Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6210/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6210/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 6210/2015
Dosar civil nr._ /2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 15.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – B. A.
Sentința civilă nr. 6210
Pe rol judecarea cererii având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, formulată de reclamanta . B., în contradictoriu cu pârâții S. V. și S. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura nu este legal îndeplinită cu pârâtul S. V., întrucât citația a fost restituită cu mențiunea „destinatar decedat”.
S-au citit actele și lucrările dosarului, după care:
Instanța constată că reclamanta a depus la data de 25.05.2015 răspunsul primit de la Serviciul de Evidență Informatizată al Persoanei B., în care se menționează faptul că pârâtul S. V. figurează în evidențe ca fiind decedat, conform A.D. nr. 275 din 18.03.2010.
Față de aceste înscrisuri, instanța din oficiu, invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului S. V.. Totodată, invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru facturile emise anterior datei de 01.11.2011.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate din oficiu, respectiv a lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului S. V. și a prescripției dreptului material la acțiune pentru facturile emise anterior datei de 01.11.2011.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.03.2015 sub nr._, reclamanta S.C. „N. A.” S.A. B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pe pârâții S. V. și S. V., la plata sumei totale de 97,98 lei, din care suma de70,32 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate emise în perioada 01.04.2011 – 28.02.2014 și 27,66 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este unica societate care furnizează serviciul de alimentare cu apă/canalizare din jud. B., iar pârâșii sunt utilizatori ai serviciilor prestate, fără a avea încheiat un contract furnizare de servicii de alimentare cu apă și canalizare, însă acest aspect nu poate fi imputat operatorului de servicii, deoarece utilizarea fără contract de furnizare a serviciilor de utilități publice constituie contravenție.
Deși pârâții nu au încheiat un contract cu reclamanta, acesta a beneficiat de serviciile de apă și canalizare furnizate, fără a-și îndeplini obligația de plată a serviciului furnizat, cumulând un debit restant, la care se adaugă penalitățile aferente, potrivit legii.
Cu privire la debitul principal, susține reclamanta că obligația de a plăti acest debit izvorăște din dispozițiile art.30 alin.3 din Legea nr.241/2006 și în acest sens, au fost emise și distribuite facturi lunar care fac obiectul litigiului și care cuprindeau atât suma aferentă lunii curente cât și debitul restant, fără ca acestea să fi fost contestate de către pârâți.
Cu privire la penalități, susține reclamanta că și această obligație se întemeiază pe dispozițiile legale prevăzute de art.30 alin.4 din Legea nr.241/2006 precum și art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: centralizator fișă dosar, facturi fiscale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Fiindu-le comunicată cererea de chemare în judecată și înscrisurile, pârâții nu au formulat întâmpinare.
Pentru primul termen de judecată, reclamanta a fost citată cu mențiunea de a răspunde la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru facturile emise anterior datei de 24.03.2012 și cu mențiunea de a indica CNP-ul pârâtului S. V., dat fiind că procedura de comunicare s-a întors cu mențiunea „destinatar decedat”.
Reclamanta a depus la data de 20.05.2015 note de ședință, prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și obligarea pârâților la plata debitului și a penalităților aferente perioadei 27.04.2011 – 25.02.2014.
La data de 25.05.2015, reclamanta a depus răspunsul primit de la Serviciul de Evidență Informatizată al Persoanei B., în care se menționează faptul că pârâtul S. V. figurează în evidențe ca fiind decedat, conform A.D. nr. 275 din 18.03.2010.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului, instanța reține următoarele:
Articolul 248 alin. (1) din codul de procedură civilă instituie regula conform căreia instanța va soluționa mai întâi excepțiile de procedură.
Potrivit art. 34 Cod civil, capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile, iar potrivit art. 34 Cod civil, capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Potrivit art. 56 alin. (1) Codul de procedură civilă, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Conform răspunsului Serviciului de Evidență Informatizată al Persoanei B., pârâtul S. V. figurează în evidențe ca fiind decedat, conform A.D. nr. 275 din 18.03.2010, înregistrat la Primăria municipiului B.
Față de această împrejurare, instanța apreciază că în cauză nu are aplicabilitate instituția introducerii în cauză a moștenitorilor, care este incidentă doar în situația în care decesul părții are loc în timpul judecății, deci ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că pârâtul era decedat la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar în baza principiului disponibilității reclamanta nu a înțeles să-și modifice acțiunea potrivit art. 204 alin. (1) C.p.c. până la primul termen de judecată, instanța urmează ca, în baza art. 56 alin. (1) C.p.c. să admită excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului S. V. și să respingă cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
În perioada aprilie 2011 – februarie 2014, . a furnizat pârâtei S. V., în mod constant, servicii de livrare a apei curente și de preluare a apei uzate. Reclamanta a executat aceste servicii în lipsa unui contract, beneficiarul fiind considerat un abonat de fapt al societății prestatoare.
Instanța reține, în acest context, că pârâta este proprietara unui apartament situat într-un condominiu și că în această situație reclamanta nici nu are posibilitatea tehnică de a furniza serviciile sale altfel decât tuturor deținătorilor de locuințe din imobil, cu excepția cazului când vreunul dintre aceștia ar solicita și ar permite debranșarea din interior. Or, în cauză, pârâta nu a cerut sistarea serviciilor furnizate de către reclamantă. Mai mult, nu a contestat nici facturile emise pe numele său și distribuite lunar de către societatea prestatoare de servicii.
Odată ce a beneficiat de serviciile menționate, pârâta are și obligația de a achita prestatorului contravaloarea acestora, nefiind posibil a se presupune că reclamanta, în calitatea sa de societate comercială, prestează servicii gratuite. De altfel, așa cum a arătat aceasta, Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice prevede că furnizarea serviciilor de apă și canalizare atrage obligația achitării unui tarif. În același context, este de precizat că neîncheierea unui contract de servicii poate fi imputabilă însuși beneficiarului acestor servicii și că absența acestui contract nu este în măsură să împiedice stabilirea unor raporturi juridice comerciale și, în fine, recuperarea contravalorii serviciilor, inclusiv prin raportare la exigențele principiului îmbogățirii fără just temei.
Pentru serviciile de apă furnizată în perioada aprilie 2011 – februarie 2014, reclamanta a emis facturi fiscale (filele 9-10) și care însumează valoarea de 70,32 lei, fiind calculate și penalități de întârziere în sumă de 27,66 lei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu, instanța reține că, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit și cu atât mai mult, cele începute și împlinite la data de 01.10.2011 sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1 din 17.01.2014. Astfel, conform deciziei menționate, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. 4, art. 2512 și art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011, decizia fiind obligatorie în temeiul art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani în cazul acțiunilor personale, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Cum în cazul de față, pârâta avea obligația să achite contravaloarea facturilor fiscale emise în termen de 30 zile calendaristice de la data emiterii, instanța constată că, pentru debitele facturate în perioada 01.04.2011 – 01.11.2011, termenul de prescripție s-a împlinit anterior sesizării instanței – 24.03.2015, fără a fi invocat niciun caz de întrerupere sau suspendare a prescripției de către reclamantă.
Analizând fișa centralizatoare a pârâtei S. V. V., instanța observă că, deși debitul de 70,32 lei se solicita pentru perioada 01.04._14, în fapt acesta reprezintă contravaloarea facturilor nr._/27.04.2011 și nr._/29.10.2011(f.9 și 11), debitele aferente celorlalte facturi figurând ca și achitate. Instanța reține că pentru aceste debite s-a împlinit termenul prescripție, dat fiind că plățile ulterioare nu pot întrerupe termenul de prescripție pentru că în cazul prestațiilor succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita, potrivit art. 12 din Decretul nr.167/1958.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, astfel că instanța constată ca fiind prescrise și penalitățile de întârziere în sumă de 27,66 lei percepute debitului principal.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul în sumă de 70,32 lei și penalităților de întârziere în sumă de 27,66 lei și va respinge pretențiile formulată de reclamanta . B., în contradictoriu cu pârâta S. V., ca fiind prescrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului S. V..
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru facturile emise anterior datei de 01.11.2011.
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. ”N. A.” S.A., cu sediul în B., .. 34, jud. B., cu sediul ales în B., .. 3, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul S. V., cu ultimul domiciliu în B., .. 48, jud. B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Respinge pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta S. V., domiciliată în B., .. 48, jud. B., ca fiind prescrise.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Adoptată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică astăzi, 15.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 4/17.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6001/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5845/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
