheiat între părți.
Potrivit art.8 lit.f din contract „ Agentul are obligația să încaseze, pe bază de chitanță eliberată clientului, primele de asigurare și/sau ratele de primă în numerar în cuantumul și la termenele specificate în polițele de asigurare încheiate și să le depună în aceeași zi sau cel mai târziu a doua zi la casieriile A. Ț. Asigurări SA, cu excepția cazului în care metodologiile cuprinse în caietele mecanice prevăd altfel. Depunerea numerarului la casierii se face pe bază de chitanță. In cazul sărbătorilor legale, depunerea se face în ziua lucrătoare imediat următoare, plata primelor și/sau ratelor de primă prin transfer bancar se poate face și direct în conturile A. Țirac.”
Conform art.20, „Agentul va suporta cu titlu de daune interese, în totalitate cuantumul despăgubirilor plătite de A. Ț. Asigurări SA în baza unor contracte de asigurare încheiate de agent, pentru riscurile petrecute între data încheierii contractelor și data depunerii primelor/ratelor de prima de asigurare sau a documentelor anulate, a borderourilor și a documentelor referitoare la asigurările încheiate dacă depunerea acestora s-a făcut peste termenele prevăzute la art.8 lit.f, g și h, din culpa sa”.
Instanța reține că, potrivit art. 969 alin.1 si art. 970 alin.1 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante si trebuie executate cu bună-credință.
Din prevederile contractuale antemenționate rezultă că răspunderea contractuală a agentului de asigurări este antrenată doar în cazul în care se poate reține o culpă a acestuia pentru nedepunerea primelor de asigurare în termen.
Pârâta susține că ea a depus prima de asigurare de 330 de lei la agenția B., în interiorul termenului contractual, însă, de la această agenție nu i se emitea nici o chitanță, chitanța fiind emisă doar în momentul în care banii ajungeau la sucursala din A. I.. Ea precizează că banii au ajuns la A. I. cu întârziere, din neglijența angajatului de la agenția B. din acea perioadă.
Depozițiile testimoniale existente la dosar conturează aceeași starea de fapt ca cea susținută prin întâmpinare, excluzând culpa pârâtei în executarea contractului de agent.
In contractul încheiat de părți se stipulează expres că depunerea numerarului la casierii trebuie să se facă pe bază de chitanță (art.8 lit.f), astfel că societatea de asigurare avea obligația clară de a emite chitanță agentului de asigurare în momentul în care acesta preda banii încasați.
Ambele declarații testimoniale atestă însă faptul că, în anul 2008, societatea reclamantă nu își îndeplinea această obligație, întrucât, deși banii încasați de agenții de asigurări din zona orașului B. erau depuși la Agenția B., această agenție nu le emitea chitanțe.
Martorul C. P. (f. 49) arată că în perioada 2007-2010 a fost inspector coordonator agenți, în cadrul . și precizează că agenții de asigurări din zona B. depuneau banii încasați de la clienți la punctul de lucru B. sau i dădeau lui personal, însă nici el și nici agenția B., la acel moment nu emiteau chitanțe. Acesta arată că agenții de asigurări lăsau banii la agenția B., fără a primi chitanță, întrucât aceasta era procedura transmisă de la Sucursala A. I., iar chitanțele erau emise efectiv doar la momentul la care banii ajungeau în A. I..
In același sens, este și declarația numitului I. G. (f.73), care precizează că a fost angajat în cadrul ., având funcția de director la Sucursala A. I., în perioada 1999-2009. Acesta menționează că, în anul 2008, societatea era într-un moment în care reducea numărul angajaților, în special al casierilor, pentru a-și optimiza costurile. In acest context, îndrumările societății erau ca agenții de asigurări care funcționau în zona B. să depună banii încasați, împreună cu o copie a chitanței emise clientului la agenția B., fără ca acestora să li se elibereze chitanță pe loc, chitanța fiind eliberată doar în momentul în care banii ajungeau la A. I..
Aspectele învederate de cei doi martori relevă o culpă a societății reclamante în derularea relațiilor contractuale cu agenții de asigurări, aceasta neasigurând posibilitatea emiterii unei chitanțe în momentul în care agenții de asigurări depuneau banii la agenție.
In plus, ambii martori confirmă faptul că în cadrul agenției B., au fost semnalate de mai multe ori probleme în legătură cu numitul M. I., angajat al societății, care deși primea banii de la agenții de asigurări îi transmitea cu întârziere la A. I.. Martorii arată că, din cauza acestor situații și a aspectelor constatate în urma auditului din 2009, acestei persoane i s-a desfăcut contractul de muncă, aspect confirmat și de consilierul juridic al societății reclamante.
Din documentele depuse de reclamantă la dosarul cauzei rezultă că în raportul de audit din anul 2009 a fost consemnată situația ce a generat prezentul litigiu (f. 56).
Martorul I. G. (f.73), care la acel moment avea calitatea de director al Sucursalei A. I.,precizează că această situație a fost avută în vedere și de comisia de audit și a fost cercetată și analizată în cadrul sucursalei, însă la acel moment nu s-a pus niciodată problema că ar exista o culpă a pârâtei.
Deși instanța a dispus citarea în calitate de martor a numitului M. I., s-a constatat imposibilitatea audierii acestuia, în procesul-verbal privind executarea mandatului de aducere, menționându-se că acesta este plecat de aproximativ doi ani în Italia, fără a se cunoaște adresa acestuia sau data revenirii în țară.
Totodată se reține și faptul că, ambii martori subliniază că au avut o colaborare foarte bună cu pârâta, aceasta respectându-și întotdeauna obligațiile asumate prin contract și termenul de depunere a banilor încasați.
Față de toate aceste date, instanța apreciază că nu se poate reține o culpă a pârâtei, care să antreneze răspunderea contractuală a acesteia, și nu i se poate cere acesteia să facă dovada depunerii banilor la agenția B., în condițiile în care instrucțiunile primite erau ca banii să fie depuși de către agenți la această agenție, însă organizarea de la nivelul societății nu permitea ca agenților să li se emită chitanțe pe loc. Tot societății reclamante îi este imputabil și faptul că s-a permis ca astfel de situații de transmitere cu întârziere a banilor la A. I. să fie generate de angajatul Agenției B..
In consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă și va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de întârziere.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de ., prin Sucursala A.-I. cu sediul în A. I., ..3-5, jud. A., în contradictoriu cu pârâta C. A. E., cu domiciliul în Crăciunelul de Jos, ..126, jud. A..
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.01.2013.
Președinte, Grefier,
D. OnigaSimona M.
Red.DO
Tred.SM
4 ex/7.02.2012
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 79/2013. Judecătoria BLAJ → |
|---|
