Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1019/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1019/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 13954/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 29.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. M. A.
GREFIER – A. M.
Sentința civilă nr. 1019
Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta . B. în contradictoriu cu pârâtul Amitroae P..
Procedura legal îndeplinită.
La apelul realizat în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, constatând, instanța declară încheiate cercetarea procesului și dezbaterile, și reține cauza in pronunțare pe excepția prescripției extinctive și pe fondul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată în data de 29.09.2014 pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . B. a chemat în judecată pe pârâtul Amitroae P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 344,62 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 23.10.2010 – 08.10.2012.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că pârâtul a beneficiat în perioada menționată de serviciile de alimentare cu apă furnizate de către reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora. În vederea identificării posibilităților de plată, reclamanta a inițiat procedura concilierii prealabile, încheindu-se un proces verbal de conciliere prin care a fost stabilit modul de achitare a debitului, care insă nu a fost respectat. Mai precizează reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile ce fac obiectul prezentului litigiu, facturi care nu au fost contestate ori respinse la plată, ceea ce dovedește că acestea au fost recunoscute și acceptate de către pârâtă. Pârâta nu a solicitat debranșarea de la rețeaua de furnizare a apei curente.
În privința majorărilor de întârziere, se arată că acestea au fost calculate în baza prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a datoriilor bugetare. În concret, arată reclamanta, începând cu data de 01.01.2007 s-au aplicat majorări de întârziere în procent de 0,1%, potrivit Legii 210/2005. Ulterior, respectiv din data de 01.07.2010, s-au calculat dobânzi de întârziere de 0,05%, conform art. 1 pct. 10 din OUG nr. 39/2010. În cele din urmă, anume din data de 04.04.2011, s-au aplicat dobânzi de întârziere de 0,04%, potrivit art. 120 alin. 7 CPF, modificat prin Legea nr. 46/2011.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 C.civ., ale C., ale Legii nr. 51/2006, nr. 241/2006, nr. 210/2005, ale OUG nr. 39/2010, art. 77 din Legea nr. 85/2006.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând la dosar facturi, notificările adresate pârâtei, procesul-verbal de conciliere, fișe ale abonatului și calculul penalităților.
Pârâtul, căreia i s-a comunicat cererea reclamantei și copii de pe înscrisurile doveditoare anexate, nu a depus la dosar întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
La termenul de judecată din data de 27.11.2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive pentru debitul anterior date de 29.09.2011.
La data de 09.12.2014, reclamanta a formulat precizări (f. 43 și urm.), solicitând respingerea ca neîntemeiată a excepției prescripției dreptului material la acțiune și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. A arătat reclamanta că, potrivit disp. art. 2506 Cod civil, coroborat cu prevederile art. 2510, 2512 alin. 1 NCPC, prescripția nu operează de plin drept, iar organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. A mai învederat reclamanta că ultima plată a fost efectuată de pârât la data de 04.10.2012, aceasta determinând întreruperea cursului prescripției.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
. a furnizat pârâtului Amitroae P., în mod constant, servicii de livrare a apei curente și de preluare a apei uzate. Reclamanta a executat aceste servicii în lipsa unui contract, beneficiarul fiind considerat un abonat de fapt al societății prestatoare.
Instanța reține, în acest context, că pârâtul este proprietarul unui apartament situat într-un condominiu și că în această situație reclamanta nici nu are posibilitatea tehnică de a furniza serviciile sale altfel decât tuturor deținătorilor de locuințe din imobil, cu excepția cazului când vreunul dintre aceștia ar solicita și ar permite debranșarea din interior. Or, în cauză, pârâtul nu a cerut sistarea serviciilor furnizate de către reclamantă. Mai mult, nu a contestat nici facturile emise pe numele său și distribuite lunar de către societatea prestatoare de servicii.
Odată ce a beneficiat de serviciile menționate, pârâtul are și obligația de a achita prestatorului contravaloarea acestora, nefiind posibil a se presupune că reclamanta, în calitatea sa de societate comercială, prestează servicii gratuite. De altfel, așa cum a arătat aceasta, Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice prevede că furnizarea serviciilor de apă și canalizare atrage obligația achitării unui tarif. În același context, este de precizat că neîncheierea unui contract de servicii poate fi imputabilă însuși beneficiarului acestor servicii și că absența acestui contract nu este în măsură să împiedice stabilirea unor raporturi juridice comerciale și, în fine, recuperarea contravalorii serviciilor, inclusiv prin raportare la exigențele principiului îmbogățirii fără just temei.
Ca atare, reclamanta a calculat și a emis facturi pentru un debit principal iar, odată depășit termenul de plată, reclamanta a procedat la calcularea și la facturarea de penalități aferente prețului, potrivit fișei de calcul - suma de 344,62 lei (f.9).
În ceea ce privește majorările/dobânzile de întârziere, instanța reține că acestea au fost calculate, de către reclamantă, în baza dispozițiilor art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006, dispoziții potrivit cărora neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: - penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită cererea, obligând pârâtul la plata sumei de 344,62 lei, cu titlu de penalități de întârziere facturate în intervalul octombrie 2010 – octombrie 2012.
Instanța va respinge excepția prescripției extinctive, întrucât deși debitul privește o perioadă de timp mai mare de 3 ani față de data introducerii acțiunii, din probele depuse la dosarul cauzei de către reclamanta, rezulta ca din partea pârâtului au existat plați parțiale, ultima plata având loc la data de 04.10.2012, împrejurare care ar aptitudinea de a constitui o cauza de întrerupere a cursului prescripției extinctive, si fata de care acțiunea este formulata in termenul general de prescripție de 3 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției extinctive, invocată de instanță din oficiu..
Admite acțiunea formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar D. C., cu sediul în mun. B. .. 3, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul Amitroae P., cu domiciliul în loc. B., ., ., jud. B..
Obligă pârâtul sa achite parții adverse suma de 344,62 lei, reprezentând cu penalități de întârziere.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. NMA
Tehnored AM
4ex/12.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 575/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 801/2015. Judecătoria... → |
|---|
