Pretenţii. Sentința nr. 8574/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8574/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 3566/193/2012
Dosar nr._ - pretenții-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 16 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. L.
GREFIER – C. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8574
Pe rol judecarea cererii formulată de reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâții C. D., A. A., E. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, pârâtul E. C. și martorul N. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reclamanta depune la dosar înscris.
Pârâtul se opune audierii martorului întrucât nu poate fi folosită proba cu martori pentru a dovedi plata unei sume de bani. Mai menționează acesta că recunoaște că i-a achitat reclamanta suma de 10 milioane lei vechi.
Instanța pune în vedere pârâtului că proba este admisibilă întrucât poate fi folosită ca un început de dovadă scrisă.
În temeiul art. 186 și urm Cod Procedură Civilă instanța procedează la audierea martorei N. M., depozițiile acesteia fiind consemnate pe filă separată atașată la dosar.
Nemaifiind cereri de formula, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților asupra fondului.
Reclamanta solicită suma de 200 milioane vechi reprezentând despăgubiri morale.
Pârâul solicită respingerea acțiunii.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 09.03.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta B. E. a chemat în judecată pe pârâții C. D., A. A. și E. C., în calitatea acestora de avocați, solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să obligarea pârâtei C. D. la plata sumei de 800 lei cu titlu de despăgubire, a pârâtei A. A. la plata sumei de 600 lei iar a pârâtului E. C. la plata sumei de 1300 lei.
În motivare se arată de către reclamantă, că a încheiat cu aceste persoane contracte de asistență juridică, într-un proces în care s-a judecat pentru o grădină, însă fiecare dintre avocații angajați, nu i-au reprezentat interesele conform obligațiilor contractuale, în sensul că pârâta C. D. a intrat în sala de judecată împreună cu pârâții iar pe reclamantă a lăsat-o afară, pârâta A. A. nu s-a prezentat la nici un termen de judecată iar pentru plata pârâtului C. E., a vândut vaca, iar acesta nu i-a susținut cauza în fața instanțelor de judecată.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost legal timbrată prin plata taxei de timbru de 115 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare, însă pârâtul C. E., s-a prezentat la termenul de judecată, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesual pasive, pe motivul că reclamanta a chemat în judecată persoana fizică, iar contractul a fost încheiat de cabinetul de avocat în cadrul căruia activează, instanța respingând această excepție pentru motivul de echitabilitate rezultat din faptul că există identitate între persoana care reprezintă cabinetul de avocat și avocatul însăși, ori la primirea onorariului reclamanta a înmânat acești bani aceleiași persoane, care în prezenta cauză are calitatea de pârât.
Din oficiu instanța de judecată, a dispus atașarea dosarului nr._/193/2009 în care reclamanta a solicitat constatarea nulității unui titlu de proprietate, avându-i apărători pe pârâții din prezenta cauză.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu martora N. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
În fapt, reclamanta a încheiat contracte de asistență juridică, cu pârâții, pentru a o reprezenta în dosarul nr._/193/2009, care a avut ca obiect constatarea nulității unui titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, dosar care a parcurs mai întâi etapa judecății fondului, apoi cea a recursului, fiind trimis ulterior înapoi la fond pentru rejudecare.
În drept, instanța, constată că a fost sesizată cu o acțiune având capăt principal acțiunea de acordare de daune interese pentru recuperarea prejudiciului produs de către pârâți printr-o faptă prejudiciabilă, în cadrul răspunderii civile contractuale întemeiată pe dispozițiile art. 1073-1090 cod civil de la 1864.
Analizând legalitatea și temeinicia cererii reclamantei, instanța constată că acțiunea acesteia este neîntemeiată, pentru următoarele argumente legale.
Astfel, pentru a interveni răspunderea contractuală a pârâților, este necesară existența condiționată a următoarelor patru elemente: existența unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligație, în cazul de față obligația pârâților de a acorda reclamantei asistența juridică necesară obținerii unei hotărâri favorabile în dosarul nr._/193/2009; săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte; existența unui prejudiciu patrimonial, în cazul de față, pronunțarea unei hotărâri nefavorabile pentru reclamantă în dosarul amintit, precum și un raport de cauzalitate, între fapta pârâților în a-și exercita obligațiile de asistență și reprezentare a acesteia pe parcursul procesului și prejudiciul produs.
În ce privește fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu în materie contractuală aceasta constă în neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligații contractuale, adică răspunderea contractuală ia naștere datorită încălcării obligațiilor conținute de contractul de asistență judiciară, care a fost încheiat între reclamantă și pârâți în calitatea lor de avocați.
Potrivit acestui contract, care a fost dovedit pentru fiecare dintre pârâți, prin faptul că s-au prezentat la judecata dosarului amintit și au fost trecuți în încheierea de ședință, ori au depus delegație de reprezentare în vederea asistării reclamantei, obligația principală a apărătorului a constat în reprezentarea și asistarea reclamantei, B. E. în dosarul amintit în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru aceasta.
De altfel, aceste obligații ale pârâților, sunt menționate de Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în secțiunea a doua din acest act normativ, respectiv art. 40 care prevede că: „Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredințate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanțele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituții, conform mandatului încredințat, să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională, să pledeze cu demnitate față de judecători și de părțile din proces, să depună concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanța de judecată dispune în acest sens.”
Pe de altă parte obligațiile pârâților sunt numite în doctrină, obligații de diligență, adică, constau în îndatorirea pârâților, de a depune toată stăruința pentru a obține un anumit rezultat, fără a se obliga însă la însuși rezultat, astfel precum medicul se obligă să vindece pacientul de o anumită maladie.
Spre deosebire de obligațiile de diligență, există obligațiile de rezultat, care constă în îndatorirea debitorului de a obține rezultatul determinat, de exemplu cea a vânzătorului de a preda cumpărătorului lucrul vândut.
Instanța va analiza prin atașarea dosarului amintit, conduita fiecărui pârât, în acord cu dispozițiile arătate din legea privind organizarea profesiei de avocat, dar și în contextul naturii obligațiilor pârâților care au obligația de a depune toată stăruința pentru a apăra partea dar nu și garantarea câștigării procesului judiciar în care au fost implicați.
Astfel, pârâta C. D., a reprezentat reclamanta în primul ciclu procesual al fondului, prezentându-se, așa cum reiese din încheierile de ședință întocmite, la termenele din data de 13.01.2013, când a depus împuternicire avocațială și a completat acțiunea principală; la termenul din data de 16.02.2010 când a solicitat proba cu doi martori și proba cu expertiză de specialitate, depunând o listă cu numele și adresa martorilor; la termenul din data de 22.03.2010 când a participat la luarea declarațiilor martorilor Guter A. și B. D., la termenul din data de 13.04.2010 când a pus concluzii pe fondul cauzei, solicitând admiterea acțiunii, anularea titlurilor de proprietate, astfel încât titlul reclamantei să revină la forma inițială, conform actelor cadastrale, cu motivarea că, Comisia Locală nu avea dreptul să modifice titlul de proprietate, terenul fiind intravilan, deci poate fi reconstituit pe vechiul amplasament.
Prin participarea la toate termenele de judecată, prin punerea concluziilor asupra probelor cu martori și expertiză și prin concluziile orale susținute în fața instanței de judecată, această pârâtă și-a îndeplinit, obligațiile prevăzute de lege, însă nu se face vinovată de faptul că instanța care a pronunțat soluția, a avut o altă interpretare decât aceea pe care în mod corect a prezentat-o apărătorul reclamantei.
În ce privește pe pârâta, A. A., care a reprezentat-o pe reclamantă în etapa recursului, promovat împotriva primei judecăți, conduita acesteia este total opusă, aceasta prin fapta sa culpabilă neprezentându-se la nici un termen de judecată, a încălcat în mod neprofesionist, dispozițiile art. 40 din actul normativ amintit, dând dovadă că nu a manifestat conștiinciozitate și probitate profesională, nu a pledat cu demnitate, nu a studiat temeinic cauza care i-a fost încredințată.
Cu toate acestea nici în cazul pârâtei nu se poate atrage răspunderea contractuală, pentru că, lipsește elementul esențial al acesteia, respectiv prejudiciul, în condițiile în care, recursul a fost admis și cauza s-a trimis spre rejudecare la prima instanță, astfel încât de această dată, deși pârâta nu a depus nici o stăruință în vederea apărării reclamantei, totuși rezultatul dorit s-a produs.
Iar în ce-l privește pe pârâtul E. C., care a apărat-o pe reclamantă în rejudecarea fondului, după casare, instanța constată că acesta s-a prezentat la termenele de judecată din data de 11.03.2011; la termenul din data de 21.03.2011când a solicitat o expertiză judiciară în specialitatea topo-cadastru; la termenul din data de 18.04.2013 când a formulat o cerere de introducere în cauză a altei pârâte în persoana numitei, Solzariu Ștefănica și a depus lista cu obiectivele pentru întocmirea raportului de expertiză, la termenul din data de 07.06.2011; la termenul din data de 12.09.2013 când a formulat solicitări instanței de judecată în vederea comunicării către instanță a întregii documentații care a stat la baza emiterii titlului de proprietate din partea Comisia Locală de fond funciar a comunei Vorona; la termenul din data de 06.10.2011 când a insistat pentru a se reveni cu adresă la intimata amintită; la termenul din data de 01.11.2011.
Prin participarea la toate termenele de judecată și prin conduita sa pe parcursul acesteia, cu excepția decăderii reclamantei din proba testimonială, pentru neindicarea în termen, a numelor acestora, pârâtul a dovedit că a depus toate diligențele necesare, potrivit cu competențele sale și aptitudinile acestuia, în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru reclamantă, însă nu se face vinovat de faptul că instanța care a judecat cauza a dat o interpretare diferită cauzei, de apărările făcute de pârât.
Instanța mai constată că, chiar dacă reclamanta a fost căzută din proba cu martori, nu poate face aprecieri că această probă era hotărâtoare asupra dezlegării pricinii în mod favorabil, de altfel și instanța de judecată a arătat că suplimentarea probatoriului cu martori nu este necesară.
Astfel instanța constată că, pentru pârâții C. D. și E. C., nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, chiar dacă există prejudiciul constând într-o hotărâre defavorabilă pentru reclamantă, întrucât aceștia au respectat dispozițiile legii în vederea studierii cauzei, participării la termenele de judecată și apărarea reclamantei cu conștiinciozitate și probitate profesională.
Pe de altă parte, în privința pârâtei Ailică A., chiar dacă aceasta și-a încălcat obligațiile contractuale și cele prevăzute în statutul avocaților, în sensul că a lipsit nejustificat de la termenele de judecată ceea ce conduce la ideea că nu a pregătit apărarea și nu a manifestat conștiinciozitate și probitate profesională, totuși răspunderea sa nu poate fi activată pentru lipsa prejudiciului, respectiv pentru că instanța i-a admis recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B. E. domiciliată în .. B. în contradictoriu cu pârâții C. D., A. A., E. C., prin Baroul de Avocați B., având ca obiect pretenții.
ca neîntemeiată .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. LiviuConstantin A. M.
Red. C.L./ Tehnored. CMA
4 ex. /08.10.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 6095/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Hotărâre din 04-12-2013, Judecătoria... → |
|---|
