Pretenţii. Hotărâre din 13-12-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 15245/193/2012
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C.
GREFIER – P. M. - E.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol, judecata cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâtul T. V..
La apelul nominal realizat în ședința publică, se prezintă reclamantul C. D., asistat de avocat I. P. M., lipsă fiind pârâtul T. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Interpelat fiind, reprezentantul reclamantului declară că nu mai are cereri de formulat ori probe de administrat.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 53.000 lei reprezentând daune materiale și morale, cu cheltuieli de judecată - onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar. Solicită d-l avocat ca instanța să rețină mențiunile certificatului medico-legal precum și declarațiile martorilor audiați în cauză, care au confirmat împrejurarea că pârâtul se confruntă și în prezent cu o stare de stres posttraumatic, ajungând să își vândă și apartamentul în care locuia, din pricina sentimentelor de reținere pe care le are față de pârât.
Luând act de concluziile reclamantului, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 26.09.2012, reclamantul C. D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, în contradictoriu cu pârâtul T. V., să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 53.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 26.11.2011 a fost sechestrat în apartamentul pârâtului T. V., timp de 4 ore, acesta din urmă aplicându-i numeroase lovituri cu pumnii și picioarele, injuriindu-l și amenințându-l cu moartea. Susține reclamantul că în intervalul menționat s-a aflat într-o stare de stres continuu, fiind obligat să stea în sala de baie a locuinței pârâtului, pe pavimentul inundat, cu teama de a nu fi electrocutat, potrivit amenințării părții adverse. Cu privire la cele întâmplate s-au derulat cercetări penale, pârâtul fiind scos de sub urmărire, cu argumentul că ar fi săvârșit faptele fără discernământ. Învederează reclamantul că această soluție nu împiedică rezolvarea laturii civile și că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1349 și 1367 NCC, lipsa de discernământ invocată fiind oricum un motiv fabricat, în condițiile în care pârâtul administrează o societate comercială, are permis de conducere și își induce comportamentul violent consumând băuturi alcoolice.
A precizat reclamantul (fila 30) că din suma totală solicitată, 3000 lei reprezintă despăgubiri materiale (contravaloare telefon mobil și obiecte de vestimentație distruse de pârât, contravaloare îngrijiri medicale și medicamente) și 50.000 lei – despăgubiri morale, acestea din urmă fiind destinate a compensa prejudiciul adus demnității și starea de anxietate care a determinat, inclusiv după eveniment, situații negative precum pierderea locului de muncă, deteriorarea vieții de familie și, în general, a relațiilor sociale, starea de disconfort inerentă acestora.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare (fila 24 și 32), arătând că nu se justifică în niciun fel sumele solicitate, că nu se face vinovat de cele descrise în acțiune, că se confruntă cu probleme psihice și că nu obține venituri. A învederat pârâtul că, în realitate, incidentul din data de 26.10.2011 s-a produs din vina reclamantului, întrucât acesta, aflându-se în stare de ebrietate, a pătruns fără drept în locuința sa și a distrus o . bunuri.
La cererea reclamantului, în cauză s-a administrat și proba testimonială (filele 47, 48). Totodată, s-a dispus atașarea dosarului penal și s-au solicitat relații de la Spitalul Județean B. – Secția Psihiatrie (fila 18).
Analizând actele și lucrările dosarului precum și prevederile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În dosarul nr. 4779/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-au efectuat cercetări cu privire la săvârșirea, de către pârâtul T. V., a infracțiunilor de lipsire de libertate, lovire/alte violențe și amenințare, împotriva părții vătămate C. D.. S-a reținut că, în data de 26.11.2011 (corect 26 octombrie 2011), în intervalul 17.30-21.30, acesta din urmă a fost sechestrat în apartamentul pârâtului, lovit cu pumnii și cu o sticlă în zona capului și amenințat cu moartea. Prin Rezoluția din data de 25.11.2011 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. e CPP (există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei), stabilindu-se, în concret, că faptele au fost săvârșite fără discernământ.
Prin Sentința penală nr. 604/19.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/193/2011, definitivă prin respingerea recursului, împotriva pârâtului T. V. s-a dispus măsura de siguranță a internării medicale.
În cauza de față, partea vătămată C. D. a solicitat obligarea pârâtului T. V. la plata de despăgubiri materiale și morale, pentru prejudiciul cauzat prin faptele sus-descrise.
Reține instanța că deși soluția adoptată în dosarul de urmărire penală nu se bucură de autoritate de lucru judecat, aceasta nu poate fi ignorată, sub niciunul dintre aspectele sale, cât timp în speță nu se produc dovezi în măsură să ateste o realitate contrară și cât timp o parte din respectivele aspecte au fost analizate, cel puțin tangențial, de o instanță judecătorească, în cadrul dosarului nr._/193/2011.
Se observă, așadar, în primul rând, că martorii propuși de reclamant (filele 47, 48) au confirmat elemente precum șederea forțată a acestuia în imobilul pârâtului, timp de mai multe ore, săvârșirea unor agresiuni fizice asupra sa, resimțirea, de către acesta, a unei stări de tulburare/teamă. Au mai arătat martorii că ușa locuinței pârâtului era încuiată, fapt care indică intenția acestuia de a-și reține vecinul, și care a determinat, în cele din urmă, intervenția în forță a organelor de poliție. Totodată, s-a învederat că, în urma celor întâmplate, reclamantul s-a confruntat/se confruntă cu o stare accentuată de disconfort emoțional, care i-a afectat viața socială și care l-a determinat să-și înstrăineze locuința, pentru a evita astfel orice întâlnire cu agresorul său (care își are apartamentul în același condominiu).
În cauză nu s-au produs probe favorabile pârâtului, acesta nedovedind aspectele invocate prin întâmpinare și neinfirmând, astfel, situația de fapt descrisă de partea adversă (este de menționat că pârâtului i s-au acordat mai multe termene pentru apărare, comunicându-i-se expres că are posibilitatea de a solicita ajutor public judiciar pentru asistență juridică).
Așa fiind, instanța este ținută să constate, coroborând elementele reținute în cadrul cercetării penale și dovezile produse de reclamant în pricina de față, că pârâtul este autorul unor fapte cu caracter ilicit și că aceste fapte au produs prejudicii victimei.
Reține instanța, în acest context, că prejudiciul civil reprezentă rezultatul dăunător, de natură patrimoniala sau nepatrimoniala, al încălcării drepturilor subiective/intereselor legitime ale unei persoane. Dacă prejudiciul poate fi apreciat în bani, el este unul patrimonial, acesta putând rezulta însă și din lezarea unui drept nepatrimonial, ipoteză verificată în speța de față (lezarea sănătății/integrității fizice). În toate cazurile însă, prejudiciul trebuie să fie cert, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Această din urmă exigență se impune a fi îndeplinită în mod strict în ceea ce privește paguba materială, situație în care sunt pe deplin incidente dispozițile art. 1169 cod civil (cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească).
În cauză însă, deși i s-a solicitat în mod expres și repetat, reclamantul nu a produs dovezi în ceea ce privește cuantumul prejudiciului material pretins a fi suferit, ca urmare a distrugerii unor bunuri personale/pentru refacerea sănătății. Desigur, este de admis că orice bun și orice problemă de sănătate atrag cheltuieli pentru recuperarea integrității lor. Prezumția în discuție nu este însă în măsură să ateste existența certă a cheltuielilor invocate (3.000 lei) și, mai ales, cuantumul acestora. Interpelați fiind, martorii reclamantului nu au fost în măsură să ofere informații în acest sens.
Concluzionând, instanța opinează că în speță nu sunt întrunite, cumulativ, condițiile acordării daunelor materiale solicitate, respectiv caracterul cert și lichid prevăzut de lege.
În privința celorlalte pretenții (50.000 lei), instanța reține că în practica și teoria de specialitate, dauna morală s-a definit ca prejudiciu extrapatrimonial, respectiv ca vătămare a valorilor si drepturilor strâns legate de personalitatea umană. Printre drepturile subiective nepatrimoniale ce se bucura de ocrotire juridica, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 NCC si opiniilor exprimate in literatura juridica, se numără și dreptul la sănătate/la integritate fizica si psihică, atribute care au fost prejudiciate, în mod neîndoielnic, prin actele de violență săvârșite în data de 26.10.2011. Este de reținut, astfel, că lezarea integrității corporale este producătoare de suferințe fizice și, totodată, de suferințe morale. Pe de altă parte, limitarea libertății și amenințările tind și reușesc să submineze, pe termen lung, starea de echilibru emoțional indispensabilă derulării firești a activității/vieții unei persoane. Din acest motiv, astfel cum s-a arătat, reclamantul a ales să-și înstrăineze locuința (învecinată cu cea a pârâtului), întâmpinând și în prezent, după doi ani de la evenimente, probleme de ordin emoțional și dificultăți privind interacțiunea socială.
Mai este de precizat că, spre deosebire de situația daunelor materiale, în evaluarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală … (C. S.. C. B.. D. civil. Teoria generală a obligațiilor. Ed. Hamangiu 2008. p. 153).
Având în vedere aspectele astfel descrise, instanța apreciază că reclamantul a suferit, cert, un prejudiciu moral, acesta putând fi cuantificat la suma de 25.000 lei.
În ceea ce privește ultima dintre condițiile răspunderii delictuale civile (potrivit art. 1357 NCC, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare), respectiv vinovăția făptuitorului, instanța reține că legiuitorul înlătură răspunderea celui care, în momentul săvârșirii faptei păgubitoare, se afla într-o stare, chiar vremelnică, de tulburare a minții care l-a pus în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale – art. 1367 alin. 1 NCC.
Precum s-a arătat, în cadrul cercetării penale realizate în privința pârâtului, s-a constatat că acesta a comis faptele fără discernământ, concluzie care a atras măsura internării medicale. A reținut instanța penală, în dosarul nr._/193/2011, că s-a procedat la expertizarea psihiatrică a făptuitorului, comisia medicală stabilind că acesta prezintă diagnosticul .; Tulburare de personalitate de tip mixt, diagnostic ce exclude discernământul.
Reține instanța că în speța de față nu s-au produs dovezi apte să contrazică diagnosticul menționat, aceasta cu atât mai puțin cu cât starea psihică a pârâtului a fost evaluată de o comisie de specialitate, în perioada imediat următoare săvârșirii faptelor (fila 19 din dosarul penal atașat). Reclamantul nu a dovedit nici că starea de iresponsabilitate a pârâtului a fost rezultatul consumului voluntar de alcool, ipoteză la care se referă art. 1367 alin. 2 NCC și care se constituie într-o excepție de la regula nerăspunderii persoanei lipsite de discernământ.
Așa fiind, în cauză nu apar îndeplinite, cumulativ, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Cu toate acestea, instanța apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 1368 NCC, relative la obligația de indemnizare a victimei, de către însuși autorul faptei prejudiciatoare, cât timp circumstanțele cauzei exclud posibilitatea reclamantului de a se îndrepta împotriva unei persoane care ar avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea pe pârât.
Astfel, deși s-a constatat că acesta din urmă s-a aflat într-o stare de tulburare a minții care l-a pus în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale, împotriva sa nu s-a luat și măsura punerii sub interdicție, măsură care ar fi atras desemnarea unui tutore, respectiv a unei persoane care ar fi avut îndatorirea de supraveghere și, implicit, de răspundere pentru faptele interzisului (art. 1372 NCC). În consecință, potrivit legii civile, pârâtul este prezumat a avea capacitate de exercițiu deplină și, astfel, a răspunde personal pentru faptele sale.
Rezultă că reclamantul, deși victimă certă a unor fapte ilicite, s-ar afla în situația absolut inechitabilă de a suporta singur consecințele vătămătoare ale respectivelor fapte, situație pentru evitarea căreia s-a și reglementat instituția indemnizării la care se referă art. 1368 NCC.
Cu aceste ultime argumente, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul la plata sumei de 25.000 lei reprezentând indemnizație pentru prejudiciul moral produs reclamantului, prin faptele din data de 26.10.2011.
În baza dispozițiilor art. 274 C., instanța va obliga pârâtul, în măsura admiterii cererii principale, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 705 lei (dintr-un total de 1500 lei reprezentând onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de formulată de reclamantul C. D., cu domiciliul în ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul T. V., cu domiciliul în mun. B., .. 1, ., jud. B..
Obligă pârâtul la plata, către reclamant, a sumei de 25.000 lei reprezentând indemnizație pentru prejudiciul moral produs prin faptele din data de 26.10.2011.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată – 705 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. T. M.-E. P.
Red./tehnored., Jud. MTC
4 ex., 28.04.2014
| ← Partaj judiciar. Hotărâre din 07-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI | Anulare act. Sentința nr. 6219/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
