Plângere contravenţională. Sentința nr. 5323/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5323/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 14691/193/2012
DOSAR NR._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 07.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. R.
GREFIER – T. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5323
La ordine pronunțarea cauzei civile ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petenta S.C. TO-N. C. S.R.L. în contradictoriu cu intimata G. F. B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin serviciul registratură petenta a depus la dosar concluzii scrise, iar intimata a depus la dosar concluzii scrise și decizia nr. 68 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunal B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc la termenul din data de 29.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință corespunzătoare, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când la solicitarea reprezentantului intimatei, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi când.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 18.09.2012 sub nr._, petenta S.C. TO-N. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata G. F. B., a solicitat transformarea sancțiunii cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei dispusă la punctul 3 din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data 05.09.2012, în avertisment.
În motivare, petenta a arătat că, în ziua de 05.09.2012 la magazinul alimentar din . E, ce aparține petentei, s-a efectuat un control de către G. F. asupra întregii activități de comerț cu produse alimentare și nealimentare, printre obiectivele suspuse controlului a fost și cel privind legalitatea emiterii bonului fiscal și a conținutului acestuia, adică a datelor înserate, așa cum sunt prevăzute în art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999.
Din verificarea rolei jurnal și a unui eșantion de bonuri fiscale de la nr._/04.09.2012 la nr._/04.09.2012 emise de aparatul electronic de marcat, s-a constatat că la un număr de 5 astfel de documente fiscale:_,_,_,_,_ era înserată denumirea generică a produsului vându adică „produse industriale”, în loc de denumirea bunului livrat, de exemplu caiet, hârtie igienică, pix. etc.
Petenta arată că aceste bonuri fiscale au fost eliberate din casa electronică de marcat de către vânzător în momentul vânzării produsului, după ce a procedat la marcarea greșită a produsului pe bonul fiscal, abatere care în opinia petentei reprezintă o împrejurare, un caz aparte și nu o regulă sau o încălcare continuă a prevederilor legii. Susține petenta că vânzătoarea, care avea sarcina de a marca și elibera în mod corect bonurile fiscale, deși a fost informată și instruită cu privire la procedura de respectat, a ignorat aceste aspecte și drept urmare consideră că se află în fața repercusiunilor O.U.G. nr. 28/1999.
Totodată menționează petenta faptul că pe bonurile fiscale, vânzătoarea a consemnat în mod corect prețul final al produsului expus spre vânzare, alcătuit din prețul cu amănunt și TVA, preț ce corespunde atât cu documentele de intrare, de recepție a mărfii cât și cu cel afișat pe etichetă și expus clientului.
Petenta reiterează că de-a lungul activității de comerț a avut un comportament licit, nu a mai înregistrat abateri de acest gen și nici altele de ordin fiscal și mai mult de atât în fața organului de control a avut o atitudine civilizată. Aceste aspecte pot fi recunoscute atât prin modul de formulare a actului de control cât și de poziția pe care a adoptat-o în încheierea procesului verbal, prin neformularea de obiecțiuni și prin semnarea acestuia.
Mai susține petenta că a procedat la corectarea abaterilor constatate prin actul de control, înregistrând în bonurile fiscale toate elementele cerute de textul de lege.
Petenta arată că societatea are un singur punct de lucru, înregistrează un profit lunar în jurul sumei de 1000 lei și are un număr de trei angajați, pentru care consideră că sancțiunea aplicată, amenda contravențională în valoare de 2000 lei, reprezintă o sumă prea mare pentru bugetul societății.
În drept, petenta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 31 din OG nr. 2/2001, coroborat cu art. 4 alin. 1 și art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 modificată și republicată.
În temeiul art. 242 alin. 2 din codul de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
În dovedire, petenta a anexat următoarele documente: în copie nota de constatare nr._ din 05.09.2012 (f. 6-8), procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 05.09.2012 (f. 9), act identitate administrator societate petentă (f. 11) și delegație pentru consiliera juridică L. I. D. (f. 10).
Legal citată, la data de 17.04.2013, intimata a depus adresă, în care a delegat pe consiler juridic L. R. să o reprezinte în instanță, și prin care a înaintat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că prin procesul-verbal atacat, societatea petentă a fost sancționată pentru săvârșirea a două contravenții, pentru prima cu avertisment, pentru contravenția constând în lipsa documentelor justificative, aplicându-se măsura confiscării pentru suma de 216 lei. Cu privire la această primă contravenție intimata învederează instanței că petenta a înțeles să nu formuleze plângere, motiv pentru care nu va pune în discuție acesta faptă contravențională, solicitând instanței de judecată numai menținerea sancțiunii aplicate la această contravenție.
Intimata arată că a doua contravenție constă în faptul că petenta nu a înscris în bonurile fiscale emise de casa de marcat toate elementelor obligatorii, contravenție care este prevăzută la art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 care prevede următoarele: c) emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1). Intimata precizează că organul de control a aplicat minimul de amendă prevăzut de actul normativ.
Mai învederează intimata faptul că motivele petentei constând în faptul că amenda de 2000 lei este împovărătoare pentru petentă, reprezintă o afirmație exagerată, care nu poate fi luată în considerare, dat fiind pericolul ridicat al faptei de a nu menționa în cuprinsul bonului fiscal denumirea fiecărui produs cumpărat, precum și prețul unitar, pe motiv că în cazul constatării unui defect sau lipsă de calitate la produsul cumpărat, cumpărătorul este lipsit de posibilitatea de a reclama la organele competente, prin a dovedi de la cine a cumpărat produsul, dacă acel produs nu este menționat în bonul fiscal.
În apărare, intimata a depus următoarele documente: bonul fiscal nr. 23 cu suma de 120,80 lei (f. 16), nota de constatare nr._/05.09.2012 (f. 17-19), nota explicativă a administratorului Șvaițer M. din 05.09.2012 (f. 20-21).
La termenul din data de 29 aprilie 2013 petenta a depus la dosar delegație pentru consiler juridic L. I. D. (f. 24), procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 05.09.2012 (f. 25), notă de constatare nr._ din 05.09.2012 (f. 26-28).
Prin serviciul registratură petenta a depus la dosar concluzii scrise (f. 36-37), iar intimata a depus la dosar concluzii scrise (f. 29-31) și decizia nr. 68 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunal B. în dosarul nr._ (f. 32-35).
La terenul din data de 29.04.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, față de excepția invocată, instanța constată:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.09.2012 de către G. F. B. s-a dispus față de societatea petentă sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 11 lit. e din Legea nr. 12/1990, modificată, și sancționată de art. 5-7 din O.G. nr. 2/2001 aprobată de Legea nr. 1802/2002 și sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei pentru contravenția prev. de art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 28/1999 republicată și modificată. (f. 9)
S-a reținut în procesul verbal menționat că:
1. constituie activități comercial ilicite efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită în condițiile legii. S-a menționat că la controlul operativ și inopinat efectuat la mini marketul societății din . E s-a constatat că în data de 05.09.2012 30 a fost comercializată cantitatea de 30 pâini la 1,1 lei/ buc și 10 pâini la 2 lei / buc pentru care doamna Ș. M. a declarat că nu are documente de proveniență obținându-se astfel suma de 53 lei. De asemenea, în timpul controlului a fost găsita suma de 154 lei pentru care doamna Ș. M., împuternicit administrator, a declarat că aparține gestionarelor B. A. și A. I. și provine din restul lăsat de clienți și care nu a fost inclusă în monetarul zilei. În magazin a fost găsit și un tichet de masă în valoare de 9 lei. Fapta a fost descrisă pe larg în nota de constatare . nr._ /05.09.2012. Din cele prezentate rezultă că suma de 216 lei nu poate fi justificată cu documente de proveniență în condițiile legii.
2.constituie contravenție emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acestea să conțină toate datele prevăzute de art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999. În fapt la controlul efectuat la minimarketul societății din .-se rola jurnal pe care sunt înscrise datele din bonurile fiscale emise de AMEF ._ s-a constatat denumirea de produse industriale, mezeluri și altele. Fapta este descrisă pe larg în nota de constatare . nr._ /05.09.2012. (f. 9)
În primul rând din susținerile petentei din plângere și conform celeor învederate în fața instanței la termenul din data de 29 aprilie 2013 instanța reține că societatea petentă nu contestă legalitatea și temeinicia procesului verbal . nr._ încheiat la data de 05.09.2012 de către G. F. B..
Instanta reține că petenta contestă procesul verbal anterior menționat doar în ceea ce privește sancțiunea cu amendă contravențională în cunatum de 2000 lei aplicată societății petente pentru contravenția prev. de art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 28/1999 republicată și modificată, solicitând transformarea acesteia în avetisment.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de contraventie . nr._ încheiat la data de 05.09.2012 de către G. F. B. este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței. Analizând modul de intocmire a procesului-verbal menționat instanta constata ca acesta respecta dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidenta niciuna dintre cauzele de nulitate absoluta prevazute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentei S.C. TO-N. C. S.R.L. au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Totodată, având în vedere că societatea petentă nu a răsturnat prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, recunoscând cele două contravenții reținute în sarcina sa, iar probele administrate susține cele consemnate în procesul verbal instanta retine că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, societatea petentă săvârșind cu vinovatie cele două contravenții retinute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate instanța reține că potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pe de alta parte, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că sanctiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date inscrise în procesul-verbal.
Instanța arată că petenta constestă individualizarea sancțiunii numai cu privire la contravenția prev. de art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 28/1999 republicată și modificată pentru care a fost sancționată cu amendă în cunatum de 2000 lei, solicitând aplicarea unui avertisment. În susținerea cererii sale petenta a adus ca argumente faptul că pe bonurile fiscale, vânzătoarea a consemnat în mod corect prețul final al produsului expus spre vânzare, că de-a lungul activității de comerț a avut un comportament licit, nu a mai înregistrat abateri de acest gen și nici alt. De asemenea, a susținut că a procedat la corectarea abaterilor constatate prin actul de control, înregistrând în bonurile fiscale toate elementele cerute de textul de lege și că societatea are un singur punct de lucru, înregistrează un profit lunar în jurul sumei de 1000 lei și are un număr de trei angajați, amenda contravențională în valoare de 2000 lei reprezentând o sumă prea mare pentru bugetul societății. În plus, societatea petentă a menționat că abaterea constatată este o abatere singulară săvârșită de una dintre vânzătoarele societății.
Față de argumentele expuse de societatea petentă instanța arată următoarele:
În primul rând instanța reține că gradul de pericol social al faptei săvârșite de petentă este unul ridicat fiind reale susținerile intimatei în sensul că prin neînscrierea în cuprinsul bonului fiscal a denumirii fiecărui produs cumpărat, în cazul constatării unui defect sau lipsă de calitate la produsul cumpărat, cumpărătorul este lipsit de posibilitatea de a reclama la organele competente, neputând să dovedească de la cine a cumpărat produsul dacă acel produs nu este menționat în bonul fiscal.
În al doilea rând, în ceea ce privește circumstanțele personale ale societății petente, instanța remarcă că în contextul controlului efectuta de către G. Financiar B. societatea petentă a fost sancționată pentru două contravenții, pe care le-a recunoscut, iar față de una dintre acestea a fost dispusă sancțiunea avertismentului. Deși petenta invocă ca argument atitudinea civilizată față de organul de control instanța reține că acesta nu poate fi un argument în condițiile în care aceasta este atitudinea normală pe care trebuie să o manifeste orice persoană controlată, față de organul de control care este reprezentantul statului și acționează în numele statului. Mai arată instanța că susținerile petentei în sensul că înregistrează un profit lunar redus în jurul sumei de 1000 lei și că amenda reprezintă o sumă prea mare pentru bugetul societății nu au fost probate în niciun fel, astfel încât instanța nu le va acea în vedere.
În al treilea rând, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni cu avertisment trebuie să-și aibă fundamentul în existența unor circumstanțe de natura a imprima faptei săvârșite un pericol social scăzut, însă din descrierea faptei reținută în sarcina petentei astfel cum a fost consemnată de agentul constatator nu reies însă circumstanțe deosebite care să imprime faptei o gravitate scăzută, iar petentul nu a făcut dovada unor astfel de circumstanțe. Mai mult, faptul că în același context s-a identificat săvârșirea de către petentă a două contravenții crește gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Susținerile petentei în sensul că este o vorba despre o abatere singulară, săvârșită de o vânzătoare a societății și nu o regulă, un obicei nu au fost dovedite în nici un fel astfel că instanța nu le poate avea în vedere. Totodată, instanța arată că răspunderea pentru contravenția săvârșită aparține societății petente, și nu angajaților acesteia, societatea petentă având posibilitatea de a regresa împotriva persoanelor pe care le consideră responsabile. Mai mult deși afirmă că și-a instruit personalul cu privire la modalitatea de emitere a bonurilor fiscale societatea petentă nu a dovedit că vânzătoarea ar fi fost informată cu privire la modul de funcționare al casei de marcat.
În al patrulea rând, instanța reține că societății petente i-a fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege și anume amendă în cuantum de 2000 lei.
Instanța apreciază atitudinea petentei care a recunoscut contravențiile săvârșite, dar aceasta nu este suficient pentru înlocuirea sancțiunii amendă cu avertisment în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite.
Prin urmare, față de argumentele expuse instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cunatum de 2000 lei stabilită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în acest cuantum, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Prin urmare, în considerarea celor arătate, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. TO-N. C. S.R.L., cu sediul în mun. B., .-E, jud. B. în contradictoriu cu intimata G. F. B., cu sediul în mun. B., .. 2, jud. B. cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 05.09.2012 ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. RodicaTeodorescu C.
Redactat T.R./Redactat T.R./Ex. 4-26.07.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 12-03-2013, Judecătoria BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1307/2013. Judecătoria... → |
|---|
