Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 23-10-2013, Judecătoria BOTOŞANI

Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 20622/193/2012

DOSAR NR._ Obiect: Stabilire domiciliu minor,

exercitare autoritate părintească

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23 OCTOMBRIE 2013

PREȘEDINTE – I. M.

GREFIER – V. M.

SENTINȚA CIVILA NR._

La ordine judecarea acțiunii civile, având ca obiect stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească, formulată de reclamanta A. S., în contradictoriu cu pârâtul A. I.-C..

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 09 octombrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în Încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 16 octombrie 2013 și pentru astăzi, când:

J U D E C A T A,

Asupra acțiunii civile de față,

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de 19.12.2012, reclamanta A. S. a chemat în judecată pe pârâtul A. I.-C., solicitând în contradictoriu cu acesta, ca prin hotărârea ce va pronunța instanța să dispună: în temeiul art. 505 alin. 2 coroborat cu art. 398 cod civil să exercite în exclusivitate autoritatea părintească asupra minorei A. B.-M., rezultată în urma unei relații de concubinaj dintre aceasta și pârât iar în temeiul art. 496 Cod civil a solicitat stabilirea locuinței minorei la domiciliul său.

În subsidiar, în măsura în care nu va fi admis primul capăt de cerere și se va dispune exercitarea autorității părintești în comun, în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004 a solicitat pronunțarea unei hotărâri care va suplini acordul pârâtului pentru ca minora să călătorească în străinătate împreună cu aceasta, iar în temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 și suplinirea acordului pârâtului în vederea emiterii pașaportului simplu pentru fiica sa minoră, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că în fapt, în perioada 2002 – 2004 a avut o relație de concubinaj cu pârâtul în urma căreia a rezultat minora A. B.-M., născută la data de 20.12.2004.

Că după nașterea minorei relația dintre părți s-a sfârșit, reclamanta nu a mai luat legătura cu pârâtul, cu excepția unor rare convorbiri telefonice prin care stabileau anumite aspecte referitoare la minoră, iar pârâtul nu a avut niciodată cu minora o relație de tip tată – fiică, nu a locuit nici măcar o zi împreună cu fetița, neavând nici o legătură unul cu altul.

A mai susținut că minora a fost recunoscută de pârât iar în baza sentinței civile nr. 618/06.02.2006 acesta a fost obligat la plata pensiei de întreținere pentru copil în cuantum de 67 lei lunar.

În cursul anului 2009, întrucât reclamanta nu făcea față din punct de vedere material exigențelor impuse de creșterea și educarea unui minor, a plecat în Italia pentru a-și găsi un loc de muncă bine plătit, împrejurare în care părțile au dat o declarație notarială prin care au încredințat spre creștere și educare pe minoră mamei sale T. L., acest act neînsemnând că reclamanta s-ar fi dezis de copil sau că nu ar mai ține legătura cu aceasta, ci o soluție juridică pentru ca mama să-i ridice alocația de stat, să o înscrie la grădiniță, la medicul de familie și acordul cu privire la anumite tratamente medicale.

Susține reclamanta că deși în perioada 2009-2011 nu a locuit efectiv cu minora a ținut legătura zilnic cu aceasta prin telefon și internet și întrucât în anul 2011 a găsit o oportunitate de lucru în Germania, superioară celei din Italia s-a întors în țară, a luat fetița și s-au mutat împreună în Germania unde locuiește și în prezent, într-un apartament închiriat, având o slujbă stabilă și bine plătită, cu contract de muncă, fetița este înscrisă la o școală specială pentru copii de altă naționalitate, cu un nivel de scriere și citire în limba germană inferior copiilor germani nativi.

Arată reclamanta că în prezent pârâtul este căsătorit, are un alt copil și locuiește în B., nu mai ține legătura cu fetița, motiv pentru care solicită a se dispune ca exercitarea autorității părintești să fie exercitată în exclusivitate de către ea, menționând că nu s-a opus vreodată ca minora să aibă legături cu tatăl său, apreciind că o eventuală exercitare a autorității părintești în comun i-ar crea anumite dificultăți, în sensul că orice decizie în legătura cu minora în ceea ce privește școala, educația, medicul de familie ar trebui luată în comun, lucru foarte greu de îndeplinit în condițiile în care aceasta locuiește în Germania iar pârâtul în România, fiind necesare emiterea unor procuri, prin care să o împuternicească să ia decizii sau să încheie acte juridice legate de copil, acte care vor trebui traduse, cu proceduri anevoioase și costisitoare, iar fiecare deplasare în străinătate va trebui încuviințată de pârât prin acord notarial.

A solicitat stabilirea domiciliului minorei la domiciliul său, sens în care a solicitat instanței încuviințarea efectuării unei anchete sociale la domiciliul său ales din România, la adresa bunicii materne unde minora a locuit până la plecare și unde locuiesc de fiecare dată când revin în țară, în situația în are instanța va aprecia necesar, anchetă socială la reședința din Germania.

În subsidiar în situația în care va fi respins primul capăt de cerere, a solicitat exercitarea autorității părintești în comun, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suplinirea acordului pârâtului pentru ca minora să călătorească în străinătate și suplinirea acordului său pentru emiterea pașaportului simplu către copilul minor.

În drept, a invocat disp. art.505, 398, 496 Cod Civil, art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004 și art. 17 al. 1 lit. a din Legea 248/2005.

În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 7-28).

Pârâtul legal citat, nu s-a prezentat personal în instanță însă prin reprezentantul său ales a formulat întâmpinare (filele 71-72 dosar), prin care a arătat că este de acord cu cererile reclamantei în măsura în care există cadru legal pentru a fi admise.

Astfel, recunoaște ca a cunoscut-o pe reclamantă, a avut o relație cu aceasta timp de 3-4 luni, a recunoscut copila deși avea anumite dubii în ceea ce privește paternitatea, a ținut legătura atât cu reclamanta cât și cu minora, despre care afirmă că este foarte atașat atât de el cât și de actuala sa soție iar minora B. M. își cunoaște fratele rezultat din căsătoria actuală. Arată, că în perioada septembrie 2009 – decembrie 2009 reclamanta l-a împuternicit pe el și pe soția sa să ridice drepturile cuvenite minorei, în acea perioadă minora s-a aflat în grija și întreținea lor exclusivă. Că numita T. L. nu este mama reclamantei, iar el împreună cu soția sa au luat parte la toate evenimentele importante din viața minorei: aniversări, sărbători, serbări la grădiniță, a fost de acord cu deplasările minorei în străinătate și nu există neînțelegeri în privința copilului.

Menționează că în luna decembrie 2011 și-a dat acordul pentru ca fetița să plece cu mama ei în Germania pentru o perioadă de un an să locuiască acolo împreună cu mama și bunica C. V., iar în acele împrejurări a achitat și pensia de întreținere datorată până la majoratul copilei.

Întrucât părțile au cooperat permanent, iar el a fost de acord cu deciziile luate în privința minorei, cererea reclamantei de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată este șicanatorie.

În ceea ce privește capetele 1 și 3 din cerere arată că instanța de judecată stabilește ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul din părinți, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilul, iar în privința celui de-al doilea, respectiv stabilirea domiciliului minorei la domiciliul reclamantei a invocat disp. art. 496 N.C.C. care statuează: că „dacă părinții nu mai locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului” și așa cum a arătat a fost de acord dintotdeauna ca locuința copilului să fie la mama sa.

Referitor la ultimele două capete de cerere subsidiare primelor două, arată că a fost și este de acord cu toate acțiunile și demersurile pe care reclamanta le-a făcut și le va face în interesul minorei.

Din oficiu instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la reședința reclamantei din Germania și comisie rogatorie la Autoritățile din Wuppertal, potrivit prevederilor Regulamentului CE nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe, relații comunicate la filele (87-89 dosar, 124-126 dosar).

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că potrivit Certificatului de naștere fila 7 dosar minora A. B.-M. născută la data de 20.12.2014 este fiica reclamantei și a pârâtului, la rubricile date despre părinți fiind menționat numele reclamantei și numele pârâtului.

Din probele administrate în cauză se constată că A. B.-M. este un copil din afara căsătoriei, a cărei filiație a fost stabilită față de ambii părinți și că după nașterea copilului cei doi concubini s-au despărțit în fapt, de creșterea și educarea minorei ocupându-se mama reclamantă și doar în scurte perioade de timp pârâtul.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin (2) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a fi îngrijit, crescut și educat de către părinții săi și potrivit art. 30 alin (1) din același act normativ „are dreptul să crească alături de părinții săi”.

Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor. În măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct minorul iar instanța judecătorească este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior al copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut.

Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență, care sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizica, intelectuală și morală, atașamentul față de minor, precum și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.

Raportându-se la textele de lege sus menționate, concluziile anchetei sociale și ale comisiei rogatorii întocmită în cauză de autoritatea Oficiului de Asistență pentru Tineret Wuppertal se reține că în prezent minora se află în grija mamei, locuiește împreună cu aceasta și bunica maternă, ambele ocupându-se îndeaproape de creșterea și educarea copilei, aceasta având asigurate toate condițiile unui trai decent. Că este înscrisă și frecventează cursurile unei clase normale din școala primară, cu rezultate foarte bune la învățătură.

Cum din probele administrate în cauză se constată că de la nașterea minorei și până la promovarea acțiunii de față reclamanta a fost cea care s-a îngrijit în cea mai mare parte de creșterea și educarea minorei, instanța va constata întemeiată, în parte cererea reclamantei și va admite în parte acțiunea, iar în temeiul art. 400 al.1 NCC va stabili locuința minorei A. B.-M. născută la data de 29 dec.2004 la locuința mamei reclamante, iar în temeiul art. 396 NCC raportat la art. 397 NCC va dispune ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în comun de ambii părinți, neexistând motive temeinice pentru ca aceasta să fie exercitată exclusiv de către mamă.

În situația dată sunt aplicabile disp. art. 505 alin. 2 din N.C.C. potrivit cărora modul de exercitare al autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă aplicându-se prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț atunci când părinții nu conviețuiesc.

Cu privire la capetele de cerere subsidiare, respectiv: de suplinire a acordului pârâtului ca minora să călătorească în străinătate și pentru emiterea pașaportului simplu către minoră, urmează a fi respinse, ca nefondate, întrucât din întreg probatoriul administrat în cauză, se reține că în timp nu au existat situații de refuz din partea pârâtului de a-și da acordul cu privire la demersurile pe care reclamanta le-a făcut și le face în interesul minorei.

În condițiile în care pârâtul a fost de acord cu pretențiile reclamantei instanța în temeiul art. 275 C.pr.civ., va respinge cererea reclamantei privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Cheltuieli …..

Văzând că cererile au fost legal timbrate,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte acțiunea având ca obiect - stabilire locuință minor, exercitare autoritate părintească, formulată de reclamanta, A. S., cu domiciliul procesual ales la societatea civilă de avocați „ P., P., Aruștii & D.”,cu sediul în municipiul B., Calea Națională nr. 101, parter, județul B. în contradictoriu cu pârâtul A. I.-C., domiciliat în municipiul B. ., ., ..

Stabilește locuința minorei A. B.-M. născută la data de 29 dec.2004 la locuința mamei reclamante și va dispune ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în comun de ambii părinți.

Respinge, ca nefondat, capătul subsidiar al cererii cât și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

I. M. V. M.

Red./I.M.

Tehnored./V.M.

Ex. 5/11.01.2014.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 23-10-2013, Judecătoria BOTOŞANI