Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2813/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2813/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 4250/193/2012
Acțiune în răspundere delictuală
ROMÂNIA
Judecătoria B.
Secția Civilă
Dosar nr._
Ședința publică din 13 martie 2013
Completul compus din:
Președinte – H. F.
Grefier – O. B.
Sentința civilă nr. 2813
Pe rol pronunțarea acțiunii civile, formulată de reclamanta V. L. în contradictoriu cu pârâta A. E., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată 6 martie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi ,fiind consemnate în întâia încheiere de amânare a pronunțării,care împreună cu celelalte face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la nr._ din 23 martie 2012, reclamanta V. L. a chemat în judecată pe pârâta A. E., pentru ca pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va da, să fie obligată la plata sumei de 1368 lei reprezentând daune materiale și suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că a fost agresată de concubina fostului său soț, pârâta în cauză, care i-a distrus ochelarii. Mai arată reclamanta că a făcut o . cheltuieli cu plata pentru obținerea certificatului medico-legal și cu o . investigații pentru care a fost nevoită să se deplaseze la București.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri, a solicitat audierea martorilor P. C. și Tămășag D..
Instanța din oficiu a dispus atașarea dosarului penal nr. 365/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Pârâta a depus întâmpinare la dosar (filele 40-42 ds) prin care a solicitat respingerea ca fiind neîntemeiată acțiunea, motivat de faptul că a fost în legitimă apărare, cauză care exclude caracterul ilicit al pretinsei fapte păgubitoare.
Arată în continuare pârâta că potrivit disp. art. 998 și 999 Cod civil, reluate mai consistent în art. 1367 din Noul Cod Civil, condițiile generale ale răspunderii sunt: existența unei fapte ilicite, prejudiciu, legătură de cauzalitate, și nu în ultimul rând existența vinovăției în oricare din formele sale, conform art. 16 alin. 4 Noul Cod civil.
Dacă în vechiul cod civil nu exista o definiție a legitimei apărări și un text de lege care să prevadă exonerarea de răspundere civilă, făcându-se trimitere la art. 44 din Codul penal în noul Cod civil, art. 1360 se menționează expres „nu datorează despăgubire cel care, fiind în legitimă apărare, a cauzat agresorului un prejudiciu".
Relevă pârâta că este cadru didactic pensionar, că a venit în B. în urmă cu trei ani și a legat o relație de prietenie cu V. C., care era divorțat de reclamantă de mai bine de 10 ani. Dar, din momentul în care reclamanta a observat-o ca locuind sporadic în imobilul pe care fostul său soț l-a primit la partaj, a devenit agresivă fizic și verbal, o urmărea pe stradă, la poartă, îi adresa cuvinte jignitoare, o amenința și chiar o brusca.
Susține pârâta că în data de 22.11.2010 reclamanta a observat plecarea din imobil a numitului V. C., că în jurul orei 8,30 a ieșit din curte, încercând să încuie poarta, iar reclamanta, care locuiește într-un imobil de pe partea opusă a străzii, a venit în fugă și cum era aplecată asupra încuietorii de la poartă, a lovit-o cu o cărămidă în cap. Mai arată pârâta că reclamanta era în stare de agitație și cu mâinile amândouă s-a repezit să o tragă de păr și să o lovească, adresându-i cuvinte jignitoare.
De asemenea pârâta arată că a încercat să o îndepărteze, că s-a apărat cu mâinile pentru a-și proteja fața, iar reclamanta a văzut sânge pe hainele sale a încetat.
Menționează pârâta că s-au reclamat reciproc, mai ales când a fost informată că reclamanta a obținut certificat medico-legal cu 4-5 zile îngrijiri medicale, deși nu am observat urme de leziuni pe corpul reclamantei. Ulterior, pârâta arată că și-a retras plângerea întrucât i s-a spus că și reclamanta a făcut același lucru.
Susține pârâta că reclamanta a provocat starea conflictuală, în final lovind-o cu o cărămidă în cap. Mai mult decât atât, din actele de urmărire penală nu reiese că i-ar fi distrus ochelarii, care i-au căzut în timpul conflictului.
În dovedirea susținerilor pârâta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea martorilor V. P. și, Spriciană C..
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța constată următoarele:
Reclamanta V. L. solicită obligarea pârâtei A. E., la plata sumei de 1368 lei reprezentând daune materiale și suma de 5000 lei reprezentând daune morale, invocând faptul că în data de 22 noiembrie 2010 a fost lovită de către pârâtă, împrejurare în care i-a distrus și luat ochelarii.
Prin ordonanța dată în dosarul nr. 365/P/2011 P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei A. E., pârâtă în prezentul dosar,pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.și ped. de art. 180 alin.2 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și s-a aplicat o amendă administrativă de 200 lei și s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, întrucât nu sunt date elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective pentru infracțiunea de insultă prev.și ped.de art. 205 Cod penal, întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal întrucât fapta nu există.
Instanța apreciază că acțiunea este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Într-adevăr ,potrivit disp. art. 22 Cod procedură penală „hotărârea judecătorească a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”.
Însă, în speță există o ordonanță a Parchetului de pe lângă Judecătoria B., iar efectele unei ordonanțe ale procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative asupra acțiunii civile având ca obiect repararea pagubei cauzate prin pretinsa faptă penală nu pot fi guvernate de principiul potrivit căruia hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și la vinovăția acesteia, întrucât nu constituie o hotărâre penală definitivă în sensul textului legal.
Instanța reține că în ziua de 22 noiembrie 2010 în absența fostului său soț C. V. de la domiciliu pârâtei s-a deplasat la poarta locuinței acestuia și i-a adresat concubinei, pârâtei în cauză, injurii, cearta degenerând, părțile luându-se la bătaie, lovindu-se reciproc cu pumnii.
Atât reclamanta cât și pârâta dețin certificate medico-legale, reclamanta pentru 4-5 zile îngrijiri medicale, iar pârâta pentru 5-6 zile îngrijiri medicale, aceasta prezentând leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp dur.
Prin urmare, reclamanta este cea care a declanșat conflictul dintre părți, de altfel așa cum rezultă din probatoriul administrat între părți există o stare conflictuală de o perioadă mare de timp.
Martorii audiați în cauză P. C., V. P., Spriciană C. și Tămășag D. arată că se aflau în preajma părților când acestea s-au încăierat, că părțile s-au lovit reciproc, că reclamant a lovit-o pe pârâtă cu o piatră spărgându-i capul, că reclamanta este cea care a mai avut un astfel de comportament violent și în vara anului 2010 când a aruncat cu pietre din balcon în curtea fostului său soț existând pericolul să lovească și alte persoane, că adeseori îi aduce cuvinte jignitoare.
Cât privește ochelarii, doar martorul Tămășag D. în declarația din instanță arată că aceștia au rămas la pârâtă, deși în declarația de la Poliție arată că pârâta și-a recuperat ochelarii.
Așadar, instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1360 alin.1 Noul Cod civil potrivit căruia„ nu datorează despăgubire cel care, fiind în legitimă apărare, a cauzat agresorului un prejudiciu".
Instanța apreciază că pârâta s-a aflat în legitimă apărare din cauza tulburării și a temerii provocate de reclamantă a reacționat, însă este în legitimă apărare și acela care din cauza temerii și a tulburării a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Se reține de către instanță însă că legitima apărare nu a fost exagerată printr-o ripostă disproporțională care să nu poată fi calificată drept strict necesară, dimpotrivă atitudinea reclamantei fiind una necorespunzătoare, aceasta fiind cea care s-a dus la locuința pârâtei, care a lovit-o cu o cărămidă, pentru care au fost acordate 5-6 zile îngrijiri medicale, așa încât nu putem vorbi nici de acele pagube care puteau fi acordate în cazul depășirii limitei legitimei apărări și care să antreneze răspunderea civilă a apărătorului.
Cât privește prejudiciul patrimonial, acesta poate fi material ( de exemplu: deteriorarea sau distrugerea unui bun, pierderea întreținerii) sau corporal ( de exemplu: reducerea sau pierderea capacității de muncă a unei persoane ca urmare a unei vătămări).
În speță nu se confirmă un prejudiciu nici material, întrucât reclamanta nu a dovedit că pârâta i-a distrus ochelarii și i-a reținut, dimpotrivă unul din martori Tămășag D. arată în declarația dată la Poliție că reclamanta și-a recuperat ochelarii, iar în declarația dată în instanță spune că știe de la reclamantă că nu și-a recuperat ochelarii, motiv pentru care instanța o va înlătura, iar chitanțele depuse la dosar nu dovedesc faptul că medicamentele achiziționate au fost folosite ca urmare a agresiunii.
În ceea ce privește consultațiile, pe lângă faptul că puteau fi efectuate fără a fi nevoie de deplasări în alte centre medicale neexistând recomandări în acest sens, ele pot fi considerate ca și controale medicale, dar care nu s-au finalizat cu un diagnostic, în urmă căruia să fiu fost necesar tratamente medicamentoase.
Referitor la suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat în cadrul urmăririi penale, aceasta putea fi solicitată în cursul urmăririi penale și nu în cadrul unei acțiuni în răspundere delictuală.
Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, trebuie să întrunească o . condiții cum ar fi, să fie cert și să nu fi fost reparat. Caracterul cert al prejudiciului se referă la existența sa și posibilitatea de evaluare, iar condiția ca prejudiciul să nu fi fost reparat trebuie înțeleasă în sensul scopului răspunderii civile delictuale, adică a înlăturării integrale a efectelor faptei ilicite.
În speța dată fiind și legitima apărare reținută de către instanță ca și faptul că nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert, instanța va respinge acțiunea reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
Instanța va respinge și cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, întrucât nu s-a făcut dovada unui prejudiciu moral constând în lezarea onoarei sau a reputației reclamantei sau alte suferințe de ordin psihic.
Este deci justificată, acordarea unor compensații materiale persoanelor care au suferit ca urmare a producerii unei fapte, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât instanța a avut în vedere legitima apărare a pârâtei, dar și faptul că reclamanta nu a probat ce consecințe negative a avut pe plan fizic și psihic, acest conflict ivit între părți, valorile morale lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată și în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Văzând că acțiunea nu se timbrează,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta V. L., cu domiciliul în B., .. 21,.,. cu pârâta A. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură A. M., din B., ., jud.B., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 13 martie 2013.
Președinte, Grefier,
Redactat H.F.
Tehnoredactat O.B.
Ex.4/12.04.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2737/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3134/2013.... → |
|---|
