Plângere contravenţională. Sentința nr. 614/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 614/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 4225/193/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOSANI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 22 ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE - B. L. I.
GREFIER - D. S.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 614
Pe rol judecata cauzei civile formulată de petentul Ș. V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei lipsesc părțile. La a doua strigare a cauzei se prezintă petentul, lipsă reprezentantul intimatului.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Petentul susține că a asigurat prezența martorului încuviințat la termenul anterior, în persoana numitului G. C. Willy.
S-a procedat la audierea martorului G. C. Willy propus de petent, susținerile acestuia fiind consemnate în procesul verbal de la fila 29.
Constatând administrat probatoriul, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Petentul Ș. V. solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție contestat.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 22.03.202 sub nr._, petentul Ș. V. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să anuleze procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție . nr._ din 08.03.2012, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 37 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, iar ca măsură complementară suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivare se arată că, în data de 08.03.2012, în jurul orei 15:30, petentul a fost oprit de trafic, pe . mun. B., și a fost invitat la sediul politiei, câteva ore mai târziu, pentru a da explicații despre motivele pentru care nu a oprit autoturismul la semnalele luminoase. Aici, petentul a încercat să explice că nu a fost semnalizat luminos, nu a observat în oglindă avertizarea luminoasă întrucât era atent la vehicul-școală care se deplasa în fața autoturismului pe care îl conducea, a cărui conducător auto efectua manevre de frânare dese, însă a oprit pe partea dreaptă, imediat ce a auzit avertizarea sonoră.
Se susține că agentul de poliție nu a oprit niciun martor care să confirme vinovăția petentului, iar în procesul verbal nu s-a consemnat distanța parcursă de autospeciala de poliție din momentul în care au fost puse în funcțiune semnalele luminoase până la oprirea autoturismului de către petent.
Se precizează că în dovada de circulație emisă de agentul de poliție se menționează că petentul nu a acordat prioritate autovehiculelor cu regim de circulație prioritar, în timp ce în procesul verbal de contravenție se menționează că petentul nu a oprit la semnalele luminoase.
Plângerea contravențională nu a fost motivată în drept.
În dovedire s-au depus copii după procesul verbal de contravenție contestat și dovada de circulație.
Conform art. 36 din OG 2/2001, plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție, cu toate măsurile dispuse prin acesta, procesul verbal fiind legal întocmit, iar fapta dovedită corespunzător.
În susținerea acestei soluții se arată că, în data de 08.03.2012, în jurul orei 15:36, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe . mun. B., în dreptul imobilului cu numărul 38, petentul nu a oprit imediat, cât mai aproape de marginea părții carosabile, la trecerea autovehiculului cu regim de circulație prioritară, care avea în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă și sonore. Faptele au fost constatate de agentul de poliție în ce se deplasa cu autospeciala din dotare la un eveniment semnalat prin SNUAU 112 pe raza comunei Curtești, jud. B.. Întrucât petentul nu s-a conformat și nu a oprit imediat la semnalele de avertizare sonoră și luminoase ale echipajului de poliție, autospeciala de poliție a fost nevoită să parcurgă distanța de 250-300 metri în urma autovehiculului condus de petent. Procesul verbal de contravenție a fost încheiat după circa o oră de la constatarea propriu-zisă a contravenție la sediul IPJ B. - Secția de Poliție Rurală nr. 1 B. întrucât în această perioadă echipajul de poliție a finalizat verificările la apelul 112.
În apărare s-au depus originalul procesului verbal de contravenție contestat, raportul agentului constatator, istoricul contravențional al petentului.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecata cauzei și în lipsa reprezentantului inspectoratului.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar, interogatoriul petentului (fila 26) și proba testimonială, fiind audiați martorii C. I. și G. C. Willy propuși de petent (depoziții - filele 27, 29).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
În data de 08.03.2012, prin procesul verbal de contravenție . nr._, petentul Ș. V. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 37 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
De asemenea, prin același proces verbal de contravenție s-a dispus măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce a petentului pentru o perioadă de 30 de zile.
Pentru a aplica această sancțiune, agentul constatator a reținut că, în data de 08.03.2012, ora 15:36, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe .. 38 din mun. B. și nu a oprit pe marginea părții carosabile la trecerea autovehiculului cu regim de circulație prioritară, ce avea în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșie și sonoră.
Analizând legalitatea procesului verbal întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește un eventual motiv de nulitate al procesului verbal de contravenție, anume lipsa martorului asistent, acesta nu poate fi reținut întrucât, pe de o parte, petentul a fost prezent la întocmirea procesului verbal, semnând de primire a acestuia, iar pe de altă parte rolul martorului asistent în procesul verbal de contravenție este de a atesta că procesul verbal se încheie în lipsa contravenientului și nu în dovedirea faptei săvârșite de contravenient ori că i-au fost încălcate în acest mod dreptul de a formula obiecțiuni.
Referitor la neconcordanța dintre procesul verbal de contravenție și dovada de circulație, instanța reține că aceasta din urmă nu constituie act constatator și nici nu a fost investită cu analiza legalității și temeiniciei acesteia. Totuși, instanța constată că între cele două înscrisuri nu există vreo neconcordanță. Astfel, în dovada de circulație se menționează că petentul „nu a acordat prioritate de trecere autovehiculelor cu regim de circulație prioritar”, iar în procesul verbal de contravenție se menționează că petentul „nu a oprit pe marginea părții carosabile la trecerea autovehiculului cu regim de circulație prioritară, ce avea în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșie și sonoră”.
În ce privește neconsemnarea în procesul verbal a distanței parcursă de autospeciala de poliție din momentul în care au fost puse în funcțiune semnalele luminoase până la oprire autoturismului de către petent, instanța reține că nu are relevanță întrucât petentul avea obligația să oprească imediat, pe acostament sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea drumului sau bordura trotuarului, în sensul de deplasare, la apropierea și la trecerea autovehiculelor cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșie și sonore, potrivit art. 37 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Analizând temeinicia aceluiași proces verbal, instanța reține că potrivit art. 37 din OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească imediat, pe acostament sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea drumului sau bordura trotuarului, în sensul de deplasare, la apropierea și la trecerea autovehiculelor cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșie și sonore, iar conform art. 100 alin. 3 lit. c) din același act normativ constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal. Cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 paragraful 2 din Convenției nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101). Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 paragraf 2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției, iar într-o astfel de situație este firesc ca el să dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate. Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație în justiție trebuie s-o dovedească.
În privința temeiniciei actului contestat, instanța reține că în speță este vorba despre o contravenție constatată pe loc, prin observare directă de către agentul constatator, iar constatările personale ale agentului constatator cu privire la care nu se ridică dubii serioase de lipsă de obiectivitate, sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța nu poate da o valoare probatorie semnificativă declarației martorei C. I. (fila 27) datorită subiectivismului decurgând din relațiile de vecinătate, petentul și martora locuind în aceeași scară de . acesteia nu poate prevala și înlătura valoarea de act autentic pe care constatarea personală a agentului o imprimă procesului verbal.
În ce privește martorul G. C. Willy, deși petentul a susținut în fața instanței că, după oprirea sa de către echipajul de poliție, la rândul său a oprit un pieton pentru a-i solicita numărul de telefon în vederea propunerii ca martor, alegație susținută de către martora C. I., instanța nu poate stabili, dincolo de orice dubiu, identitatea dintre pieton și martorul G. C. Willy și, astfel, nu poate da depoziției acestuia din urmă o valoare probatorie.
În plus, între declarațiile martorilor și ale petentului există neconcordanțe. Astfel, petentul susține că în fața autoturismului pe care îl conducea se deplasa un vehicul aparținând unei școli de șoferi, în timp ce martora C. I. afirmă că circulau mai multe mașini. Prin raportul întocmit, agentul constatator confirmă existența în trafic a unui autoturism inscripționat „școală”, însă acesta se deplasa din sens opus și ar fi oprit pe marginea părții carosabile, în timp ce vehiculul condus de petent se afla singur pe banda de deplasare.
Petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenției, astfel că prezumția conform căreia situația reținută în procesul verbal corespunde realității nu a fost răsturnată.
De asemenea, instanța apreciază că individualizarea sancțiunii aplicate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea contravențională aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel încât nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate (amendă contravențională în sumă de 280 lei) cu avertisment. De altfel, petentul nici nu a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului, ca soluție subsidiară.
În ce privește măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta rămâne legal aplicată cât timp fapta a rămas existentă în realitatea juridică, iar procesul verbal de contravenție este menținut. Numai în situația în care s-ar fi reținut inexistența faptei contravenționale și s-ar fi dispus anularea procesului verbal de contravenție, măsura complementară ar fi devenit ilegală, ceea ce nu este cazul de față.
Având in vedere cele expuse mai sus, în temeiul art.34 din OG 2/2001, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea petentului Ș. V. și să mențină procesul verbal de contravenție . nr._ din 08.03.2012 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către petentul Ș. V., domiciliat în mun. B., ., scara A, . împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 08.03.2012 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 22 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat BLI
Tehnoredactat DS
Ex. 4 / 08.03.2013
| ← Validare poprire. Hotărâre din 11-12-2013, Judecătoria BOTOŞANI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7810/2013. Judecătoria... → |
|---|
