Plângere contravenţională. Sentința nr. 286/2013. Judecătoria BLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 286/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 67/191/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.286/2013
Ședința publică din data de 19.03.2013
Completul constituit din:
Președinte: D. O.
Grefier: S. M.
Pe rol amânarea pronunțării cauzei civile privind pe petentul B. D. S., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că mersul dezbaterilor, a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 12.03.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 19.03.2013, încheierea de ședință făcând parte integrantă din sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 22.01.2013, sub dosar numărul_, petentul B. D. S., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicită instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de contravenție pentru încadrarea juridică greșită și corecturile făcute în acesta, precum și faptul că nu s-a trecut în procesul verbal la ce instanță trebuie să se adreseze pentru a formula contestație în 15 zile.
Petentul învederează că, în data de 17.01.2013, în jurul orei 20:00, în timp ce conducea autoturismul Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe DJ 107, între localitățile C. de Jos și Jidvei, a fost oprit de un echipaj de poliție format din 2 polițiști. Unul dintre aceștia i-a cerut documentele pentru control, prezentându-i actul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea, inclusiv RCA, ITP și dotările necesare (trusă, instinctor și triunghiuri reflectorizante).
Petentul precizează că, neavând pentru se că-i dea amendă, polițistul s-a legat de plăcuțele cu numerele de înmatriculare cum că ar fi murdare, lucru ce nu este adevărat, deoarece în PECO la C. de Jos s-a oprit și le-a șters. De asemenea, polițistul i-a dat amendă pentru sistemul de lumini pe spate cum că nu ar funcționa. Petentul mai arată că pentru defecțiunile la sistemul de lumini nu se poate da amendă decât atunci când reprezentanții RAR A. constată printr-un raport scris că sistemul de lumini este defect, fapt pentru care se reține și certificatul de înmatriculare.
Pe lângă faptul că cele constatate de agentul constatator nu sunt adevărate, faptele invocate de acesta sunt prevăzute de art. 147/3 din RAOUG nr. 195/2002 republicat și sancționate de art.99/1/16 cu amendă de la 140 lei la 210 lei cu posibilitatea de a achita 70 lei în 48 de ore și nu de la 560 la 1400 și încă odată 560-1400 lei.
Încadrarea juridică a faptelor este incorectă, deoarece cuantumul amenzii este incorect, în procesul verbal s-au efectuat corecturi așa cum reiese din acesta, la rubrica fapta săvârșită este prevăzută de al doilea articol scris din HG.
Față de cele arătate, petentul solicită anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 17.01.2013, întrucât acesta fiind nul pentru încadrarea juridică greșită și corecturile făcute în acesta.
în susținerea cererii, petentul anexează copie a procesului verbal de contravenție contestat . nr._ din 17.01.2013 (f.4).
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 privind taxele judiciare de timbru raportat la art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001 și art. 1, alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare (f. 13), intimatul solicită instanței să respingă plângerea formulată de către petent și să se mențină procesul-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
Intimatul arată că din procesul-verbal de constatare a contravenției și raportul agentului constatator, rezultă că fapta s-a comis așa cum a fost descrisă în procesul verbal de contravenție, iar cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție, petentul a recunoscut fapta și a semnat procesul verbal de contravenție.
Arată că această contravenție a fost constatată direct de către agentul constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dacă fapta a fost constatată direct de agentul constatator care aplică sancțiuni contravenționale.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.65 din 15.01.2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.15-19 și 21 din OG nr.2/2001 In această decizie, se arată că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul verbal de contravenție ".
De asemenea, intimatul arată că din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și 34 din OG nr.2/2001 reiese că procesul verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forța probantă ci dimpotrivă, face dovada situație de fapt până la proba contrară.
Apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
În consecință, intimatul precizează că analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor.
În drept, intimatul invocă prevederile O.G. 2/2001 și ale O.U.G. nr. 195/2002 republicată, iar în temeiul art. 188 și art. 189 Cod de procedură civilă a solicitat să nu se procedeze la audierea martorilor aflați în grad de rudenie cu petentul.
În susținerea întâmpinării, intimatul anexează raportul agentului constatator din 12.02.2013 (fila 14).
Intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 17.01.2013, petentul B. D. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de
560 lei și avertisment de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. - Secția 6 Poliție Jidvei.
În cuprinsul procesului verbal, s-a reținut că, în data de 17.01.2013, ora 20:00, petentul, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe DJ 107 din . cu numerele de înmatriculare foarte murdare și fără să-i funcționeze luminile de poziție pe spate.
Faptele reținute în sarcina petentului sunt prevăzute și sancționate de art. 99 alin.l pct.16 din OUG 195/2002 și 99 alin.l pct.18 din OUG 195/2002.
În baza art. 34 alin.l din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În cauza dedusă judecății, se constată că plângerea, a fost înregistrată la Judecătoria B., la data de 22.01.2013, cu respectarea termenului legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal de contravenție, iar instanța, în temeiul art.32 alin.2 din OG 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Examinând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator (fila 4).
Petentul invocă nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, pe motiv că încadrarea juridică a faptelor nu este indicată în mod corespunzător, că s-au făcut mai multe corecturi în cuprinsul actului de sancționare și că nu s-a consemnat judecătoria la care trebuie formulată plângerea contravențională.
Instanța reține că OG 2/2001 prevede expres și limitativ cauzele de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție în cuprinsul art. 17. Orice alte neregularități de formă ale actului de sancționare pot să atragă o nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate condiționată de existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel.
Aceasta este și interpretarea rezultată din considerentele deciziei în interesul legii nr. 22/2007 a ICCJ.
Se observă că motivele de nulitate invocate de petent nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
Într-adevăr, în procesul-verbal s-au făcut unele corecturi la indicarea textelor legale care prevăd și sancționează faptele contravenționale reținute în sarcina petentului. Chiar dacă aceste adăugiri fac ilizibile anumite părți ale procesului-verbal de contravenție, poate fi deslușită starea de fapt consemnată de agentul constatator și se pot stabili textele contravenționale incidente, chiar dacă temeiurile de drept sunt incomplet și incorect indicate de agentul constatator.
Cu toate corecturile și omisiunile agentului constatator se poate înțelege pentru care fapte contravenționale a fost sancționat petentul, actul de sancționare putând fi supus cenzurii instanței, astfel că nu se poate vorbi de o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, se reține că, potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de "acuzație în materie penală" edictată de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție, printre care se numără și prezumția de nevinovăție (art.6, paragraf 2).
Pe de altă parte, se reține însă că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, cu condiția să fie întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Din jurisprudența CEDO (Salabiaku împotriva Franței, Janosevic împotriva Suediei), se desprinde concluzia că, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții relative de fapt sau de drept, însă, prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit. Astfel, prin prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, instituită în dreptul intern, nu se încalcă de plano dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 din Convenție.
În cauza de față, se reține că faptele contravenționale au fost constatate în mod direct de agentul constatator, ceea ce conferă procesului-verbal de contravenție o valoare probatorie mai mare. In plus, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în actul de sancționare, la momentul controlului, petentul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor contravenționale, iar prin plângere nu a contestat aceste mențiuni scrise de el, în mod direct, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. De asemenea, se retine că, în timpul judecății, petentul nu a furnizat niciun mijloc de probă care să combată săvârșirea acelor fapte.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că starea de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității.
În privința sancțiunilor aplicate, instanța reține următoarele:
În cazul în care se reține existența unui concurs de fapte contravenționale, agentul constatator trebuie să stabilească în mod clar care este sancțiunea aplicată pentru fiecare faptă contravențională.
În cauza de față, din examinarea procesului-verbal de contravenție rezultă că amenda de 560 a fost aplicată pentru contravenția constând în conducerea unui autovehicul ce are plăcuțele cu numerele de înmatriculare murdare, iar avertismentul a fost aplicat pentru cealaltă contravenție descrisă în procesul-verbal de contravenție.
Această concluzie rezultă din ordinea enumerării faptelor și sancțiunilor în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. Astfel, primei fapte contravenționale descrise îi corespunde prima sancțiune, respectiv amenda, iar celei de-a doua contravenții îi corespunde a doua sancțiune aplicată, respectiv avertismentul.
În raportul agentului constatator, acesta indică situația inversă (respectiv că avertismentul a fost aplicat pentru contravenția privind conducerea autoturismului cu plăcuțele murdare, iar amenda pentru cealaltă faptă), probabil pentru a acoperi faptul unei greșite aplicări a cuantumului amenzii contravenționale. Insă, raportul agentului constatator reprezintă un act extrinsec ce nu are forța juridică a procesului-verbal de contravenție, neputând să îndrepte erorile acestuia și nici să facă anumite adăugiri în actul de sancționare.
Pentru contravenția prevăzută de art. 99 pct.16 din OUG 195/2002, instanța reține că se aplică amenda corespunzătoare clasei întâi de sancțiuni, respectiv 2 sau 3 puncte - amendă. In aceste condiții, amenda de 560 de lei aplicată de agentul constatator este nelegală.
Având în vedere dispozițiile OG 2/2001, această neregularitate poate fi îndreptată de instanță, care are posibilitatea de a reduce amenda (în cazul de față să o încadreze în limite legale) sau să o înlocuiască cu sancțiunea avertismentului.
În baza art.34 alin.l din O.G.2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale, în funcție de criteriile stabilite de art. 21 alin.3 din OG 2/2001. Astfel, sancțiunea aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere, sub acest aspect, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. In același sens, art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art. 7 din O.G.2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
Instanța apreciază că, în cauza de față, se impune nu doar reducerea amenzii în limitele prevăzute de textul de sancționare, ci se justifică chiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
Se are în vedere sub acest aspect faptul că această contravenție prezintă un grad de pericol social destul de redus, iar împrejurările concrete ale săvârșirii faptei nu impun menținerea unei sancțiuni de natură pecuniară. Se reține totodată faptul că nu s-a făcut dovada că petentul a mai fost sancționat anterior pentru fapte contravenționale de același fel, astfel că reeducarea acestuia poate fi asigurată și prin aplicarea doar a unui avertisment.
De asemenea, tot pentru individualizarea sancțiunii contravenționale se are în vedere și faptul că fapta contravențională pentru care s-a aplicat amenda nu a produs nicio consecință negativă și nu este o faptă de natură a pune în pericol circulația pe drumurile publice.
În consecință, reținându-se toate aceste elemente ce imprimă faptei circumstanțe atenuante, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune înlocuirea cu avertisment a amenzii în cuantum de 560 lei aplicată pentru contravenția prevăzută de art.99 alin.l, pct.16 din OUG 195/2002, menținând în rest procesul-verbal de contravenție.
Instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de B. D. S., domiciliat în B., ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ din 17.01.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., cu sediul în A. I., ., nr. 1, jud. A. și, în consecință:
Înlocuiește cu avertisment sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 560 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art.99 alin.l, pct.16 din OUG 195/2002.
Menține în rest dispozițiile procesului verbal de contravenție.
Atrage atenție petentului asupra respectării pe viitor a prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.03.2013.
Președinte, Grefier,
D. OnigaSimona M.
Red..DO
Tred.SM
19.04.2012/4ex
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 985/2013. Judecătoria BLAJ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 432/2013.... → |
|---|
