Plângere contravenţională. Hotărâre din 19-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 18736/193/2012
Plângere contravențională
ROMÂNIA
Judecătoria B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 19 noiembrie 2013
Completul compus din :
Președinte - H. F.
Grefier – O. B.
Sentința civilă nr._
La ordine este judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul S. A. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B. .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, martora propusă de petent Ț. I., lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Instanța a procedat la luarea unei declarații martorei propuse de petent Ț. I., sub prestare de jurământ, potrivit dispozițiilor art. 193 Cod procedură civilă, susținerile acesteia fiind consemnate pe filă separată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial față de dispozițiile art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
După care, văzând că nu mai sunt noi cereri de formulat,excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul exonerării de la plata amenzii contravenționale aplicate, anularea punctelor amendă, anularea măsurii de suspendare a permisului de conducere.
INSTANȚA,
Asupra plângerii contravenționale de față, constată că:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 21.11.2012 sub nr._, petentul S. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesului verbal de sancționare a contravenție . nr._ din 31.10.2012 încheiat de Poliția Municipiului B., prin care a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit.h din HG nr. 1391/2006. De asemenea s-au aplicat un număr de 4 puncte amendă, și i s-a suspendat exercitarea dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 30 zile.
În motivare, petentul a arătat că la data de 31.10.2012, în jurul orelor 16,30, în timp ce conducea autoturismul marca F. Doblo cu nr. de înmatriculare_ pe . cu . . B., a fost oprit pentru control de un echipaj al Poliției rutiere care i-au comunicat că îi va fi întocmit proces verbal de contravenție pentru că nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni aflați în traversare străzii pe trecerea de pietoni.
Petentul apreciază că procesul verbal este nelegal și netemeinic, întrucât mențiunile din actul constatator al contravenției nu corespund realității, agentul constatator nefiind interesat de forma actului încheiat și nici de realitatea celor consemnate. Astfel nu au fost respectate dispozițiile art. 7 din OG nr.2/2001 care prevăd sub sancțiunea nulității absolute că „ în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni".
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul exonerării de la plata amenzii contravenționale aplicate, anularea punctelor amendă, anularea măsurii de suspendare a permisului de conducere.
În dovedire petentul a depus la dosar înscrisuri (filele 7-9 ds) și a solicitat audierea martorei Ț. I..
Intimata, Inspectoratul de Poliție Județean B., nu și-a trimis reprezentant în instanță, a formulat întâmpinare (fila 11 ds ), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de petent, menținerea procesului verbal și a măsurilor dispuse prin acesta.
Arată intimata că în ziua de 31.10.2012, agentul constatator care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier și acționa conform planificării pe ..B., în jurul orei 16,30 a observat direct momentul în care petentul conducând autoturismul marca F. Doblo cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea drumului pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers.
În dovedire, intimata a depus la dosar materialul de verificare care a stat la baza încheierii procesului verbal de sancționare a contravenție . nr._ din 31.10.2012 încheiat de Poliția Municipiului B. (filele 12-14 ds).
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Petentul S. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesului verbal de sancționare a contravenție . nr._ din 31.10.2012 încheiat de Poliția Municipiului B., prin care a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit.h din HG nr. 1391/2006. De asemenea s-au aplicat un număr de 4 puncte amendă, și i s-a suspendat exercitarea dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 30 zile.
S-a reținut în sarcina petentului că în ziua de 31.10.2012, în jurul orelor 16,30 nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea drumului pe marcajul pietonal pe sensul său de mers la intersecția cu .> Procesul verbal nu a fost semnat de petent la data întocmirii procesului verbal, împotriva procesului verbal, petentul formulând, în termenul legal de 15 zile (art. 31 din OG nr. 2/2001), prezenta plângere.
În drept, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța va examina actul constatator din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza Lauko vs Slovacia, A. vs Romania), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Astfel, Curtea a subliniat în mod repetat și pertinent (cauza Ziliberberg vs Republica M.) faptul că elementul esențial pentru a stabili daca art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.
În cazul de față, sancțiunea aplicată petentului constă într-o amendă contravențională în cuantum de 280 lei, scopul sancțiunii fiind atât unul de constrângere cât și de prevenire a săvârșirii de noi fapte. Aceasta sancțiune nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală, în mod evident trebuie să țină cont și de prevederile paragrafului 2 si 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Aceasta prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei cât și sarcina probei.
Tot pe cale jurisprudențiala (cauza Salabiaku vs Franța), Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Cu privire la contravenția reținută în sarcina petentului, instanța reține că potrivit art. 135 lit.h din HG nr. 1391/2006 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere „ pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, instanța consideră că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
În situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își găsește rațiunea.
Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu aceasta caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.
Este evident că această rațiune nu se regăsește în situația în care fapta nu este constatată personal. În sprijinul acestei afirmații se poate aduce și argumentul că și Codul Civil tratează diferit mențiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni.
Așa cum rezultă din actele dosarului, situația de fapt în cauza de față a fost constatată personal de către agentul constatator, iar întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.
Potrivit art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, însă, potrivit alin.2, constatarea se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției.
În cazul de față, instanța constată că a fost constatată contravenția atât direct de către agentul constatator, astfel că în ceea ce privește această faptă, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 05.07.2012, îndeplinește condiția de temeinicie.
Martora propusă de petent Țurcau I. (fila 25 ds) arată că este colegă de serviciu cu petentul, că se afla în autoturismul condus de acesta și că pe . stației de taxi, au fost opriți de un echipaj de poliție, care i-au comunicat petentului că nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni. Martora susține că nu a observat nici un pieton pe trecere.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului pentru contravenția prevăzută de art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate petentului, astfel că va proceda la înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în valoare de 280 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, atrăgându-i însă acestuia atenția, asupra comportamentului pe care îl va manifesta în viitor, care trebuie să fie în acord cu prevederile legale, întrucât printr-o conduită ignorantă a dispozițiilor legale poate pune în pericol nu doar viața sa, ci și pe cea a celorlalți participanți la trafic.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 31.10.2012 încheiat de Poliția Municipiului B., cu sancțiunea Avertisment, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Văzând că cererea este scutită de plata taxei de timbru,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul S. A., cu domiciliul în . în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B. .
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „Avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică 19 noiembrie 2013.
Președinte, Grefier,
Redactat H.F.
Tehnoredactat O.B.
Ex.4/08.01.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 27-11-2013,... | Anulare act. Sentința nr. 1417/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
