Plângere contravenţională. Sentința nr. 2141/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2141/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 6200/193/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
SENTINȚA nr. 2141
Ședința publică din data de 26 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. R. - R.
GREFIER - D. G.
Pe rol se află judecarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de petent S.C. M. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ B..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 21.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 02.05.2012 sub nr._, petentul S.C. M. B. S.R.L. a chemat în judecată pe intimatul I. T. de Muncă B., contestând procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.04.2012, solicitând instanței anularea acestuia și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că prin procesul-verbal . nr._, s-a reținut că în data de 05.04.2012 la punctul de lucru atelier tâmplărie al societății, situat în .. 54, B., urmare a solicitării telefonice făcute la ITM B. de către agentul principal C. C. din cadrul Poliției B., a fost identificat la . de lucru numitul D. I., care a declarat verbal inspectorului de muncă că a avut un conflict cu B. I., administratorul societății, în timp ce presta munca în folosul societății și că acesta l-a scos afară din incinta punctului de lucru, afirmând totodată că a prestat muncă în folosul societății din luna noiembrie 2011.
S-a reținut că angajatorul S.C. M. B. S.R.L. a folosit la muncă, fără a încheia contract individual de muncă, în formă scrisă, anterior începerii activității, pe numitul D. I., încălcând astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Codul muncii.
A susținut petentul că D. I. a desfășurat activitate în perioada 17.10.2011 – 28.11.2011. Pentru această perioadă i s-a întocmit contract individual de muncă, iar încetarea raporturilor de muncă a avut loc ca urmare a consumului frecvent de băuturi alcoolice de către acesta. În cursul anului, D. I. s-a prezentat la sediul societății, solicitând reangajarea sa. I-a propus o perioadă de probă de 1-2 săptămâni, pentru a vedea dacă a scăpat de viciul alcoolului, lucru care nu s-a adeverit, acesta constituind și motivul conflictului verbal.
A apreciat petentul că sancțiunea aplicată de către inspectorul de muncă este mult prea mare pentru societate, care este înființată în anul 2011, fără a avea profit și care riscă să fie închisă din cauza unei asemenea amenzi, iar cei patru angajați ar rămâne fără un loc de muncă. Inspectorul de muncă ar fi trebuit să țină cont de motivele pentru care nu a fost încheiat un contract de muncă cu D. I., că societatea nu a mai fost sancționată vreodată, că este la prima abatere de acest gen și că amenda de 10.000 lei este prea mare față de activitatea și numărul mic de angajați ai societății.
Petentul a reclamat și faptul că nu i s-a dat posibilitatea de a achita în 48 de ore jumătate din minimul amenzii, lipsind o asemenea mențiune în procesul-verbal.
În probațiune, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat.
Intimatul I. T. de Muncă B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În fapt, la controlul efectuat în data de 05.04.2012 la punctul de lucru aparținând petentului, urmare a solicitării telefonice făcute la ITM B. de către polițistul de proximitate - agent șef pr. C. C. din cadrul Poliției municipiului B., a fost identificat la . de lucru numitul D. I., care a declarat verbal inspectorului de muncă că a avut un conflict cu B. I. (administratorul societății) în timp ce presta muncă în folosul societății și că acesta l-a scos afară din incintă. D. I. a mai declarat că a prestat activitate din luna noiembrie 2011 fără a avea încheiat contract individual de muncă, prestând circa 12-14 ore/zi pentru care a primit un salar de 1.200 lei net.
La data de 05.04.2012, administratorul societății a declarat, în scris, că D. I. a lucrat în cadrul societății fără a avea contract individual de muncă din data de 02.04.2012 și că nu i-a încheiat contract de muncă întrucât a venit la serviciu sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, cu ocazia controlului, s-a constatat din baza de date a ITM B. referitoare la registrul de evidență a salariaților că numitul D. I. a avut încheiat un contract individual de muncă cu timp parțial de 4 ore/zi cu societatea petentă, în perioada 17.10.2011 – 28.11.2011.
Din constatările făcute cu ocazia controlului rezultă că societatea petentă a folosit la muncă, fără a încheia contract individual de muncă, în formă scrisă, anterior începerii activității, pe numitul D. I., încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Codul muncii. Fapta constituie contravenție conform art. 260 alin. (1) lit. e) Codul muncii.
Controlul s-a finalizat prin încheierea procesului-verbal de control nr. 140/06.04.2012 prin care petentul a fost sancționat contravențional, aplicându-se sancțiunea amenzii de 10.000 lei.
Contractul individual de muncă este convenția prin care se materializează voința angajatorului și a viitorului salariat de a intra într-un raport juridic de muncă, încheierea sa chiar înainte de începerea raportului de muncă și în formă scrisă fiind în interesul ambelor părți. Această obligație nu este de natură să îngrădească exercițiul dreptului la muncă și, cu atât mai puțin, libertatea comerțului. Răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine angajatorului. Munca nedeclarată are efecte negative pe termen scurt și pe termen lung, pentru individ și pentru societate, dar și pentru bugetul de stat, fiind o relație interdependentă între plata contribuțiilor și impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale și la alte măsuri de protecție socială, a subliniat intimatul.
Ca atare, a considerat intimatul că sancțiunea aplicată este temeinică și legală și că nu se impune înlocuirea sa cu avertisment.
În probațiune, s-a depus procesul-verbal de contravenție și documentația care a stat la baza încheierii sale.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți și a probei testimoniale, prin audierea martorului A. Ș., propus de către petent. Martorul A. C., propus de către petent, nu a mai fost audiat, instanța revenind asupra probei, apreciind că este suficientă ascultarea unui singur martor.
Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Urmare a solicitării telefonice făcute la I. T. de Muncă B. de către polițistul de proximitate C. C. din cadrul Poliției Municipiului B., în data de 05.04.2012, ora 12:30, a fost efectuat un control de către inspectorii de muncă la punctul de lucru (atelier tâmplărie) al S.C. M. B. S.R.L., din mun. B., .. 54, jud. B..
În urma controlului, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.04.2012, prin care s-a reținut că, în data de 05.04.2012, la . de lucru a fost identificat numitul D. I., care a declarat verbal inspectorului de muncă că a avut un conflict cu B. I. (administratorul societății) în timp ce presta muncă în folosul societății și că acesta l-a scos afară din incinta punctului de lucru.
S-a mai reținut că, în fișa de identificare completată, D. I. a declarat că lucrează la societate din luna noiembrie 2011, fără a avea încheiat contract individual de muncă, iar administratorul societății M. B. S.R.L., B. I. a declarat că D. I. lucrează în cadrul societății fără a avea contract individual de muncă din data de 02.04.2012 și că nu i-a încheiat contract individual de muncă deoarece a venit la serviciu sub influența băuturilor alcoolice.
S-a menționat și faptul că din baza de date electronică a Inspecției Muncii referitoare la registrul de evidență a salariaților s-a constatat că D. I. a avut încheiat un contract individual de muncă cu timp parțial de 4 ore/zi cu S.C. M. B. S.R.L., în perioada 17.10.2011 – 28.11.2011.
În concluzie, s-a stabilit că angajatorul S.C. M. B. S.R.L. a folosit la muncă, fără a încheia contract individual de muncă, în formă scrisă, anterior începerii activității, pe numitul D. I., încălcând astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Codul muncii, faptă care constituie contravenția prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) Codul muncii, aplicând sancțiunea amenzii în sumă de 10.000 lei.
Petentul S.C. M. B. S.R.L. a semnat procesul-verbal, arătând la rubrica „Obiecțiuni”
că nu este de acord cu măsurile luate.
Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere contravențională, criticându-l pentru nelegalitate și sub aspectul sancțiunii aplicate.
În temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a procedat la verificarea termenului în care a fost formulată plângerea, constatând că aceasta a fost înregistrată la instanță în data de 02.05.2012, cu respectarea termenului limită de 15 zile calculat de la data de 18.04.2012, când i-a fost înmânat petentului procesul-verbal, sub semnătură de primire, astfel că instanța a trecut la analizarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii și semnătura agentului constatator, astfel că nu există cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate și din oficiu, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Nici petentul nu a invocat lipsa vreunei mențiuni din cele prevăzute de lege, dar sancționată cu nulitatea relativă, care să-i fi produs o vătămare ce nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, în afară de lipsa mențiunii posibilității de a achita minimul special al amenzii în 48 de ore.
Coroborând dispozițiile art. 260 alin. (3) Codul muncii cu dispozițiile art. 28 alin. (1) O.G. nr. 2/2001, instanța constată că în cazul contravențiilor reglementate de art. 260 alin. (1) Codul muncii contravenientul nu beneficiază de posibilitatea de a plăti în 48 de ore jumătate din minimul special al amenzii, motiv pentru care instanța va înlătura această critică ca neîntemeiată.
Starea de fapt a fost încadrată corect în dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, iar sancțiunea aplicată este prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) Codul muncii.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că petentul nu a negat starea de fapt, ci a înțeles doar să precizeze circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, apreciind că aceste circumstanțe sunt de natură să conducă la aplicarea unei sancțiuni mai blânde, cea a avertismentului.
În aceste condiții, instanța va da eficiență faptei contravenționale constatate de agentul constatator, reținând că petentul se face vinovat de încălcarea obligației prevăzută de dispozițiile art. 16 Codul muncii, respectiv nu a încheiat cu D. I. contract individual de muncă, în formă scrisă, anterior începerii activității acestuia.
Referitor la sancțiunea aplicată, instanța consideră că se impune reindividualizarea acesteia, raportat la dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, și la dispozițiile art. 7 alin. (3) și art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în baza cărora instanța poate dispune înlocuirea sancțiunea amenzii, cu sancțiunea avertismentului.
Petentul a susținut că încetarea raporturilor de muncă cu D. I. la data de 28.11.2011, iar ulterior, reticența de a-l reangaja direct, prin încheierea contractului individual de muncă, s-a datorat faptului că D. I. venea la serviciu sub influența băuturilor alcoolice. Martorul A. Ș., angajat al societății petente, a declarat că D. I. a avut obiceiul de a se prezenta la serviciu sub influența băuturilor alcoolice, venind băut inclusiv în ziua în care a avut loc controlul.
Instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru ca petentul să-și dea seama de pericolul social al faptei săvârșite, având în vedere că acesta a recunoscut fapta și că se află la prima abatere de acest gen, dar și circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv modul total inadecvat în care D. I. avea obiceiul de a se prezenta la muncă.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal . nr._/06.04.2012, instanța găsește neîntemeiată cererea petentului de anulare a procesului-verbal, dar pentru motivele expuse anterior găsește justificată cererea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii, cu avertisment.
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S.C. M. B. S.R.L. și va înlocui sancțiunea amenzii în valoare de 10.000 lei, cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat, atrăgând atenția petentului de a respecta dispozițiile cu caracter normativ referitoare la obligațiile și răspunderile ce revin angajatorului în relațiile de muncă cu privire la încheierea contractelor de muncă cu salariații săi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S.C. M. B. S.R.L., cu sediul în mun. B., .. 54, jud. B., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă B., cu sediul în mun. B., Calea Națională nr. 83 A, jud. B..
Înlocuiește sancțiunea amenzii în valoare de 10.000 lei aplicată petentului prin procesul-verbal . nr._/06.04.2012, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. (1) Codul muncii, cu sancțiunea avertismentului.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored./jud. M.R.R.
Ex. 4/18.10.2013
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 04-12-2013, Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 7521/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
