Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 25-02-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 555/193/2013
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
O R D O N A N Ț A nr. 2092
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. R.-R.
GREFIER - D. G.
Pe rol se află judecarea cererii având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamant D. C., în contradictoriu cu pârât D. C..
Procedura de judecată a cererii este cea reglementată de codul de procedură civilă din 1865, conform art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta D. C., asistată de av. D. - Milatinovici R. P., și pârâtul D. C., lipsind martorul C. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța a revenit a asupra probei testimoniale, pârâtul arătând că martorul C. C. nu se poate prezenta în fața instanței, având în îngrijire o persoană bolnavă, dar că i se poate solicita un punct de vedere prin adresă către conducerea școlii. Instanța a respins solicitarea, apreciind că nu este utilă cauzei, în condițiile în care martorul nu se poate asculta în fața instanței.
Instanța a verificat dacă pe rolul instanței se află înregistrată cererea de divorț privind părțile din prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a acordat cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea acțiunii, prin stabilirea domiciliului minorilor D. R. și D. C., la locuința mamei, din mun. B., .. 28, ., jud. B., până la soluționarea dosarului de divorț nr._ al Judecătoriei B., cu acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, pentru dovada căruia s-au depus chitanțele de plată în original.
Pârâtul a solicitat stabilirea domiciliului minorului D. C., la locuința sa din ., opunându-se ca acesta să locuiască la locuința mamei din B.. De asemenea, pârâtul a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată, pe care însă nu le poate dovedi nefiind pregătit pentru acest termen, din cauza neștiinței sale. Raportat la obiectul cauzei care presupune urgență în soluționare, instanța a învederat că nu-i poate acorda un nou termen de judecată în acest scop, având posibilitatea de a le solicita pe cale separată.
Socotindu-se lămurită, instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare. Pentru reclamantă, s-au depus concluzii scrise ale susținerilor orale de la dezbateri.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe data de 15.01.2013 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, cerere transmisă pe fax, reclamanta D. C., în contradictoriu cu pârâtul D. C., a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să stabilească locuința minorilor D. R. G. și D. C. S., la domiciliul acesteia din B., .. 28, ., jud. B., până la soluționarea cererii de divorț, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În fapt, s-a arătat că din căsătoria încheiată cu pârâtul, la data de 07.07.1996, au rezultat minorii D. R. G. și D. C. S.. Reclamanta a învederat comportamentul violent și jignitor al pârâtului față de aceasta pe durata căsătoriei, relațiile extraconjugale ale pârâtului, precum și lipsa de implicare a pârâtului în viața de familie. În urmă cu patru ani, pârâtul a început o relație extraconjugală cu o femeie din localitatea în care locuiesc, împărțindu-și timpul între domiciliul acesteia și domiciliul comun cu reclamanta, obligând inclusiv copiii minori să meargă în vizită la această femeie. Reclamanta a subliniat și exemplul negativ pe care îl oferă pârâtul copiilor săi, prin comportamentul descris anterior.
Reclamanta a arătat că a părăsit domiciliul comun la sfârșitul anului trecut, după ce pârâtul a ales să petreacă Crăciunul alături de această femeie, când a realizat că nu vor fi niciodată o familie în adevăratul sens al cuvântului. S-a mutat la B., unde a închiriat o locuință cu două camere, găsindu-și și un loc de muncă. A plecat împreună cu cei doi copii minori, fiica R. G., elevă în clasa a X-a la Colegiul Național A.T. Laurian, care în timpul anului școlar locuia la internat în B., și fiul C. S., elev în clasa I la școala din loc. T.. Pentru ca minorul să poată urma cursurile școlare în continuare, l-a transferat de la școala din T. la Școala nr. 8 din B..
Reclamanta a învederat că la început, atitudinea pârâtului a fost indiferentă, ca apoi să își exprime nemulțumirea și să-i adreseze amenințări, culminând cu luarea minorului C. S. de la locuința din B. împotriva voinței acesteia și a minorului. În acest mod, a subliniat reclamanta, pârâtul intenționează să o șicaneze, iar reținerea minorului în continuare la T., privându-l de prezența mamei și a surorii lui, sunt contrare interesului superior al minorului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 496, art. 497 din Codul civil, art. 581 și art. 274 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, au fost depuse copii după următoarele înscrisuri: contract de închiriere, adeverință eliberată de Școala Gimnazială ”E. R.” din B., certificat de naștere pentru cei doi copii minori și certificat de căsătorie.
Cererea fost însoțită de taxa judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar, prezent la dezbateri, și-a exprimat punctul de vedere. Pârâtul a arătat că se va opune la cererea de divorț și că nu este de acord ca minorul să se mute la locuința mamei sale din B. în timpul anului școlar, întrucât aceasta nu-i poate oferi atenția cuvenită, fiind ocupată cu serviciul. În schimb, împreună cu bunica maternă, el poate oferi minorului toată îngrijirea până la terminarea anului școlar. La fiecare sfârșit de săptămână, i-a permis minorului să stea la mama sa în B., și va fi de acord să meargă în continuare, dar după aprecierea sa, în prezent, este mai important pentru minor să continue școala la T., decât să stea cu mama sa. Pârâtul a prezentat poziția minorului, care dorește să fie și cu mama, dar și la școală la T.. Copilul nu a fost afectat de absența mamei, având același comportament la scoală, a fost bine îmbrăcat și bine îngrijit, iar el are timpul necesar de a-l duce și aduce de la școală și de a-l supraveghea la lecții. Nu același lucru îl poate oferi reclamanta, care până la ora 16 se află la serviciu, iar școala este departe de locuința acesteia, forțând minorul să se scoale mai devreme. De altfel, minorul C. S. s-a mai aflat în grija bunicii paterne și în timpul în care reclamanta locuia la T..
În replică, reclamanta a învederat că bunica paternă este o persoană în vârstă, care mai are în îngrijire un nepot, și că i se pare mai potrivit ca minorul C. S. să locuiască împreună cu ea și sora acestuia.
Din oficiu, instanța a încuviințat proba testimonială, prin audierea martorului C. D., învățător al minorului. Întrucât martorul nu s-a prezentat la termenul acordat în acest scop, instanța a revenit asupra probei.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisurile de la dosar și a procedat la ascultarea ambelor părți. În cauză, s-a dispus și efectuarea anchetelor sociale la domiciliul fiecărei părți.
Având vârsta mai mare de 10 ani, minora D. R. G. a fost ascultată de către instanță, declarația acesteia fiind atașată la dosar. Instanța a respins cererea reclamantei de a proceda la ascultarea minorului D. C. S., în vârstă de 7 ani, datorită vârstei încă fragede a acestuia.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
În cererea de ordonanță președințială și prin susținerile orale ale părților, s-a solicitat instanței luarea unei măsuri temporare, până la soluționarea cererii de divorț, de stabilire a locuinței minorilor D. R. G. și D. C. S. la locuința reclamantei din mun. B..
Ca urmare, instanța va soluționa cererea de ordonanță președințială în baza dispozițiilor art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă, care permit instanței să ia pe cale de ordonanță președințială, pe tot timpul procesului de divorț, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori.
În cauză, părțile au recunoscut că nu mai locuiesc împreună de la sfârșitul lunii decembrie 2012, când reclamanta a părăsit domiciliul comun împreună cu cei doi copii, minorii D. R. G. și D. C. S., mutându-se din loc. T., în mun. B., .. 28, ., jud. B..
Neînțelegerile dintre părți, a căror căsătorie a avut loc în data de 07.07.1996, vor fi tranșate cu ocazia soluționării cererii de divorț care face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., cu termen de judecată pe data de 15.05.2013.
Instanța nu este investită să analizeze împrejurările care au condus la promovarea cererii de divorț, pentru soluționarea cererii de ordonanță președințială fiind suficientă dovada procesului de divorț și recunoașterea reciprocă a părților că nu au ajuns la un acord cu privire la stabilirea locuinței celor doi minori, tocmai datorită acestor neînțelegeri.
Cu toate acestea, instanța va reține starea conflictuală dintre părți pentru a stabili starea de fapt și pentru a aprecia interesul superior al minorilor D. R. G., născută la data de 04.03.1997, și D. C. S., născut la data de 14.01.2006.
Instanța constată că pârâtul nu s-a împotrivit la stabilirea locuinței minorei D. R. G. la mama sa în B., probabil motivat de faptul că, anterior separației în fapt a acestora, părțile au convenit ca minora să locuiască deja în B., la internat, întrucât urmează cursurile la zi a Colegiului Național A.T. Laurian din B..
În acest context, instanța consideră că este în interesul minorei ca aceasta să se afle la locuința mamei sub supravegherea și grija acesteia, sub acest aspect apreciind cererea reclamantei întemeiată.
În schimb, pârâtul a avut o poziție diferită cu privire la minorul D. C. S., în prezent elev în clasa I la școala din T..
Opoziția pârâtului nu se bazează pe lipsa afecțiunii mamei sau deficiențele acesteia în îngrijirea copilului, ci, pe nevoia de stabilitate a copilului, prin păstrarea mediului scolar în care se află, dar și pe posibilitățile sale de supraveghere a copilului după terminarea orelor de curs, spre deosebire de cele ale reclamantei, aflată la serviciu până la ora 16.
Instanța va înlătura argumentele pârâtului referitoare la continuarea cursurilor școlare de către minor la școala din T., optând pentru prezența constantă a mamei lângă minor.
Chiar dacă transferul minorului în cursul anului școlar reclamă unele neajunsuri pentru acesta, instanța consideră că minorul va fi capabil să se integreze în noua clasă, desigur cu ajutorul calificat al noului învățător. În schimb, absența mamei pe o perioadă îndelungată, pe fondul conflictual dintre părinți, este de natură să afecteze dezvoltarea psihică a acestuia, cu efecte imediate. Minora D. R. G. a confirmat înstrăinarea pârâtului de viața de familie, astfel că minorul D. C. S. are nevoie de permanența mamei și de sprijinul surorii sale, mai mult decât a tatălui sau a bunicilor paterni.
Instanța consideră că minorul este încă la vârsta la care tânjește în mod accentuat după afecțiune, iar activitățile școlare au în mod constant ca subiect viața de familie. Întrucât separarea de mamă este grefată pe lipsa unei vieți de familie armonioase, cu atât mai mult are nevoie de afecțiunea imediată, directă și constantă a mamei, inclusiv în condițiile în care rutina zilnică se va schimba prin mutarea acestuia la B..
Prezența tatălui poate fi asigurată printr-un program de vizită similar celui practicat până acum, respectiv la sfârșit de săptămână copilul să se deplaseze la tată, la T., având astfel posibilitatea de a-și petrece timpul atât cu tatăl, cât și cu bunicii paterni sau alți prieteni din vecinătate.
Față de aceste considerente, instanța găsește întemeiată cererea reclamantei și cu privire la stabilirea locuinței minorului D. C. S. la domiciliul acesteia.
Găsind cererea întemeiată în totalitate, instanța va dispune stabilirea locuinței minorilor D. R. G. și D. C. S. la domiciliul reclamantei mun. B., .. 28, ., jud. B., măsura dispusă de instanță având caracter vremelnic până la soluționarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei dintre părți.
La cererea reclamantei, în baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, pârâtul căzut în pretenții aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 310,30 lei, constând în onorariu de avocat – 300 lei, taxă judiciară de timbru – 10 lei și timbru judiciar – 0,30 lei, dovedite a fi efectuate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
O R D O N Ă:
Admite cererea formulată de reclamanta D. C., cu domiciliul în mun. B., .. 28, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul D. C., cu domiciliul în sat T., ., jud. B..
Stabilește locuința minorilor D. R. G., născută la data de 04.03.1997, și D. C. S., născut la data de 14.01.2006, la domiciliul reclamantei, mun. B., .. 28, ., jud. B..
Obligă pârâtul D. C. să plătească reclamantei suma de 310,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored./jud. M.R.R.
4 ex./28.02.2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5716/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5214/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
