Plângere contravenţională. Sentința nr. 275/2013. Judecătoria BLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 275/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 1377/191/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL A.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.275/2013
Ședința publică din data de 18.03.2013
Completul compus din:
Președinte: C. F.
Grefier: Crinuța S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe petenta . prin reprezentant legal C. S. E., în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din 11.03.2013, când instanța, pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 18.03.2013, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din sentință.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat în data de 10.10.2012 și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 50.000 lei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii petenta a arătat că urmare a unui control tematic desfășurat în baza Ordinului Prefectului nr.27/03.10.2012 inspectorul din cadrul Gărzii Naționale de Mediu a încheiat procesul verbal anterior menționat, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 50.000 lei, deoarece la data de 10.10.2012 ora 13:00 pe amplasamentul . s-a găsit o cantitate de 2000 mc material provenit de pe terenul numitului C. I., material care a fost prelucrat cu un concasor existent pe amplasament; că societatea a exploatat acest material, respectiv nisip și pietriș, fără autorizație de mediu și că, de asemenea, nici activitatea de concasare nu era autorizată; că pe amplasament se mai găsea o cantitate de cca. 7000 mc, care a fost exploatată de ., pietrișuri care provin tot de pe amplasamentul lui C. I., fără acte de reglementare.
Petenta a mai arătat că între . și C. I. există un contract de prestări servicii și închiriere teren, prin care . se obligă să execute lucrări de terasare și pregătirea terenului pentru a-l aduce în faza de livadă și a cultiva pomi; că umplutura rezultată din terasarea terenului urma să fie transportată de prestator pe un teren aparținând prestatorului, care a fost închiriat de beneficiar pentru construcția unui depozit, teren situat în B., ..1D.
Petenta a apreciat că controlul nu viza societatea ., deoarece se referea la prevederile Legii nr.85/2003, mai exact la agenții care execută lucrări de extracție și prelucrare resurse minerale.
De asemenea, petenta a precizat că, astfel cum reiese din procesul verbal de constatare, unitatea efectua lucrări de săpătură și transport a materialului rezultat, în baza contractului de prestări servicii și închiriere teren, și că în nici un caz nu se efectua o activitate de exploatare agregate minerale, că materialul care a fost comercializat firmei . SA) din lucrările de terasare a fost umplutura (cum reiese din facturile încheiate), restul de material rezultat din terasare fiind depus pe amplasamentul din ..1, pentru a se amenaja și executa un depozit conform contractului, iar agregatele minerale (balast) care s-au comercializat au fost achiziționate de la firma . această cantitate s-a vândut și . privește concasorul mobil ce prelucra materialul achiziționat, a arătat că acesta se afla la sediul societății și că, din punctul său de vedere, nu trebuia autorizat.
Prima critică adusă procesului verbal contravențional s-a referit la încălcarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001. Petenta a arătat că în cuprinsul procesului verbal agentul constatator susține că la locul controlului nu exista o persoană de față care să aibă calitatea de martor, iar în nota de constatare nr.52/10.10.2012 există neconcordanță între data efectuării controlului 02.10.2012, care este anterioară cu o zi datei Ordinului prefectului nr.271/3.10.2012, nota de constatare purtând ca dată a întocmirii procesului verbal o dată anterioară săvârșirii contravenției, astfel că procesul verbal de contravenție este nul, având în vedere că există un dubiu serios în ceea ce privește data săvârșirii contravenției, iar petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție prevăzută la art.6 paragraful 2 din CEDO, ce este aplicabilă și în cazul faptelor sancționate contravențional în dreptul intern și atrage răsturnarea sarcinii probei în cazul litigiilor contravenționale.
Ca urmare sarcina probei revine agentului constatator, iar îndoiala profită petentei conform regulii „în dubio pro reo” ca și principiu complementar al prezumției de nevinovăție, aceste dispoziții fiind menite să permită verificarea legalității și temeiniciei sancțiunii aplicate, nerespectarea acestor prevederi făcând imposibilă verificarea actului atacat prin prisma sancțiunii aplicate, actul fiind lovit de nulitate absolută virtuală.
Cu privire la motivele pentru care a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale din amendă în avertisment și exonerarea de la plata amenzii contravenționale de 50.000 lei aplicată, petenta a arătat că sancțiunea aplicată este disproporționată față de pericolul social al contravenției comise și nu respectă cerințele prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 și că, analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, în conformitate cu criteriile prev. de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea amenzii aplicate este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
A precizat că pericolul social al faptei săvârșite este minim, după cum rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, că nu s-au produs urmări grave, că atingerea valorilor sociale ocrotite de Legea nr.319/2006 este minimă.
În legătură cu modul de aplicare a sancțiunii contravenționale, a arătat că art.7 alin.2 din OG nr.2/2001 prevede că în cazul în care fapta este de o gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului, iar amenda de 50.000 lei ce a fost aplicată petentei reprezintă o sumă împovărătoare pentru societate, generând o disfuncționalitate și un dezechilibru în bunul mers al activității economice a societății în contextul actual.
În drept a invocat OG nr.2/2001 și OG nr.37/2007.
Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.
Petenta a depus la dosar, în copie, procesul – verbal contravențional contestat, Ordinul nr.271/2012 emis de Instituția Prefectului Județului A., contractul de prestări servicii și închiriere teren încheiat între . C. I., actul adițional la contractul de prestări servicii și 4 facturi fiscale (filele 7-18).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean A. la data de 10.10.2012 contravenienta a fost sancționată cu amendă de 50.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.96 alin.2 pct.1 din OUG nr.195/2005, modificată și republicată, reținându-se că urmare a controlului tematic din data de 10.10.2012, desfășurat în baza Ordinului Prefectului nr.271/03.10.2012, s-a constatat că pe amplasamentul . se găsește cantitatea de 2000 mc material provenit de pe terenul numitului C. I., care a fost prelucrat cu un concasor existent pe amplasament; că lucrările de concasare au constat în spargerea și zdrobirea pietrișului; că o parte din material a fost comercializată către . SA); că . a exploatat materialul, respectiv pietriș și nisip de pe terenul lui C. I. fără autorizație de mediu. De asemenea, că activitatea de concasare nu este autorizată, iar pe amplasament se mai găsește o cantitate de cca. 7000 mc care a fost exploatată de ., pietrișuri care provin de pe amplasamentul numitului C. I., fără acte de reglementare (fila 7).
În întâmpinarea depusă, intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul General București a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petenta . și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de sancționare . nr._/10.10.2012 (filele 29-34).
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, după ce a prezentat starea de fapt, că procesul verbal de constatare și sancționare a fost încheiat în baza constatărilor de la fața locului, care au avut loc la sediul societății, în prezența reprezentantului legal al acesteia, care însă a refuzat să semneze; că s-a întocmit procesul verbal de sancționare atacat, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 50.000 lei pentru desfășurarea activității cod CAEN 0812 fără autorizație de mediu și cu sancțiunea complementară a suspendării activității fără autorizație de mediu.
A menționat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea în totalitate a cerințelor prev. de OG nr.2/2001, neexistând nici un motiv care să atragă nulitatea.
Astfel, cu privire la lipsa martorului, ținând seama de dispozițiile art.19 alin.1 și 3 din OG nr.2/2001, a arătat că în finalul actului de sancționare agentul constatator a menționat motivul pentru care procesul verbal nu a fost întocmit în prezența unui martor, în sensul că „nu există persoană de față care să aibă calitatea de martor”; a precizat că la sediul firmei se aflau alți agenți constatatori, care făceau parte din comisia de control, dar care erau incompatibili cu calitatea de martor, iar angajații petentei au refuzat să semneze actul sancționator, urmând modelul administratorului societății; că doar după multe tergiversări o persoană din cadrul societății a semnat pentru primirea notei de constatare și a procesului verbal de sancționare, precum și că la rubrica „obiecțiuni” agentul constatator a consemnat faptul că administratorul societății „nu este de acord cu sancțiunea aplicată”.
De asemenea, intimata a arătat că art.16 și 19 din OG nr.2 /2001 precizează elementele pe care trebuie să le conțină procesul verbal, sub sancțiunea nulității relative a actului și numai în măsura în care contravenientul dovedește o vătămare cauzată de întocmirea procesului verbal în acest mod, iar în cauză petenta nu a dovedit existența vreunei vătămări, s-a folosit doar de posibilitatea de a contesta actul sancționator.
Referitor la existența unui dubiu serios cu privire la data săvârșirii contravenției, intimata a arătat că susținerile petentei sunt eronate, că data de 02.10.2012 apare menționată în nota de constatare la pct.3, că nu există vicii de formă care să atragă nulitatea procesului.
De asemenea, a arătat că fapta săvârșită a fost corect încadrată și individualizată, că lucrările de spargere și zdrobire a pietrișului executate de societate pe amplasamentul său cu un concasor se circumscriu fără nici un dubiu codului CAEN 0812 care este supus procedurii de emitere a autorizației de mediu.
Intimata a anexat întâmpinării, procesul verbal contravențional și nota de constatare, planșe fotografice, extras din Ordinul nr.1798/2007, procedură de emitere a autorizației de mediu, lista activităților supuse procedurii de emitere a autorizației de mediu, extras din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului (filele 35-49).
A arătat că fapta reținută în sarcina petentei prezintă un pericol social concret ridicat, întrucât autorizația de mediu nu este un simplu act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, acesta stabilind anumite condiții și parametrii pentru desfășurarea activității, astfel încât impactul asupra factorilor de mediu să fie cât mai redus. Or, petenta a desfășurat o activitate cu impact deosebit asupra mediului, fără autorizația de mediu necesară, la întâmplare, punând în pericol calitatea factorilor de mediu (aer, sol, apă, vegetație), iar impactul negativ asupra mediului a fost amplu, în speță fiind vorba despre o cantitate semnificativă de agregate minerale care au fost prelucrate (2000 mc). De asemenea, a mai arătat că pericolul social al faptei rezultă și din cuantumul ridicat al amenzii aplicabile acesteia, fiind apreciat sub acest aspect de către legiuitor, amenda contravențională aplicată fiind o expresie a principiului „poluatorul plătește”, principiu statuat în legislația română privind protecția mediului care a transpus directivele europene.
Verificând din oficiu procesul verbal de contravenție, sub aspectul legalității, instanța constată că au fost respectate dispozițiile prevăzute imperativ de art.16-17 din OG nr.2/2001, astfel că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat, acesta fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile legale și bucurându-se de prezumția de autenticitate și veridicitate, mențiunile făcute în cuprinsul său de către agentul constatator fiind suficiente, fiind făcute chiar de persoana abilitată de lege să facă aceste mențiuni. Mai mult decât atât, instanța constată că fapta contravențională a fost descrisă în mod corect, cu indicarea datei, orei și locului unde s-a săvârșit contravenția, cu încadrarea juridică a faptei.
Referitor la arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la eventualele pagube pricinuite, textul de lege arată expres prin formularea „pot servi” și „eventualele” faptul că nu este obligatoriu ca la săvârșirea oricărei contravenții să existe asemenea împrejurări.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de contravenție se bucura în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește temeinicia, deși de lege lata nu este stabilită în mod expres natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, OG nr.2/2001 limitându-se a arăta în art.15 alin.1 că acesta este actul „încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”, opinia majoritară a doctrinei juridice și a practicii unitare este în sensul că acesta este un act administrativ, întrucât reprezintă o manifestare de voință cu caracter unilateral a unui organ administrativ, emis în temeiul puterii publice cu scopul de a produce efecte juridice. Fiind act administrativ, procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale are forța probantă a unui astfel de act, beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie, fapt constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele Salabiaku contra Franței și A. contra României, din care rezultă că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, sub rezerva îndeplinirii a două condiții esențiale: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
Referitor la acest aspect, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt, sarcina probei revenind petentului.
Apărarea contravenientul în sensul că data săvârșirii contravenției este greșită nu poate fi reținută, în actul de sancționare fiind făcută mențiunea că a săvârșit fapta în data de 10.10.2012 ora 13:00 (fila 7).
Referirile la data de 02.12.2012 sunt făcute la pct.3 din Nota de constatare în care se menționează că „urmare a controlului din 02.12.2012 privind efectuarea unor lucrări de construcții, săpături prin care s-a schimbat fizionomia terenului aflat în proprietatea numitului C. I.”.
Nici apărarea în sensul că procesul verbal nu este semnat de cel puțin un martor nu va fi reținută, în condițiile în care agentul constatator a consemnat că la data controlului nu există persoană cu calitatea de martor, fiind evident că, în condițiile în care persoanele prezente la locul săvârșirii contravenției erau angajați ai petentei, nici unul dintre aceștia nu și-a asumat riscul de a semna în calitate de martor, dată fiind atitudinea administratorului societății care a refuzat să semneze procesul verbal contravențional.
Cu privire la contravenția săvârșită, instanța reține că extracția pietrișului și nisipului este inclusă în cod CAEN 0812, conform Ordinului INS nr.337/2007 și că acest cod este supus procedurii de emitere a autorizației de mediu, conform Ordinului MMDD nr.1798/2007, astfel că societatea contravenientă trebuia să solicite și să obțină autorizație de mediu anterior începerii activității.
În consecință, în mod corect s-a reținut încălcarea dispozițiilor art.96 alin.2 pct.1 din OG nr.195/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Toate susținerile contravenientei referitoare la contractul de prestări servicii și închiriere teren sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care aceasta și-a desfășurat activitatea fără autorizație de mediu.
Cât privește cuantumul amenzii, instanța constată că acesta este în limitele legale și este evident că însăși legiuitorul a conferit faptei contravenționale un grad de pericol ridicat, tocmai prin stabilirea limitelor sancțiunii, considerent pentru care instanța nu va proceda la reevaluarea cuantumului amenzii, apreciind că petenta a desfășurat o activitate cu impact deosebit asupra mediului, fără autorizația de mediu necesară, punând în pericol calitatea factorilor de mediu, în speță fiind vorba despre o cantitate mare de agregate minerale care au fost prelucrate.
În consecință, în baza art.34 din OG nr.2/2001, ținând seama de dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal, față de probele administrate, se constată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale și cum în cauză nu s-a făcut dovada unei stări de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal, plângerea se apreciază ca fiind neîntemeiată și va fi respinsă, cu consecința menținerii procesului verbal contravențional.
În baza art.274 Cod procedură civilă, în cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată, deoarece intimatul IPJ A. nu a solicitat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
H O T Ă R ĂP Ș T E
Respinge plângerea formulată de contravenienta ., cu sediul în B., ..1 D, jud.A., prin reprezentant legal C. S. E., în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu - Comisariatul General, cu sediul procesual ales în A. I., ., jud.A., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.10.2012 încheiat de GNM- Comisariatul Județean A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2013.
Președinte, Grefier,
C. FoleaCrina S.
Red./Tehnored.CF/4ex
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 683/2013.... | Uzucapiune. Sentința nr. 420/2013. Judecătoria BLAJ → |
|---|
