Plângere contravenţională. Hotărâre din 28-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 7133/193/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28 NOIEMBRIE 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – A. E.
GREFIER - S. A.
SENTINȚA civilă nr._
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul Ș. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal se prezintă, consilier juridic G. G., reprezentantul intimatului, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la vizionarea CD –ului cu înregistrarea faptei care a făcut obiectul procesului verbal . nr._ /20.03.2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de ridicat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare asupra fondului.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub nr._, petentul Ș. C. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ /20.03.2013 încheiat de reprezentantul IPJ B..
În motivare, petentul arată că actul sancționator este lovit de nulitate absolută pentru că agentul constatator nu a folosit modelul de proces verbal de contravenție prevăzut în anexa 1 D din H.G. 1391/2006; Critica petentului a mai vizat și faptul că agentul nu a prezentat legitimația care să ateste dreptul acestuia de a lucra pe mașina radar la data de 20.03.2013, ordinul de serviciu pentru data de 20.03.2013. Referitor la temeinicia actului sancționator, petentul susține că fapta reținută în sarcina sa nu are corespondent în realitate.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului – verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse prin acesta. Atașat întâmpinării, a depus documentația care a stat la baza întocmirii procesului – verbal atacat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că: petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._ /20.03.2013 cu amendă în cuantum de 150 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 al.1 din HG nr. 1391/2006, și avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 pct.1 din HG nr. 1391/2006 reținându-se în sarcina sa că, în data de 20.03.2013 a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . B., cu o viteză de 65 Km/h iar la solicitarea agentului constatator nu a prezentat cartea de identitate și permisul de conducere precizând că nu are aceste documente asupra sa.
Asupra legalității procesului verbal contestat: Verificând procesul verbal contestat sub aspectul conținutului și formei, din perspectiva disp.art. 16 si 17 din OG.2/2001, instanța reține că la încheierea lui au fost respectate condițiile impuse de lege și prevăzute de aceasta sub sancțiunea nulității absolute ori relative. Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corecta încadrare juridică, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de lege, precum si faptul că, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. De altfel, și jurisprudența este în sensul că, în raport cu acest caracter imperativ si limitativ al cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul verbal de constatare a contravenției, se poate invoca nulitatea procesului verbal de contravenție numai dacă se dovedește existența unei vătămări, ca efect al omisiunii, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. În speță, petentul, deși avea posibilitatea să-și susțină obiecțiunile în ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, nu s-a prevalat de acest drept procedural, neproducând nici o dovadă a vreunei vătămări de neînlăturat, având posibilitatea să propună și să administreze probatorii.
Asupra temeiniciei procesului verbal contestat, instanța retine că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de organul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei săvârșite, până la proba contrarie, potrivit art. 1173 Cod civil. Desi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de contravenție, din economia dispozițiilor art.34 din același act normativ, rezultă ca acesta face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, a încadrării juridice și implicit a individualizării sancțiunii contravenționale, presupunându-se că, în stabilirea răspunderii contravenționale, agentul constatator a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, gradul de pericol social concretizat în urmarea produsă. Potrivit art. 1169 C.civ cel care face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească, iar petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție, neindicând probele de care înțelege să se folosească în dovedirea plângerii Abaterea săvârșită de petent a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate de pe autospeciala radar, fiind întocmit în acest sens un CD cu imagini filmate. În acest context este de adăugat că,– așa cum rezultă și din jurisprudența CEDO în cauze precum Gaucher împotriva Frantei, - instanța nu a pornit de la ideea preconcepută că petentul este vinovat de săvârșirea faptei, ci soluționează cauza pe baza probelor furnizate de părți și administrate în mod contradictoriu. Dacă este adevărat că sarcina probei incumbă acuzării și dubiul profită celui acuzat, simpla negare a răspunderii, ori a vinovăției nu este suficientă pentru a exonera petentul de răspundere. Prin urmare, pentru că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei (a se vedea, de exemplu, decizia de inadmisibilitate Falk împotriva Olandei) se conchide că săvârșirea contravenției este dovedită cu evidență.
Din analiza prevederilor art. 1 al OG nr. 2/2001 rezultă că fapta care aduce atingere unor valori sociale, fapta săvârșită cu vinovăție și fapta prevăzută și sancționată de legi și alte acte normative reprezintă trăsăturile contravenției, care o deosebesc de alte forme de ilicit. Pentru a fi în prezența unei contravenții, norma juridică trebuie să prevadă și o sancțiune aplicabilă persoanelor care săvârșesc fapta descrisă, care poate fi o sancțiune principală și, eventual, o sancțiune complementară. Tot în legătură cu sancționarea ilicitului contravențional, în unele acte normative se instituie posibilitatea dispunerii de către agentul constatator a unor măsuri tehnico-administrative. Aceste măsuri definesc acea componentă a raportului de drept contravențional, stabilită expres prin norma contravențională, constând în dispoziția agentului constatator emisă în cazul constatării săvârșii unei contravenții privind circulația pe drumurile publice, prin care se înlătură consecințele săvârșirii faptei contravenționale, având ca scop restabilirea ordinii juridice și sociale tulburate prin săvârșirea contravenției, ordine care ar putea fi prejudiciată în mod grav prin întârzierea înlăturării consecințelor săvârșirii contravenției.
Având însă în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care constituie dreptul comun în materie contravențională și care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației sale de respecta regulile de circulație pe drumurile publice.
Pentru a proceda astfel, instanța a avut in vedere împrejurarea că din datele concrete ale spetei se poate aprecia că petentul nu va mai repeta fapta reținută în sarcina sa, chiar si fără aplicarea unei amenzi.
Pentru considerentele mai sus expuse, având în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în suma de 150 lei stabilită prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ /20.03.2013 cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Ș. C. cu domiciliul B., . . județ B. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B..
Modifică procesul – verbal de contravenție . nr._ /20.03.2013 încheiat de reprezentanții intimatului în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte măsuri dispuse prin procesul – verbal de contravenție . nr._ /20.03.2013.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.A.E./Tehnored. S.A./10 iulie 2014/ 4ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9585/2013. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9579/2013. Judecătoria... → |
|---|
