Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2280/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2280/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 16640/193/2014
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința Camerei de Consiliu din data de 2 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C. N.
GREFIER – N. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2280
Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta . B. în contradictoriu cu pârâta I. M..
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare legal îndeplinită, fără citare părți..
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiate cercetarea procesului și dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată în data de 19.11.2014 pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . B. a chemat în judecată pe pârâta I. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 62,73 – preț al serviciilor apă-canal furnizate în perioada 29.04.2010 – 13.01.2012 și a sumei de 17,41 lei – penalități de întârziere aferente debitului principal neachitat (29.04.2010 – 13.01.2012).
În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că pârâta a beneficiat în perioada menționată de serviciile de alimentare cu apă furnizate de către reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora. În vederea identificării posibilităților de plată, reclamanta a inițiat procedura concilierii prealabile, însă pârâta nu a dat curs invitației societății creditoare. Mai precizează reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile ce fac obiectul prezentului litigiu, facturi care nu au fost contestate ori respinse la plată, în condițiile art. 6.2 din contract. Pârâtul nu a solicitat debranșarea de la rețeaua de furnizare a apei curente.
În privința majorărilor de întârziere, se arată că acestea au fost calculate în baza prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a datoriilor bugetare. În concret, arată reclamanta, începând cu data de 01.01.2007 s-au aplicat majorări de întârziere în procent de 0,1%, potrivit Legii 210/2005. Ulterior, respectiv din data de 01.07.2010, s-au calculat dobânzi de întârziere de 0,05%, conform art. 1 pct. 10 din OUG nr. 39/2010. În cele din urmă, anume din data de 04.04.2011, s-au aplicat dobânzi de întârziere de 0,04%, potrivit art. 120 alin. 7 CPF, modificat prin Legea nr. 46/2011.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 C.civ., art. 43 Cod Comercial, ale Ordinului 88/2007 și 90/_ ale ANRSC, Legea nr. 51/2006, nr. 241/2006, nr. 210/2005, 571/2003, ale OUG nr. 39/2010, art. 77 din Legea 85/2006.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar contract și facturi, fișe ale abonatului și calcul penalități.
Pârâta, căreia i s-a comunicat formularul de cerere al reclamantei și copii de pe înscrisurile doveditoare, însoțite de formularul de răspuns, nu s-a conformat obligației de a remite, în 30 de zile de la comunicare, formularul de răspuns completat și eventuale înscrisuri doveditoare.
La primul termen de judecată, respectiv 06.01.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul și penalitățile solicitate prin acțiune, sens în care a solicitat părților să-și exprime punctul de vedere față de excepția invocată.
Prin precizările – f.38-39 ds., reclamanta a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a excepției prescripției dreptului material la acțiune a debitorului, cu precizarea că ultima plată efectuată de pârâtă a fost în data de 13.01.2012, plată cu care a achitat facturi restante – printre care și factura emisă în 2010. Că, facturarea sau nefacturarea penalităților de întârziere și comunicarea acestora nu sunt elemente de natură a împiedica nici calculul acestora de către societate, nici solicitarea lor fără emiterea unei facturi fiscale, de vreme ce izvorul reglementării modului de calcul al acestora și data de la care sunt ele percepute este contractul asumat de părți, respectiv clauza penală care a operat de la data neachitării în termen a facturii privind c/v serviciului de furnizare agent termic prestat, nu factura fiscală de penalități.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În data de 10.12.2009, între creditoarea . (fostă RAJ A. B.) și pârâta I. M. a intervenit contractul nr. 1216, având drept obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare (fila 9 și urm.). Prin contract s-au stabilit, între altele, drepturile și obligațiile părților, prețul serviciilor furnizate și modalitățile de plată, răspunderea contractuală. Instanța reține astfel că pârâtul s-a obligat să achite contravaloarea facturii în termenul de 30 de zile calendaristice de la emitere (art. 7.7), că prețul serviciilor de care a beneficiat acesta urma să fie stabilit potrivit prevederilor legale în vigoare (art. 9) și că neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data emiterii ei atrage după sine majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat (art. 14).
În baza contractului menționat, în perioada 29.04.2010 – 13.01.2012, societatea reclamantă și-a îndeplinit partea sa de obligație – livrare apă curentă, preluare apă uzată – emițând, ca urmare, și facturile corespunzătoare (aflate la filele 11 și urm. din dosar), pentru suma totală de 62,73 lei, indicată la rubrica 8 din fișa debitorului, denumită rest plată servicii (fila 7).
Pârâtul nu a contestat facturile în discuție dar nici nu a achitat, anterior promovării prezentei acțiuni sau pe parcursul judecății, debitul principal menționat.
La primul termen de judecată, respectiv 06.01.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul și penalitățile solicitate prin acțiune, solicitând părților să-și exprime punctul de vedere față de excepția invocată.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției invocate și a depus la dosarul cauzei chitanța de plată – f. 39 ds.
Instanța respinge excepția invocată din oficiu, întrucât, din fișa de abonat depusă la dosar reiese că ultima plată efectuată a fost în data de 13.01.2012, în termenul general de prescripție de 3 ani.
Având în vedere elementele de fapt precizate precum și documentele doveditoare depuse la dosar, cu privire la contravaloarea serviciilor furnizate pârâtei, în temeiul art. 969 și 1073 cod civil vechi, instanța urmează a admite cererea reclamantei și a obliga pârâta la plata sumei de 62,73 lei cu titlu de debit neachitat, aferent perioadei aprilie 2010 – septembrie 2010.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că acestea au fost calculate de către reclamantă în baza dispozițiilor art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006 potrivit cărora neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: - penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin.1 din contractul părților: neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data emiterii ei atrage după sine majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită cererea, obligând pârâta la plata sumei de 17,41 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru debitul restant aferent perioadei 29.04.2010 – 13.01.2012.
Văzând că acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Admite cererea având ca obiect pretenții – cerere cu valoare redusă, formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar D. C., cu sediul în mun. B., ..3, jud. B., înregistrată la ONRC B. sub nr. J_, CUI_, cont nr. RO72RNCB_0001 deschis la BCR Sucursala Județeană B., Cod fiscal R_, COD SIRUES_, în contradictoriu cu pârâta I. M., CNP_, cu domiciliul în oraș B., jud. B..
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 62,73 lei reprezentând contravaloare servicii de furnizare apă aferente perioadei aprilie 2010 – septembrie 2010 și suma de 17,41 lei penalități aferente debitului calculate în perioada 29.04.2010 – 13.01.2012.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Cercetată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică din data de 2.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. T.C./Tehnored.N.M./ex.4/10.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2277/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3290/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
