Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2317/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2317/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 2317/2015
Dosar nr._ - cerere cu valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
Ședința Camerei de Consiliu din data de 03.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - B. P.
GREFIER - C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2317
Pe rol judecata cererii cu valoare redusă, formulată de reclamanta . B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul I. D..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că nu s-a solicitat o dezbatere orală între părți și că nu a fost formulată întâmpinare de către pârât.
Fiind primul termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, potrivit art. 1027 Cod procedură civilă raportat la art. 94 alin. 1 lit. „j” raportat la art. 107 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 258 C., instanța încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, pe care le consideră utile, concludente și pertinente.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, conform art. 394 Cod procedură civilă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față :
Prin cererea înregistrată în data de 20.11.2014pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 138,44 lei – cu titlu de preț al serviciilor apă-canal furnizate în perioada 29.04._12 și 69,53 lei – majorări de întârziere aferente debitului principal neachitat.
În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că pârâtul a beneficiat în perioada menționată de serviciile de alimentare cu apă furnizate de către reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora. În vederea identificării posibilităților de plată, reclamanta a inițiat procedura concilierii prealabile, însă pârâtul nu a dat curs invitației societății creditoare. Mai precizează reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile ce fac obiectul prezentului litigiu, facturi care nu au fost contestate ori respinse la plată, în condițiile art. 6.2 din contract. De asemenea, pârâtul nu a solicitat debranșarea de la rețeaua de furnizare a apei curente.
În privința majorărilor de întârziere, se arată că acestea au fost calculate în baza prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a datoriilor bugetare. În concret, arată reclamanta, începând cu data de 01.01.2007 s-au aplicat majorări de întârziere în procent de 0,1%, potrivit Legii 210/2005. Ulterior, respectiv din data de 01.07.2010, s-au calculat dobânzi de întârziere de 0,05%, conform art. 1 pct. 10 din OUG nr. 39/2010.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 969, 1073, 1079, 1082 C.civ., ale C., ale Legii nr. 51/2006, nr. 241/2006, nr. 210/2005, ale OUG nr. 39/2010.
Instanța constată că pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări scrise.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând la dosar contract și facturi, notificările, fișe ale abonatului și calculul penalităților.
La termenul de judecată din 05.02.2015, instanța a invocat excepția prescripției extinctive, privind debitul anterior datei de 20.11.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Între creditoarea . și pârâtul I. D. a intervenit contractul nr. 945/01.09.2004 având drept obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare. Prin contract s-au stabilit, între altele, drepturile și obligațiile părților, prețul serviciilor furnizate și modalitățile de plată, răspunderea contractuală. Instanța reține astfel că pârâta s-a obligat să achite contravaloarea facturii în termenul de 30 de zile calendaristice de la emitere (art. 7.7), că prețul serviciilor de care a beneficiat acesta urma să fie stabilit potrivit prevederilor legale în vigoare (art. 9) și că neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data emiterii ei atrage după sine majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat (art. 14).
În baza contractului menționat, în perioada 29.04._12, societatea reclamantă și-a îndeplinit partea sa de obligație – livrare apă curentă, preluare apă uzată – emițând, ca urmare, și facturile corespunzătoare, pentru suma totală de 138,44 lei.
Pârâta nu a contestat facturile în discuție dar nici nu a achitat debitul principal menționat.
În ce privește debitul anterior datei de 20.11.2011, instanța reține ca acesta este prescris, reclamanta acționând, cu privire la acesta, cu depășirea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune, de 3 ani, întrucât actul întrerupător de prescripție – cererea de chemare in judecata, fiind introdusa la 20.11.2014. Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, părțile au avut termen special pentru a răspunde, fără însă ca acestea să facă apărări în acest sens.
Articolul 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie regula conform căreia instanța va soluționa mai întâi excepțiile de procedură cât și cele de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, instanța a procedat la analiza cu prioritate a excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
Potrivit art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil:„Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Cum, în cauză, prescripția a început să curgă înainte de data intrării în vigoare a Codului civil, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă ( în vigoare la acea dată), iar conform prevederilor art. 18 din acest act normativ, instanța este obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Mai reține instanța că, potrivit art.3 teza I din Decretul 167/1958, „termenul prescripției este de 3 ani”.
Așadar, având în vedere că pentru debitul aferent facturilor fiscale emise în perioada 29.04._12, termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-a împlinit, pentru fiecare în parte, și că doar pentru factura nr._ din 29.04.2010 (f. 12), termenul de prescripție a fost întrerupt la data de 09.01.2012 (f. 11), conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, instanța va admite în parte acțiunea.
Instanța retine așadar, existența certă a unei creanțe principale în favoarea reclamantei, în cuantum de 4,96 lei. în același timp, instanța reține împrejurarea că această creanță nu s-a stins prin plată, debitorul nefăcând dovada achitării acestei datorii. Astfel, în lumina art. 1082 C. civ, sub aspect probatoriu creditorul este obligat să facă dovada creanței sale, iar apoi, odată ce creditorul a făcut dovada existenței creanței sale, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum însă, în cauză, debitorul nu a făcut nici o dovada în acest sens, neexecutarea obligației de către debitor rezultă cu certitudine, și îi este imputabilă.
Având în vedere elementele de fapt precizate precum și documentele doveditoare depuse la dosar, cu privire la contravaloarea serviciilor furnizate către pârâtul I. D., în temeiul art. 986 și 1073 Cod civil, instanța urmează a admite în parte cererea reclamantei și va obliga pârâtul la plata sumei de 4,96 lei cu titlu de debit neachitat, aferent perioadei 29.04._12.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției debitului anterior datei de 20.11.2011, invocata din oficiu de către instanță.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar D. C., cu sediul în mun. B. ..3, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul I. D., cu domiciliul în B., B., ., jud. B..
Obligă pârâtul să achite părții adverse suma de 4,96 lei reprezentând contravaloare servicii furnizate în intervalul 29.04._12 și penalități aferente.
Executorie.
Cu drept de apel, ce se va depune la Judecătoria B. în termen de 30 zile de la comunicare.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, data de 03.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. B.P./Tehnored. C.A./
2 ex./10.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9385/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2316/2015. Judecătoria... → |
|---|
