Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7856/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7856/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 13328/193/2012
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
Judecătoria B.
Secția Civilă
Ședința publică din 17 iulie 2013
Completul compus din:
Președinte – H. F.
Grefier –C. A.
Sentința civilă nr. 7856
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamantul A. C., în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. V..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.07.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la nr._, din 27 august 2012, reclamantul A. C. a chemat în judecată pe pârâții P. I. și P. V. pentru ca, pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 100 m2, teren situat în intravilanul satului Mănăstireni, ., . obligarea acestora din urmă la plata sumei de 4000 lei, cu titlu de daune, reprezentând beneficiul nerealizat în perioada 2009-2011, respectiv cultura de cartofi de pe acest teren.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar contractul de întreținere, autentificat sub nr. 3896 din 21 iunie 2004, la Biroul Notarului Public „R. A.” B., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2121/27.04.2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociați C. A.-S. A. B., titlul de proprietate_/5.07.1993, emis de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B. și a solicitat efectuarea unor expertize tehnice.
Pârâții au depus întâmpinare la dosar, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, arătând că nu ocupă nici o suprafață de teren din terenul proprietatea reclamantului, aceasta a fost stăpânită de soacra sa, B. M., care a decedat anul trecut. Mai arată pârâții că nu știu dacă numita B. M. a încheiat și alte contracte de vânzare-cumpărare și că, în anul 2011, în data de 9 iunie, a încheiat cu aceștia contractul de întreținere cu clauză de uzufruct viager, prin care a transmis nuda proprietate asupra suprafeței de 2002 mp teren situat în intravilanul satului Mănăstireni, ..
În dovedirea susținerilor, pârâții au solicitat audierea martorilor H. C. I. și H. V..
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei și în raport cu situația de fapt invocată și obiectul cererii de chemare în judecată, instanța reține că temeiul de drept al acțiunii în revendicare sunt dispozițiile art.480, art.481 Cod civil, art.1 Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.44, art. 11 și art. 20 din Constituția României.
Conform dispozițiilor art.480 Cod civil, dreptul de proprietate este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege. Dreptul de proprietate este dreptul cel mai complet asupra unui lucru deoarece conferă titularului său toate cele trei atribute: posesia, folosința și dispoziția. El are un caracter absolut, în sensul că se manifestă în raporturile proprietarului cu terții și un caracter exclusiv, în sensul că numai proprietarul le poate exercita în deplinătatea lor.
Acțiunea în revendicare este mijlocul cel mai energic de apărare a acestui drept, fiind definită ca o acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, fiind o acțiune petitorie ce tinde la stabilirea directă a dreptului de proprietate al reclamantului.
Condițiile de exercitare a acțiunii în revendicare (desprinse din definiția și caracterul acestuia), impun reclamantului să facă dovada faptului că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat și că pârâtul exercită o posesie asupra acestui bun. A fost concretizată în practica judiciară și situația în care ambele părți produc un titlu, caz în care se face distincție după proveniența acestuia. Prin titlu înțelegându-se un înscris, ca mijloc de probă, indiferent că este translativ de proprietate sau declarativ, urmează a se distinge după cum părțile au îndeplinit sau nu formalitățile de publicitate imobiliară, în situația în care titlul provine de la același autor, urmând a avea câștig de cauză cel care are dată mai veche, iar în cazul în care s-a efectuat înscrierea, partea care a înscris mai întâi, potrivit principiului „qui prior tempore, potior iure”.
Dacă ambele părți însă au titluri ce provin de la autori diferiți, se pune problema comparării drepturilor autorilor de la care provin titlurile părților, urmând a câștiga partea care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil, soluția apărând ca o aplicare a principiului „nemo plus iuris ad allium transfere potest quam ipso habet”. Înțeles nu în sensul desființării actului subsecvent, ci în sensul desființării dreptului subdobânditorului, acest principiu își justifică rațiunea ca o aplicație a adagiului „nemo abet quand non habet” (desființarea dreptului transmițătorului duce la desființarea dreptului subdobânditorului). Este de notat că în cazul bunurilor imobile, legiuitorul a înțeles să facă o aplicare mai largă a principiului desființării actului juridic subsecvent, ca urmare a desființării actului juridic inițial, iar această situație își găsește pe deplin incidența și în dispozițiile Legii 7/1996.
Din datele conferite de probatoriul administrat în cauză, rezultă că atât reclamantul, cât și pârâții au dobândit un drept de proprietate asupra unor suprafețe de teren prin acte de vânzare-cumpărare ce provin de la același autor, B. M..
În atare situație, conflictul se poartă asupra transmițătorului dreptului și nu asupra probei, distincția făcându-se după cum părțile au procedat sau nu la transcrierea dreptului.
Din extrasul de carte funciară pentru informare, depus la fila 30 dosar, rezultă că autoarea B. M. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor deținute, construcții și teren, cuprins în titlul de proprietate nr._/05.07.1993, CF_, la data de 12.05.2011, iar primii care au transcris titlul de proprietate dintre părți, sunt pârâții, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară pentru informare, din 25 iulie 2012.
Pe de altă parte, reclamantul nu a stăpânit niciodată acest teren, acesta fiind în posesia pârâtului de la decesul autoarei B. M., fiind împrejmuit.
Prin urmare, instanța va ține seama de preferința ce derivă din anterioritatea transcrierii titlului pârâților în Cartea Funciară și va constata ca fiind mai bine caracterizat titlul acestora.
Față de considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea formulată de către reclamant ca fiind neîntemeiată.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamantul A. C., domiciliat în mun. B., ..4, ., județul B., în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. V., domiciliați în satul Mănăstireni, ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 iulie 2013.
Președinte, Grefier,
Red.H.F./Tehnored.A.C. /Ex.5/19.07.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 9263/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Anulare act. Sentința nr. 7854/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
