Pretenţii. Sentința nr. 9377/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9377/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 9377/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 15.10.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – B. I.
GREFIER – P. M.-E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9377
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamantul A. B., in contradictoriu cu pârâții B. C. Română SA, B. C. Română SA – Agenția Primăverii, având ca obiect acțiune în constatare.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 08.10.2015, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea succesiv pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, în data de 11.03.2014, reclamantul A. B. a chemat în judecată pârâții B. C. Română SA, B. C. Română SA – Agenția Primăverii, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună eliminarea comisionului de administrare de 33,66 Euro sau diminuarea la valoarea de la început a contractului a comisionului de administrare și restituirea, cu dobândă aferentă, a sumelor de bani încasate abuziv de pârâtă cu titlu de comision de risc și administrare, de la data încheierii contractului de credit – 02.07.2007 și până în prezent.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt, la data de 02.07.2007, a încheiat cu pârâta S.C. B. C. ROMÂNĂ S.A. contractul de credit de nevoi personale pentru persoane fizice nr. 382, pentru suma de 10.000 Euro, în care comisionul de risc era în valoare de 28,56 Euro, respectiv 0,28% din valoarea creditului, iar comisionul de administrare de 5,10 Euro, respectiv 0,05% din valoarea creditului. În data de 16.11.2010, întrucât era în imposibilitate de a plăti rata în sumă de 176,35 Euro lunar, a încheiat cu pârâta un act adițional, prin care s-a diminuat rata lunară de plată la suma de 89 Euro, pe o perioadă de 12 luni. La finalul perioadei de 12 luni, a solicitat o extindere a perioadei de creditare. Astfel, s-a semnat în acest sens actul adițional din data de 05.12.2011, prin care s-a extins perioada de creditare de la 10 ani la 15 ani. Susține petentul că banca nu i-a comunicat faptul că s-a anulat comisionul de risc și a crescut comisionul de administrare de la 5,10 Euro la 33,66 Euro. La semnarea actului adițional a fost de bună credință și a crezut că banca a eliminat comisionul de risc, conform OUG 50/2010.
Menționează reclamantul că, fără a negocia conform legii, pârâta a însumat comisionul de risc în valoare de 28,56 Euro și comisionul de administrare de 5,10 Euro, și a rezultat un comision de administrare abuziv de 33,66 Euro. A făcut o sesizare către BCR în data de 04.11.2013, cu privire la comisioanele de risc și administrare, fără rezultat însă.
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta B.C.R. SA, în nume propriu, cât și în numele BCR Agenția Primăverii, a formulat la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat pârâta că reclamantul nu a indicat valoarea obiectului litigiului și valoarea sumelor a căror restituire o solicită, conform disp. art. 200 C., motivele de fapt și de drept pentru cererea de anulare a clauzelor contractuale, și nu a făcut dovada achitării sumelor cu titlu de comisioane bancare, a căror restituire o solicită.
Pe fondul cauzei, a arătat pârâta BCR SA că Legea 289/2004 ca lege specială guvernează contractul de credit încheiat între părți, fiind un contract de nevoi personale, iar nu Legea 193/2000. Chiar legea specială aplicabilă nu definește contractul de credit bancar ca fiind format ca urmare a negocierii directe dintre profesionist și consumator. Contractul de credit nr. 382/02.07.2007 prevede în mod clar și inteligibil toate obligațiile de plată ale reclamantului. Este prevăzută expres atât dobânda de 10,9 %, cât și comisioanele de achitat – 5,10 Euro lunar comision de administrare și 28,56 Euro lunar – comision de urmărire a riscurilor. La art. 6 din contractul de credit este prevăzut în mod expres cuantumul D. de 18,40% pe an. Astfel, sunt îndeplinite condițiile art. 5 din Legea 286/2004. În realitate, motivația reclamantului este eliminarea condițiilor contractuale avute în vedere la momentul încheierii acordului de voință, ceea ce este inadmisibil.
În subsidiar, în măsura în care instanța ar aprecia că Legea 289/2004 nu derogă de la Legea 193/2000, ceea ce ar fi nelegal, solicită pârâta BCR ca instanța să țină cont de faptul că nici sub imperiul Legii 193/2000 profesionistul nu avea obligația de a negocia individual și direct termenii și condițiile contractuale. Ceea ce impune Legea 193/2000 și toate dispozițiile legale în materie este oferirea consumatorului a unui grad ridicat de informare, pentru ca acesta să aibă posibilitatea de a alege serviciul care corespunde cel mai bine intereselor sale. Includerea comisioanelor bancare în costul creditului este evidențiată și prin graficul de rambursare, până la finalul perioadei contractuale, astfel că nu se poate susține că reclamantul nu a avut reprezentarea logică a ceea ce urma să plătească. Simpla invocare a Legii 193/2000 nu este suficientă pentru anularea clauzelor contractuale. Plata comisioanelor bancare constituie, alături de plata dobânzii, o prestație esențială în economia contractului de credit, astfel încât această clauză este exclusă de la controlul instanței de judecată. Perceperea unui comision pentru serviciile bancare se circumscrie raportului calitate/preț al serviciilor furnizate.
Susține pârâta că nu a constituit o măsură unilaterală sau abuzivă a sa cumularea comisionului de risc cu cel de administrare, ci această modificare a fost convenită expres prin actul adițional semnat de reclamant în 05.12.2011. Solicită pârâta ca, în subsidiar, instanța să verifice condițiile instituite de art. 4 al. 1 și 2 din Legea 193/2000, respectiv caracterul negociat al clauzelor care, și în prezența unei posibilități reale de negociere, fără ca pretinsul aderent să facă demersuri în sensul negocierii, nu se aplică contractului de adeziune. Chiar dacă clauzele au fost acceptate, fără a fi negociate, acest lucru nu este imputabil băncii. În materia contractelor de credit, simpla existență a unei piețe concurențiale bancare, și implicit a unui număr diversificat de produse bancare, face să se prezume implicit și absolut existența negocierii cu privire la clauzele referitoare la prețul contractului de credit. Consumatorul nu poate invoca grava sa neglijență în încercarea de a obține foloase ce nu i se cuvin. Perceperea comisioanelor bancare, alături de dobândă, este explicit permisă de OUG 50/2010 pentru contractele de credit încheiate după 20.09.2010.
În drept, pârâta a invocat Legea 289/2004, Legea nr. 193/2000, Directiva 93/13, Hotărâri CJUE, Decizia 1535/2009 a Curții Constituționale, art. 969 și urm. cod civil 1864.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a apărărilor pârâtei și admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocat. A solicitat să se respingă ca neîntemeiate susținerile conform cărora contract de credit de nevoi personale încheiat între părți este guvernat doar de Legea 289/2004, iar nu de Legea 193/2000. Legea 289/2004 la art. 20 prevede că dispozițiile sale se completează și cu dispozițiile altor acte normative în materia protecției consumatorului, inclusiv cu disp, Legii 193/2000.
Totodată, reclamantul a formulat precizări și completări la acțiune, prin care a solicitat să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei inserată la art. 9 pct. f referitoare la comisionul de urmărire riscuri din contractul de credit bancar nr. 382/02.07.2007, și a clauzelor inserate în actul adițional la contractul de credit, la art. 9 pct. 9.1 și 9.2, referitoare la calculul dobânzii și comisioane. A mai solicitat să se dispună obligarea pârâtei ca, până la finalul perioadei de creditare, să calculeze dobânda în raport de indicele Euribor la 6 luni + marjă fixă de 2,05 p.p, marjă stabilită prin contractul de credit nr. 382/02.07.2007. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei, în temeiul art. 13 din Legea 193/2000, să modifice contractul de credit bancar nr. 382/02.07.2007 și actul adițional, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2848,72 Euro, constând în comision de risc și sume încasate peste valoarea comisionului de administrare lunară, care, potrivit pct. 9 lit. b din contractul de credit nr. 382/02.07.2007 este de 5.10 Euro. S-a mai solicitat și obligarea pârâtei la refacerea corespunzătoare a scadențarului, în sensul diminuării soldului cu valoarea sumelor încasate în mod nelegal, în baza clauzelor abuzive menționate mai sus. Cu cheltuieli de judecată.
A învederat reclamantul că, în data de 05.12.2011 a încheiat cu pârâta un nou act adițional, prin care i se acorda o extindere a perioadei de creditare de 60 luni. Durata creditului a ajuns astfel la 127 luni, față de 120 luni, cât era în contractul inițial. Cu ocazia încheierii acestui act adițional banca a inclus și o . comisioane abuzive la art. 9 pct. 9.1 și9.2, referitoare la comisioane și modalitatea de calcul a dobânzii.
Susține reclamantul că, potrivit disp. art. 1 alin. 2 și art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, prin contract și actul adițional, banca a stabilit clauze care îi dau posibilitatea să modifice unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat precizat în contract, fapt exprimat prin majorarea comisioanelor. Aceste clauze sunt abuzive întrucât a fost supus unor condiții despre care nu a avut posibilitatea de a lua la cunoștință la data semnării contractului. Pentru perioada 2007-2011, banca a perceput lunar cu titlu de comision de risc suma de 28,56 Euro, care reprezintă mai mult de jumătate din valoarea ratei – 46 Euro. Deși a solicitat explicații băncii cu privire la comisionul de risc, respectiv în ce constă riscul la care s-a expus banca pentru acordarea acestui credit, nu a primit nicio explicație concretă. Urmare a intrării în vigoare a OUG 50/2010, pârâta a fost obligată să elimine comisionul de urmărire riscuri. Pentru a masca eludarea dispozițiilor imperative a art. 35, 36 din OUG 50/2010 și a disp. art. 9 ind. 3 lit. e pct. 1 din OG 21/1992, cu ocazia încheierii actului adițional din 05.12.2011, la art. 9 pct. 9.2 banca a inclus valoarea comisionului de urmărire riscuri în sumă de 28,56 Euro în valoarea comisionului de administrare de 5,10 Euro, rezultând un total de 33,66 Euro.
Clauzele inserate la art. 9 lit. f din contractul de credit și la art. 9 pct. 9.2 lit. a din actul adițional sunt abuzive și prin prisma disp, art. 1 și 4 din Legea 193/2000. Potrivit graficelor de rambursare, arată reclamantul că, timp de 8 ani, banca i-a perceput, în temeiul clauzei anterior menționate, o sumă totală de 2848,72 Euro.
Mai învederează reclamantul că banca în mod nejustificat a majorat marja fixă de 2,50 p.p. stabilită prin contractul inițial la 10.26 p.p., încălcând disp, art. 37 din OUG 50/2010. B. nu putea majora marja stabilită prin contractul inițial decât dacă existau modificări legislative care să impună aceasta, lucru neaplicabil în cauză.
În final, a precizat reclamantul că, la momentul încheierii contractului, a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca, care i-a prezentat un contract și un act adițional de adeziune, cu clauze preformulate, fără a avea posibilitatea de a influența în vreunul fel conținutul acestora.
Prin precizările depuse la dosar în data de 02.06.2015, pârâta a învederat că, de la deschiderea creditului și până în prezent, s-au încasat comisioane aferente creditului în sumă de 3096,72 Euro.
La termenul de judecată din data de 14.09.2015, instanța a pus în discuție, în temeiul disp. att. 78 C., introducerea forțată în cauză din oficiu a celuilalt coplătitor din contractul încheiat între părți, respectiv numitul A. O..
În data de 06.10.2015, reclamantul a formulat precizări, prin care a arătat că nu solicită introducerea în cauză a coplătitorului A. O., întrucât el este titularul contractului bancar nr. 382/02.07.2007, iar, în cazul în care instanța va admite acțiunea și va constata caracterul abuziv al clauzelor indicate în acțiune, acest fapt va profita și coplătitorului, respectiv tatălui său – A. O.. A mai precizat că doar el achită ratele lunare pentru acest credit, iar tatăl său a fost menționat în contract ca și coplătitor pentru a îndeplini condițiile necesare acordării creditului.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamantului.
La termenul din data de 08.10.2015, instanța a reținut spre soluționare excepția lipsei coparticipării procesuale active obligatorii conform art. 78, alin. 2 din codul de procedură civilă invocată din oficiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul în calitate de împrumutat și A. O. în calitate de coplatitor au încheiat cu pârâta S.C. B. C. ROMÂNĂ S.A. contractul de credit de nevoi personale pentru persoane fizice nr. 382/02.07.2007, pentru suma de 10.000 Euro, în care comisionul de risc era în valoare de 28,56 Euro, respectiv 0,28% din valoarea creditului, iar comisionul de administrare de 5,10 Euro, respectiv 0,05% din valoarea creditului. Contractul de împrumut și actele aditionale depuse de reclamant si cele aflate la filele 33-53 sunt semnate pe fiecare pagină de către reclamant si de către pârât. Din Conditiile generale ale contractului de credit, punctul 7, rezultă că împrumutatul si coplatitorul au aceleasi obligatii(fila 49 verso).
Reclamantul a solicitat eliminarea comisionului de administrare și restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc si comision de administrare.
Reclamantul a formulat precizări și completări la acțiunela fila 64 din dosar, prin care a solicitat să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei inserată la art. 9 pct. f referitoare la comisionul de urmărire riscuri din contractul de credit bancar nr. 382/02.07.2007, și a clauzelor inserate în actul adițional la contractul de credit, la art. 9 pct. 9.1 și 9.2, referitoare la calculul dobânzii și comisioane. A mai solicitat să se dispună obligarea pârâtei ca, până la finalul perioadei de creditare, să calculeze dobânda în raport de indicele Euribor la 6 luni + marjă fixă de 2,05 p.p, marjă stabilită prin contractul de credit nr. 382/02.07.2007.
S-a solicitat obligarea pârâtei, în temeiul art. 13 din Legea 193/2000, să modifice contractul de credit bancar nr. 382/02.07.2007 și actul adițional, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2848,72 Euro, constând în comision de risc și sume încasate peste valoarea comisionului de administrare lunară, care, potrivit pct. 9 lit. b din contractul de credit nr. 382/02.07.2007 este de 5.10 Euro. S-a mai solicitat și obligarea pârâtei la refacerea corespunzătoare a scadențarului, în sensul diminuării soldului cu valoarea sumelor încasate în mod nelegal, în baza clauzelor abuzive menționate mai sus.
La termenul din data de 14.09.2015 s-a pus în discutia partilor introducerea în cauză a coplatitorului A. O. în temeiul dispozitiilor art. 78, alin. 2 din Codul de procedura civilă și s-a acordat un termen reclamantului pentru a preciza în scris pozitia sa cu privire la acest aspect.
Potrivit dispozitiilor art. 78, alin. 2 din Codul de procedura civilă: (2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.
Reclamantul cere să se constate caracterul abuziv al clauzelor privitoare la dobândă și comisioane. Constatarea caracterului abuziv al acestor clauze din contractul de credit va provoca, în cazul în care s-ar admite cererea, nulitatea absolută parțială a contractului și a actelor aditionale. O clauză abuzivă nu creează obligații pentru consumator. Nulitatea absolută este aceea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, deci a unei norme juridice imperative de ordine publică, desigur, care instituie o condiție de validitate pentru încheierea actului juridic.
În cazul unei acțiuni în nulitatea absolută a unui contract calitatea procesuală activă sau pasivă aparține tuturor părților contractante, deci reclamantul trebuie să introducă acțiunea în constatarea caracterului abuziv al unor clauze și implicit nulitate absolută împreună cu coplătitorul sau sa ceara introducerea acestuia în cauză conform art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă pentru opozabilitatea hotărârii. Un contract nu ar putea să fie desființat partial doar față de unul dintre contractanți, dar să fie valabil față de celălalt contractant, deoarece efectele nulității trebuie să opereze fata de toate partile fara exceptie în cazul în care cererea s-ar admite.
A admite contrariul ar însemna ca dispozițiile contractuale să producă efecte, în ce priveste plata comisioanelor si dobânzilor, diferite fata de împrumutat, fata de cele produse fata de coplătitor.
Întrucât atât reclamantul cât și paratul s-au opus în mod expres introducerii în cauză pentru opozabilitate a coplătitorului(filele141-142), instanta va admite excepția lipsei coparticipării procesuale active obligatorii conform art. 78, alin. 2, teza a doua, din Codul de procedură civilă invocată de instanță din oficiu și va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată fată de parat. Chiar fără judecata cauzei pe fond cererile reclamantului au fost respinse. Acesta este în culpă procesuală fată de parata întrucât nu a stabilit cadrul procesual corect și a determinat cheltuieli pentru asistența juridică.
Reclamanta a dovedit prin înscrisul de la fila 163 și următoarele că a achitat un onorariu de 6485,20 lei în acest dosar avocatilor care au asigurat reprezentarea. Instanta va reduce în temeiul dispozitiilor art. 451 din Codul de procedură civilă aceste cheltuieli de judecată și va obliga paratul la plata sumei de 2000 de lei. Instanta retine că valoarea obiectului contractului este de_ de euro, procesul s-a derulat pe o durata de 7 termene, iar reclamanta în calitate de profesionist se confruntă cu un număr mare de procese cu acest obiect în care se analizează acelasi tip de clauze contractuale si proceduri bancare iar apărarile capata aspectul unui formular tipizat prin urmare activitatea desfășurata de societatea de avocatură care asigură apărarea în astfel de cauze nu poate justifica obligarea reclamantului la plata integrala a onorariului de 6485,20 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei coparticipării procesuale active obligatorii conform art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamantul A. B., cu domiciliul în mun. B., .. 2, ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâții BCR SA București, cu sediul în București, .. 5, sector 3, înregistrată la ORC sub nr. J_, Cod fiscal R361757, și BCR SA Agenția Primăverii, cu sediul în mun. B., ., jud. B., ambele cu sediul procesual ales la S.C.A. N. N. D. Kingston Petersen – București, Bucharest Business Park, Șoseaua București-Ploiești nr. 1A, ., sector 1, pentru lipsa coparticipării procesuale active obligatorii conform dispozițiilor art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Obligă reclamantul A. B. la plata cheltuielilor de judecată către BCR SA București, în cuantum de 2000 de lei reprezentând onorariu de avocat redus conform dispozițiilor art. 451, alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 15.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. Jud. BI./Tehnored. BI/PME
5 ex., 19. 11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9401/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9301/2015.... → |
|---|
