Pretenţii. Sentința nr. 757/2013. Judecătoria BLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 757/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 322/191/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
UDEȚUL A.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.757/2013
Ședința publică din data de 14.10.2013
Completul compus din:
Președinte: C. F.
Grefier: M. P.
Pe rol pronunțarea amânării în cauza civilă privind pe reclamanții V. M. și V. I.-M. și pe pârâta H. F. E., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 07.10.2013, mersul acestora fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, pentru a da mandatarului reclamanților posibilitatea de a depune concluzii scrise, la solicitarea acestuia, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2013, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din sentință.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la instanță sub dosar nr._ reclamanții V. M. și V. I. - M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta H. F. E., ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să achite reclamantei de ordin 1 suma de 20.000 lei reprezentând daune morale, iar reclamantului de ordin 2 suma de 5000 lei reprezentând daune morale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în cursul anului 2012 între pârâtă și reclamantul de ordin 2 a avut loc un proces penal, având ca obiect săvârșirea de către reclamantul de ordin 2 a infracțiunii de șantaj, proces ce a fost soluționat prin decizie irevocabilă; că reclamanții V. au crezut că totul s-a terminat, dar pârâta continuă să îi denigreze și să îi calomnieze, reclamanții fiind afectați de aceste denigrări și calomnii, ajungând să aibă stări de reținere în a ieși pe stradă sau a desfășura alte activități între oameni.
În drept au invocat art.71-74, art.252 și 253 Cod civil.
În probațiune au solicitat audierea martorilor O. I. și O. S..
Pârâta a depus întâmpinare (filele 16-17), în care a invocat pe cale de excepție, netimbrarea acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în urma procesului penal din anul 2012, în care reclamantul a fost inculpat, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj; a precizat că nu i-a calomniat și nu i-a denigrat niciodată pe reclamanți, că este masterandă și își petrece majoritatea timpului în Cluj-N. și că acțiunea a fost intentată numai pentru a o determina să nu solicite punerea în executare a despăgubirilor civile care i-au fost acordate de instanța de judecată în procesul penal.
În răspunsul la întâmpinare (filele 24-25), reclamanții au arătat că au complinit lipsurile cererii de chemare în judecată propunând probe, dar că nu li s-a pus în vedere să achite taxă de timbru, iar referitor la susținerile pârâtei în întâmpinare au arătat că acestea sunt simple alegații, tot de natură defăimătoare și cu o evidentă rea intenție.
În cauză s-a dispus acvirarea dosarului penal nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Întrucât în cauză s-a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, în baza art.248 NCPC instanța se va pronunța cu prioritate asupra acesteia, în sensul respingerii excepției ca neîntemeiată, deoarece acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.15 lit.f¹ din Legea nr.146/1997, actualizată (aplicabilă în cauză, față de data înregistrării acțiunii)
Pe fondul cauzei, instanța constată că prin sentința penală nr.95/2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr.991/2012 a Curții de Apel A. I. s-a dispus condamnarea inculpatului V. I. – M. (reclamant în cauză) la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prev și ped. de art.194 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în dauna părții vătămate H. F. E., și la o pedeapsa de 3 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de răspândire de materiale obscene, prev. și ped de art.25 Cod penal raportat la art.325 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.320¹ Cod procedură penală, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe o perioadă de 3 ani și 6 luni.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile H. F. E. daune morale în cuantum de 15.000 lei.
În dovedirea stării de sănătate a reclamantei de ordin 1 s-a depus la dosar adeverința medicală eliberată în data de 05.06.2013 de medicul de familie (fila 39), din care se reține că este suferindă de spasmofilie și nevroză anxioasă depresivă.
La interogatoriu, pârâta a negat faptul că după finalizarea procesului penal a făcut afirmații insultătoare și calomnioase la adresa reclamanților, în diferite locuri din . în prezența unor cunoștințe comune; de asemenea, a negat că mai multe persoane din . să înceteze cu insultele, calomniile și jignirile adresate reclamanților și că ar fi răspuns acestora fie că nu vrea, fie că nu va înceta până nu îi va distruge (fila 52).
Reclamantul V. I. M. a recunoscut la interogatoriu că, după finalizarea procesului penal, nu a mai vorbit și nu s-a mai întâlnit cu pârâta, arătând însă că aceasta a afirmat în barul din Sîncel că este violator și analfabet și că odată, în timp ce se întorcea cu fratele său de la semănat, pârâta, care coborâse din tren, i-a arătat un gest cu mâinile, ca și cum ar avea cătușe puse la mâini, prin ridicarea mâinilor în fața capului (filele 53-54).
Reclamanta V. M. a arătat la interogatoriu (fila 55) că pârâta a spus la adresa fiului ei, reclamantul de ordin 2, că acesta este alcoolic, că seamănă cu tatăl său, deși acesta este decedat, că are 4 clase, deși are școala profesională și că lucrează la vaci, precizând că fiul său se ocupă cu creșterea animalelor.
A arătat, de asemenea, că mai multe femei din . când mergea la biserică despre faptul că familia reclamanților este dezorganizată, că îi spuneau lucruri foarte urâte despre fiul său și despre familia lor, astfel că îi era rușine să se mai ducă prin .>
A arătat că mama pârâtei a spus prin . reclamantul era arestat preventiv, că speră ca acesta să nu se mai întoarcă din arest și că în ultimii doi ani nu a mai pus parastas după soțul său la Sîncel, ca de obicei, ci la Ciuguzel, de rușine.
În declarația dată în instanță (fila 56), reclamanta a arătat că știe că fiul său a fost condamnat pentru o infracțiune și că pârâta a fost parte vătămată în acel dosar, dar nu își amintește exact ce a fost între ei, precizând apoi că știe ce a făcut fiul ei, știe care au fost faptele pentru care fiul ei a fost ridicat de poliție, dus la A. I. și arestat, arătând că îi este rușine să iese pe stradă și pentru ceea ce a făcut fiul său, nu doar pentru afirmațiile făcute de pârâtă la adresa familiei sale și că are doar doi băieți, nu are nicio fată.
În cauză s-a administrat probațiune testimonială (filele 57-58), din care se reține că reclamanta a suferit și suferă pentru ceea ce i s-a întâmplat fiului ei, că lumea din . este un prăpădit și un alcoolic, că e retardat mintal pentru ceea ce i-a făcut pârâtei, martorii arătând însă că personal nu au auzit-o pe pârâtă făcând nici o afirmație insultătoare sau calomnioasă la adresa reclamanților și că nu au auzit nici de la alte persoane din . afirmații făcute de pârâtă.
De asemenea, martorii au arătat că despre ceea ce s-a întâmplat între părți au citit în ziar și au văzut la televizor, au precizat că despre incident oamenii au auzit imediat, a doua zi s-a știu tot, pentru că s-a aflat din vorbă în vorbă, iar oamenilor din localitate li s-au părut ceva deplasat, astfel că lumea a vorbit peste tot, în magazine, în baruri.
Față de probele administrate în cauză, în baza art.253 alin.4 C. instanța va dispune respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât din nici o probă nu se poate reține că pârâta a făcut afirmații calomnioase și defăimătoare la adresa reclamanților.
Împrejurarea că lumea din . și vorbește despre incidentul în care V. I. M. a avut calitatea de inculpat nu este imputabilă pârâtei, odată cu săvârșirea faptelor reclamantul și familia acestuia asumându-și riscul de a suporta consecințele la nivelul comunității.
Lezarea drepturilor reclamanților, invocate de aceștia prin chiar temeiul de drept al acțiunii, respectiv art.71-74 și art.252 Cod civil, nu este o consecință a faptelor pârâtei, ci urmarea faptelor reclamantului, acesta și familia sa au dreptul la respectarea vieții private, dreptul la respectarea demnității, dreptul la propria imagine, dar comunitatea din care aceștia fac parte le respectă demnitatea, viața privată și imaginea așa cum membrii comunității le percep și așa cum singuri au determinat această percepție.
În baza art.453 Cod procedură civilă, în cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată deoarece pârâta nu a solicitat.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții V. M. și V. I. – M., domiciliați în com. Sîncel, ., jud. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat K. L. L. în Aiud, ..13, jud. A., în contradictoriu cu pârâta H. F. E., domiciliată în com. Sîncel, ..4, jud. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2013.
Președinte, Grefier,
C. FoleaMaria P.
Red.CF
Tehnored.SM/6ex.,
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 725/2013. Judecătoria BLAJ → |
|---|
