Plângere contravenţională. Sentința nr. 5016/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5016/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 11846/193/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 25 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Ș. G. L.
GREFIER – L.-M. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5016
Pe rol judecarea cauzei civile, ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petentul L. I. L., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că Secția de Drumuri Naționale B. a depus la dosar relațiile solicitate la termenul anterior.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 06.08.2012, sub nr._ petentul L. I. L. a formulat în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ din 21.07.2012.
În motivare, petentul a arătat că la data de 21.07.2012 se deplasa cu autovehiculul marca F. B. cu nr. de înmatriculare GT RQ 250 spre . C. O. și mama acestuia, circulând regulamentar cu limita de viteză impusă de indicatorul rutier și marcajele rutiere. Petentul a arătat că a semnalizat procedeul de depășire al unui alt autoturism care circula în fața sa și a executat manevra de depășire atunci când i- au permis indicatoarele și marcajele rutiere. Petentul a precizat că după ce a efectuat manevra de depășire a observat un echipaj de poliție rutieră care circula în aceeași direcție, spre localitatea V. și care l- a oprit pentru control și i s- a comunicat reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, motivul fiind încălcarea liniei continue.
Petentul a precizat că incidentul s- a întâmplat între localitățile Stăuceni și V. aproximativ la 900 de m față de ieșirea din Stăuceni și 400 de m față de ..
Petentul a învederat că înțelege să conteste faptul că polițistul nu avea posibilitatea de a vedea în oglinda retrovizoare manevra de depășire pe care a efectuat- o pentru că echipajul de poliție se afla în aceeași direcție de mers ca și petentul. Totodată, petentul a precizat că în acea zonă nu există marcaje sau indicatoare rutiere care să interzică manevra de depășire.
În drept, petentul nu și- a motivat cererea.
În dovedire, petentul a depus la dosar copie de pe exemplarul nr. 2 . nr._/21.07.2012. (f. 3).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent și menținerea procesului verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În motivare, intimata a arătat că la data de 21.07.2012 în jurul orelor 1520 petentul a fost depistat în trafic în timp ce conducea autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare GT RQ 250 și a efectuat în mod neregulamentar manevra de depășire pe partea stângă a unei autoutilitare cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului “Depășire interzisă” încălcând marcajul continuu și depășind axul drumului pe un drum cu denivelări. Intimata a precizat că petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni.
În apărare, intimata a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar copie de pe exemplarul nr. 2 al procesului verbal de contravenție . nr._ (f.12), exemplarul nr. 1 al procesului verbal de contravenție . nr._ (f.17), istoricul contravențional al petentului (f. 13), raportul agentului constatator (f.14) și administrarea probei cu martorul Rida G..
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei și a respins pentru intimată proba cu martorul Rida G. ca inutilă.
La solicitarea instanței s- a depus la dosar de către CNADNR- DRDP Iași- Secția Drumuri Naționale B. adresă privind semnalizarea rutieră de pe DN29D la km 9 (f.27)
Analizând actele dosarului și probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 21.07.2012, petentul a fost sancționat
- cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei reținându- se că aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare GT RQ 250, pe DN 29D Km 9, Stăuceni, a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ în zona indicatorului „Depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu și depășind axul drumului pe un drum cu denivelări, faptă prevăzută de dispozițiile art. 120 lit. h și d din HG nr. 1391/2006 și sancționată de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Totodată, s- a luat și măsura reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
- cu avertisment pentru faptul că nu avea asupra sa cartea de identitate, faptă prevăzută de dispozițiile art. 147 pct. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de dispozițiile art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.07.2012 a fost semnat de către petent, cu mențiunea „ fără obiecțiuni”.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din data de 21.07.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului L. I. L. au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul- verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectarea tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Pe de altă parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Cu privire la prima faptă reținută în sarcina petentului instanța reține că potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și d din HG 1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor in zona de actiune a indicatorului "Depasirea interzisa", respectiv pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri. Prin excepție, pot fi depășite în aceste locuri vehiculele cu tracțiune animală, motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanță mai mare de 20 m, iar lățimea drumului este de cel puțin 7 m. Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Situația descrisă în procesul verbal de contravenție . nr._ din 21.07.2012 și reținută în urma constatărilor personale ale agentului constatator este susținută în întregime de mențiunile raportului agentului constatator (f. 14). D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
De asemenea, instanța constată că cele reținute de către agentul constatator se coroborează și cu adresa nr. 745 din data de 10.04.2013 emisă de către CNADNR-DRDP Iași – Secția Drumuri Naționale B. din conținutul căreia rezultă că pe DN29D, pe raza localității Stăuceni, sectorul de drum unde depășirea este interzisă este cuprins între km 6 + 931 m până la km 9 + 487 m, unde există un indicator rutier având semnificația „Depășirea interzisă” și un indicator rutier având semnificația ”Sfârșitul interzicerii de a depăși”. (f. 27)
În aceste condiții, instanța reține că apărările petentului din plângere în sensul că nu există pe șosea marcaje cu linie continuă, iar agentul de poliție nu putea vedea în oglinda retrovizoare manevra de depășire a petentului pentru că circula în aceeași direcție, reprezintă simple susțineri ale persoanei sancționate contravențional și nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului-verbal. Dacă nerecunoașterea faptei de către persoana sancționată ar face proba împotriva constatării directe a agentului de poliție, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancționate înlăturarea propriei răspunderi contravenționale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuție, aceea de a constata direct faptele contravenționale.
Mai mult de atât, chiar dacă nu ar fi existat marcajul longitudinal continuu pe șosea, petentul ar fi trebuit să respecte semnificația indicatorului, întrucât petentul, ca și orice alt conducător auto, avea obligația generală de a respecta prevederile art. 29 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, conform căruia „ circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloace de semnalizare...”, iar potrivit art. 30 alin. 2 din același act normativ, printre mijloacele de semnalizare rutieră sunt indicatoarele și marcajele.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În concluzie, aspectele invocate de către petent referitor la faptul că procesul verbal este netemeinic nu sunt susținute în cauză de nici un mijloc de probă, acesta păstrându- și forța probantă.
Cu privire la a doua faptă reținută în sarcina petentului instanța reține că potrivit art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 conducătorul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Potrivit art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/200 Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2, și anume: documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Instanța reține că faptul că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare GT RQ 250 în data de 21.07.2012, ora 1520, fără a avea asupra sa cartea de identitate este demonstrat prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 21.07.2012 care în condițiile în care nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator face dovada situației de fapt. Situația descrisă în procesul verbal de contravenție . nr._ din 21.07.2012 este susținută și de raportul agentului constatator (f. 14) de la dosar.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că pericolul social al faptelor săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației. Totodată, instanța constată că pericolul social concret al faptei săvârșite de petent a fost unul ridicat în condițiile în care petentul, prin nerespectarea regulilor privind depășirea a sporit posibilitatea producerii unor consecințe negative, creând un pericol ridicat pentru circulația pe drumurile publice. Simplul fapt că nu s-au produs consecințe vătămătoare nu denotă faptul că petentul a acționat legal, ci a fost doar o chestiune care a ținut de hazard.
Astfel, nerespectarea regulilor privind depășirea este de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice. Consecințele nerespectării regulilor privind depășirea pot fi dintre cele mai grave, relevând o lipsă de respect față de normele privind siguranța pe drumurile publice, impunând astfel o reacție promptă și eficientă din partea autorităților. Instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Cu privire la sancțiunea de 280 lei aplicată petentului pentru fapta sa de a nu respecta semnificația regulilor privind depășirea, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului și remarcă că petentul a fost sancționat pentru fapta sa cu amenda minimă prevăzută de lege.
În prezenta cauză, aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile se impune având în vedere starea ridicată de pericol creată de petent pentru ceilalți participanți la trafic.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, având în vedere faptul că petentul a creat prin acțiunea sa un pericol real și crescut pentru circulația pe drumurile publice, precum și faptul că sancțiunea cu amendă aplicată petentului a fost la nivelul minim prevăzut de lege, instanța apreciază că sancțiunea stabilită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Raportat la fapta constând în nedeținerea asupra sa a actului de identitate, instanța apreciază că agentul constatator a dat dovadă de indulgență prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment.
Instanța reține că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor, față de faptul că petentul relevă o lipsă de respect față de normele privind circulația pe drumurile publice și față de autoritatea reprezentată de agentul constatator și având în vedere și istoricul contravențional al petentului (f.13).
Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, instanța va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.07.2012 așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. I. L., împotriva procesului- verbal de contravenție . nr._ din data de 21.07.2012 în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. I. L., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., Bulevardul M. E. nr. 57, jud. B. cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 21.07.2012 ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ș. G.- L. L.-M. V.
Red. SGL/ Tehnored. SGL /ex.4/15.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6638/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3163/2013. Judecătoria... → |
|---|
