Plângere contravenţională. Sentința nr. 6254/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6254/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 8032/193/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 27.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. F.
GREFIER – D. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6254
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă având ca obiect “plângere contravențională”, formulată de petentul C. P.-I., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B..
Dezbaterile pe fond au avut loc la termenul din 22.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
I N S T A NȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 01.06.2012, pe rolul Judecătoriei B. – Secția Civilă a fost înregistrată, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul C. P.-I., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B., prin care a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.05.2012 încheiat de un agent constatator din cadrul I.P.J. B.– Poliția mun. B..
În motivarea plângerii, arată petentul că, prin procesul-verbal . nr._/18.05.2012 a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere, în temeiul art. 100 alin.3 lit.b) din O.U.G. 195/2002, pentru aceea că a condus autoturismul VW Golf cu nr. de înmatriculare_ pe . . nu a acordat prioritate de trecere la 2 persoane angajate în traversarea străzii pe marcajul pietonal, aflate pe sensul său de deplasare.
Susține petentul că în momentul în care a trecut peste marcajul pietonal respective nu se afla niciun pieton, întrucât a efectua virajul pe banda de lângă trotuar și nu avea cum să treacă dacă erau pietoni.
Menționează că după ce a trecut s-a angajat în traversare o femeie cu un copil, dar el trecuse deja de trecerea de pietoni.
Precizează petentul că în intersecție se afla un politist rutier care dirija traficul, or, dacă el nu acorda prioritate acesta l-ar fi oprit automat, însă a fost oprit de un lat echipaj care se afla la circa 100 m, pe celălalt sens de mers.
Mai arată petentul că polițistul care l-a oprit a susținut că nu ar fi acordat prioritate la 2 persoane și că a fost filmat. Menționează că din filmare se vede o mașină blindată care era în mers, în fața sa, nefiind pietoni pe trecere.
Solicită petentul administrarea probei cu martorul B. M., care era cu el în mașină.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G.2/2001.
În susținere, petentul a depus, în copie, procesul-verbal contestat și dovada înlocuitoare a permisului de conducere.
Potrivit art.36/O.G. nr.2/2001 și a art.1 alin.2/O.G. nr.32/1995, plângerea petentei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul I.P.J. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În întâmpinare se arată că, în ziua de 18.05.2012, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și acționa conform planificării pe . mun. B., iar în jurul orei 11.58 a o observat direct momentul în care petentul, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii, pe marcajul pietonal, pe sensul de deplasare al autovehiculului.
Menționează intimatul că abaterea săvârșită a fost surprinsă de aparatura video a autospecialei M.A.I. cu nr. de înmatriculare_ .
În susținerea apărării, intimatul a depus originalul procesului-verbal încheiat în sarcina petentei, raportul agentului constatator, planșe foto și fișa antecedentelor contravenționale la regimul rutier pentru petent.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți, precum și proba testimonială cu martorul B. M., pentru petent.
De asemenea, în virtutea rolului activ, instanța a solicitat intimatului să pună la dispoziție înregistrarea video a faptei reținute în sarcina petentului, sens în care au fost depuse la dosar C.D.-uri cu filmarea efectuată de aparatul radar.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/18.05.2012 încheiat de un agent constatator din cadrul I.P.J.B. – Biroul Rutier, petentul C. P.-I. a fost sancționată cu 4 puncte- amendă în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b) din O.U.G.195/2002, precum și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În fapt, în sarcina petentului s-a reținut că în ziua de 18.05.2012 a condus autoturismul VW Golf cu nr. de înmatriculare_ pe . . nu a acordat prioritate de trecere la 2 persoane angajate în traversarea străzii, pe marcajul pietonal, aflate pe sensul său de deplasare.
În termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal, conform art.31 alin.(1) din O.G.2/2001, petentul a formulat plângere, ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 01.06.2012.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Examinând procesul-verbal de contravenție prin prisma exigențelor de formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește rigorile legii sub aspect formal, constatând legalitatea lui.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța relevă că, potrivit criteriilor statuate prin jurisprudența C.E.D.O., contravențiile în materie rutieră sunt asimilate acuzațiilor în materie penală, cu consecințele ce decurg din acest fapt, respectiv asigurarea garanțiilor specifice acestei materii, cea mai importantă fiind prezumția de nevinovăție.
Cu privire la acest aspect, Curtea a stabilit în cauze precum Oztürk împotriva Germaniei ori Lutz împotriva Germaniei că, adresându-se în mod nediferențiat tuturor cetățenilor în calitatea lor de participanți la traficul rutier (caracterul general al normei) și având un caracter represiv și disuasiv (scopul sanctiunii), întreaga procedură de aplicare și sancționare a amenzilor administrative în temeiul legilor rutiere trebuie să fie supusă exigentelor art. 6. Același caracter îl are și sancțiunea suspendării dreptului de a conduce autovehicule în baza unui sistem bazat pe puncte de penalizare sau anularea acestui drept. Referitor la aceste aspecte, pe lângă caracterul normei incriminatoare, instanța europeană a folosit și criteriul gravității sancțiunii, deoarece dreptul de a conduce un vehicul este de o mare utilitate pentru viața curentă a oricărei persoane sau pentru exercițiul unei activități profesionale.
Consecințele calificării de către instanță a faptei imputate petentului în prezenta cauză drept acuzație în materie penală sunt acelea că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului.
Însă niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, instanța de față constată că instanța europeană a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei. D. fiind ca analiza se plasează într-un domeniu în care numarul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesiva si nejustificata, orientare jurisprudențială dovedită prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal de contravenție în dreptul intern, instanta constată că, deși art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, instanța pe de altă parte trebuie să ia în considerare faptul că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedeasca faptele ce i se impută nu este absolut.
În acest context, Curtea mentioneaza că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic împotriva Suediei).
Înțeleasă în forma ei restrictiva, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovatie ar presupune ca instanța de judecata, ignorând existența procesului-verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, aceasta concluzie ar face ca în materia contravențională sarcina probei sa fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat.
Or, sarcina instantei de judecata este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator sa nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanta de judecata verifică legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contravenție.
În speță, instanța reține că fapta a fost constatată direct de un agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind confirmată de înregistrarea video a faptei efectuată prin intermediul cinemometrului de control rutier tip R., montat pe autospeciala poliției.
Astfel, din înregistrarea video se observă cum petentul nu acordă prioritate de trecere unei persoane de sex feminin cu un copil de mână, angajați în traversare pe marcajul pietonal, pe același sens de mers cu autoturismul condus de petent.
În ce privește declarația martorului B. M., propus de petent, instanța o va înlătura ca nefiind sinceră, având în vedere că martorul este mătușa petentului, iar declarația acesteia nu se corelează cu înregistrarea video a faptei.
Mai reține instanța că susținerea petentului din plângere, precum că a efectuat virajul pe . pe . 1, de lângă trotuar, este nereală, fiind contrazisă de înregistrarea video, ce atestă în mod indubitabil că autoturismul petentului a intrat pe .-se direct pe banda a doua a părții carosabile, de pe sensul de mers.
Așadar, instanța relevă că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, iar petentul nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută prin procesul –verbal contestat.
Prin urmare, instanța constată caracterul cert al faptei săvârșite de petent, așa cum s-a arătat mai sus, caracterul contravențional al acesteia, conform art.100 alin.(3) lit.b) din O.U.G. 195/2002 și vinovăția petentului.
În ce privește proporționalitatea dintre gravitatea faptei săvârșite și sancțiunea aplicată, instanța apreciază că agentul constatator a apreciat în mod just gradul de pericol social concret al faptei, aplicând sancțiunea minimă prevăzută de lege, respectiv 4 puncte amendă, conform art. 100 alin.(3) rap. la art. 98 alin.(4) lit.b) din O.U.G.195/2002.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul C. P.-I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul C. P.-I., domiciliat în municipiul B., .. 2, ., județul B., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2012.
Președinte, Grefier,
Red. V.F /Tehnored.L.V./Ex. 4/12.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7622/2013.... | Pretenţii. Hotărâre din 15-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
