Plângere contravenţională. Sentința nr. 79/2013. Judecătoria BLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 79/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 871/191/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.79/2013
Ședința publică din data de 22.01.2013
Completul constituit din:
Președinte: D. O.
Grefier: S. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns administratorul societății petente, M. L. și martorii R. V. și H. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța procedează la identificarea martorilor R. V. și H. M., apoi la ascultarea acestora, depoziția acestora fiind consemnată pe filă separat atașate la dosar, după citire și semnare.
Mandatarul petentei arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Mandatarul petentei solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul anulării procesului verbal de contravenție, întrucât astfel cum a rezultat din probe cele două persoane nu au desfășurat activități pentru societatea petentă.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.07.2012, sub dosar numărul_, petenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A., solicită instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta arată că, la data de 21.06.2012 în jurul orei 12,35 la punctul de lucru al societății, situat în incinta fostului IAS B. s-au prezentat în vederea identificării personalului aflat în activitate, inspectorii de muncă Balasz A. M., I. G. și B. N., însoțiți de un agent al poliție B., S. M.. La punctul de lucru, au fost identificați angajații societății și încă două persoane, numiții I. A. și R. V. care se aflau acolo în interes propriu, respectiv pentru achiziționarea de deșeuri din lemn pentru foc în cazul lui I. A. și 20 saci de rumeguș în cazul lui R. V.. Se arată că, în momentul sosirii inspectorilor de muncă, în cadrul societății nu se desfășura nicio activitate de producție, toate utilajele de prelucrarea lemnului fiind oprite, iar angajații societății desfășurau activitate de curățenie și sortare deșeuri din lemn.
Mai precizează că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cuprinde mențiuni eronate, neconforme cu adevărul, motiv pentru care consideră că societatea nu poate răspunde contravențional. Din declarațiile date sub presiunea agentului de poliție și a inspectorilor de muncă, numiții I. și R. au declarat că se aflau în incinta unității pentru achiziționarea de resturi de lemn și respectiv rumeguș și exact asta făceau în momentul sosirii organelor de control.
Având în vedere cele arătate, solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
În drept, petenta își întemeiază plângerea contravențională pe prevederile OG nr.2/2001, art.31 -35 coroborat cu art.82 Cod procedură civilă.
În susținerea plângerii contravenționale, petenta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii I. A. și R. V..
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 privind taxele judiciare de timbru raportat la art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001 și art. 1, alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Prin întâmpinare (filele 10-21), intimatul solicită instanței, ca pe baza probelor ce se vor administra, să respingă plângerea formulată de S.C. „ M.&D. House” SRL împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor nr._/25.06.2012.
Intimatul învederează instanței că, în fapt, în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă la data de 21.06.2012, la punctul de lucrul al petentei din B., au fost depistați prestând activitate pentru societate, numiții I. A. și R. V.. În deplină cunoștință de prevederile Codului penal privind falsul în declarații, aceste persoane au dat declarație pe propria răspundere în care au consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 21.06.2012, precum și faptul că nu au semnat contracte individuale de muncă.
Declarația numitului R., a fost scrisă de către inspectorul de muncă, cu datele comunicate de acesta, deoarece a declarat că nu are studii și nu știe să scrise.
Susnumiții prestau efectiv activitate, specifică obiectul de activitate al societății, respectiv manipulau material lemnos, astfel că, la momentul controlului, între părți se derula un raport de muncă, însă fără respectarea prevederilor legislației muncii.
A mai precizat intimatul că prevederile legislației muncii impun pentru angajator, obligația de a încheiat contract individual de muncă anterior primirii în lucru a persoanelor ce urmează a presta activitate, acest lucru reiese din art.16 Codul Muncii, din prevederile art.3 din HG nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, din prevederile art.260 lit. e Codul muncii care sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Intimatul învederează instanței că prestarea unei activități în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
De asemenea, intimatul învederează instanței că „munca la negru” este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național.
Față de cele de mai sus menționate, apreciază că nu se justifică nici o eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment și, de asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează activitate în astfel de condiții, contrare celor prevăzute de către legislația muncii, iar această stare de fapt a fost stopată doar pentru că organul de control competent a intervenit și nu din inițiativa contravenientului.
Având în vedere cele arătate, solicită să se respingă plângerea contravențională, și să se mențină ca legal și temeinic procesul verbal contestat.
În drept, intimatul își întemeiază întâmpinarea pe Legea 53/2003 și ale HG nr.500/2011.
În susținerea întâmpinării intimatul solicită proba cu înscrisuri, și anexează copii ale următoarelor înscrisuri: procesul verbal de control . nr._ din 05.06.2012, Anexa 2 la procesul verbal de control, Anexa 3 la procesul verbal de control, fișa de identificare a numitului I. A. și declarația numitului R. V. (filele 13 - 21).
La fila 24 dosar, administratorul petentei depune certificatul de înregistrare a societății.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorii I. A. (fila 29-30), L. S. (fila 38-39), R. V. (fila 43) și H. M. (fila 44-45).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 25.06.2012, încheiat de intimatul I. T. de Muncă A., petenta a fost sancționată cu amendă de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 alin.1 lit. e din Legea nr.53/2003.
În fapt, s-a reținut că petenta a primit la muncă pe numiții I. A. și R. V., începând cu data de 21.06.2012 fără încheierea unui contract individual de muncă, după cum rezultă din declarația pe proprie răspundere a acestor persoane dată în data de 21.06.2012, ora 12.35, precum și din constatările agentului de control consemnate în procesul-verbal de control nr._ din 25.06.2012. Se arată că cele două persoane au fost depistate desfășurând activitate pentru petentă, la data de 21.06.2012, ora 12.35, la punctul de lucru al societății situat în B., în incinta fostului IAS, unde manipulau material lemnos.
În baza art. 34 alin.1 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În cauza dedusă judecății, se constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar instanța, în temeiul art.32 alin.2 din OG 2/2001, este competentă să soluționeze plângerea contravențională, fapta fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Examinând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul societății petente, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator (filele 5-6).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, se reține că potrivit jurisprudenței CEDO, actul de sancționare din materia contravențională se circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală”. In virtutea principiului prezumției de nevinovăție, procesul-verbal de contravenție nu mai este suficient prin el însuși pentru a proba existența faptei contravenționale, ci trebuie întărit de alte mijloace de probă care să îi confirme temeinicia.
In cauza dedusă judecății, se constată că probatoriul administrat infirmă starea de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Intimatul invocă în susținerea actului de sancționare, declarațiile date pe proprie răspundere de către numiții I. și R., la momentul controlului, însă, având în vedere conținutul acestor declarații (f 20-21) și depozițiile celor patru martori audiați, instanța reține că aceste înscrisuri nu probează săvârșirea faptei contravenționale.
Astfel, martorul I. A. (f.29), învederează în fața instanței că nu a desfășurat niciodată activitate pentru societatea petentă, arătând că, la data controlului, se afla la punctul de lucru al societății că să-și procure deșeuri lemnoase pentru foc. Martorul arată că locuiește într-un imobil aflat chiar în incinta fostului IAS, unde era situată și hala societății și, întrucât în acel imobil nu este gaz, a luat de mai multe ori resturi de material lemnos de la această societate. Arată că uneori aceste deșeuri îi erau vândute, alteori îi erau date cu titlu gratuit.
Sub acest aspect, declarația martorului se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv factură și chitanță (f.32-33), prin care se atestă că și anterior martorul a cumpărat deșeuri din lemn de la societatea petentă.
In plus, martorul învederează că, nu desfășura activități pentru petentă, ci, la acel moment, el era angajat la ., aspect care rezultă și din consemnarea făcută în declarația dată în fața organelor de control și este confirmată și prin depoziția martorilor H. M. (f.44) și L. S. (f.38).
De asemenea, martorul explică și faptul că a scris acea declarație la insistențele organelor de control, cărora le-a precizat tot timpul că nu lucrează pentru această societate, ci se află acolo în interes propriu, pentru a strânge material lemnos. Acesta menționează că în declarația scrisă a consemnat ca a lucrat 10-15 minute, însă s-a referit la faptul că a mutat materialele din lemn pentru a putea să-și ia acele deșeuri.
Si martorul R. V. (f.43) învederează că nu a desfășurat activitate pentru societatea petentă, ci se afla la acel punct de lucru pentru a lua rumeguș, precizând că a mai luat și cu alte ocazii rumeguș și resturi de material lemnos de la această societate. Martorul arată că a explicat și agenților de control scopul pentru care se afla acolo. Totodată, martorul precizează că nu a scris și nu a semnat declarația existentă la dosar, întrucât nu știe să scrie. Arată că declarația a fost scrisă de unul din agenții de control, iar lui nu i-a fost citită.
Aceste depoziții se coroborează și cu declarațiile martorilor L. S. (f.38) și H. M. (f.44). Aceștia au fost angajați ai societății petente și s-au aflat la punctul de lucru al societății în momentul controlului. Nici unul dintre aceștia nu mai are în prezent raporturi de muncă cu petenta, astfel că nu se poate pune sub semnul îndoielii caracterul obiectiv al relatărilor făcute de ei.
Ambii martori precizează ca la momentul controlului utilajele erau oprite și nu se desfășura activitate de producție, iar ei doi stivuiau materiale lemnoase întrucât societatea trebuia să elibereze acel spațiu fiindcă fusese scos la vânzare. Martorii precizează că numiții R. și I. nu aveau nici o legătură cu activitatea desfășurată de angajații societății, ci se aflau acolo doar pentru a-și lua resturi de material lemnos și rumeguș. Ei menționează că, în perioada cât au lucrat pentru această societate au văzut mai multe persoane care veneau să își procure de la acel punct de lucru resturi lemnoase pentru foc. Martorii precizează că au auzit discuția purtată de numiții I. și R. cu agenții de control și că aceștia le-au explicat în mod clar pentru ce se aflau acolo. Ei arată R. a menționat că nu știe să scrie, iar I. inițial a refuzat vehement să semneze acea declarație, motivând că nu lucrează pentru societatea petentă, însă în urma insistențelor și presiunilor făcute de agenții de control a cedat și a completat declarația.
Astfel, având în vedere că toate cele patru depoziții testimoniale sunt concordante și combat starea de fapt reținută în cuprinsul actului de sancționare, instanța constată că plângerea contravențională formulată de petentă este întemeiată, urmând a o admite. In consecință, va anula procesul-verbal de contravenție și va exonera petenta de plata amenzii în cuantum de_ lei.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul în B., .. 22, jud. A., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A., cu sediul în A. I., ..7, jud. A..
Anulează procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 25.06.2012 și exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.01.2013.
Președinte, Grefier,
D. OnigaSimona M.
Red. DO
Tred. SM
4 ex/22.02.2013
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 39/2013. Judecătoria BLAJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
