Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4766/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4766/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 3681/193/2015
Dosar nr._ cerere valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința Camerei de Consiliu din data de 12.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. N.-E.
GREFIER – V. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4766
Pe rol cauza civilă având ca obiect cerere valoare redusă, privind pe reclamanta S.C. N. A. SA B., în contradictoriu cu pârâtul M. I..
Procedura legal îndeplinită.
La apelul realizat în ședința camerei de consiliu, lipsesc părțile.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că este primul termen de judecată, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la verificări din oficiu, stabilind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății. Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de 5,54 lei reprezentând debit aferent facturilor fiscale emise în perioada 24.01._11 și a penalităților de întârziere în cuantum de 6,13 lei aferente.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care o apreciază utilă soluționării cauzei.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față :Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data 20.03.2015 sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul M. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 815,76 lei reprezentând debit restant și a sumei de 26,49 lei penalități aferente debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că pârâtul a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă, fără a achita contravaloarea acestora. Totodată, pârâtul nu a dat curs invitației la conciliere, invitație emisă în scopul identificării posibilităților de plată. Mai arată reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile cuprinzând debitul curent și debitele restante, acestea nefiind contestate de câtre beneficiar. Susține petenta că deși între părți nu există un contract de furnizare, acest aspect nu îi este imputabil, întrucât activitatea sa, demarată în data de 01.10.2010, a fost condiționată de asigurarea continuității serviciilor către utilizatori. Pe de altă parte, în pofida notificărilor transmise și a informării prin mass-media, o parte dintre beneficiari nu au dat curs solicitării de a se prezenta la sediul furnizorului, pentru încheierea contractului în discuție. Se mai arată că absența acestui contract nu a determinat schimbarea condițiilor de furnizare a apei, că Legea nr. 51/2006 prevedere obligativitatea achitării unui tarif, că reclamanta nu are posibilitate tehnică a sistării individuale a serviciilor (pârâtul nesolicitând debranșarea) și că sumele cu titlu de dobânzi au fost calculate potrivit Legii nr. 241/2006.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1516, 1547, 1522, 1489 Cod civil, ale Legii nr. 51/2006, ale Legii nr. 241/2006 precum și OUG nr. 39/2010, OUG nr. 88/2010 pentru modificarea și completarea OG nr. 92/2003.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei. La termenul de judecată de astăzi instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința debitului în suma de 5,54 lei reprezentând debit aferent facturilor fiscale emise în perioada 24.01._11 și a penalităților de întârziere în cuantum de 6,13 lei aferente.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că deși cererea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, în cauză sunt incidente prevederile art. 6 alin. 4 Noul cod civil și art. 201 Legea 71/2011 care stabilesc că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare, legea aplicabilă este Decretul 167/1958 sub toate aspectele atât cele de drept material cât și cele procesuale.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond pentru că vizează dreptul subiectiv dedus judecății, absolută întrucât poate fi invocată de oricare dintre părți, de către instanță din oficiu sau de către procuror, în orice stare a pricinii și peremptorie deoarece admiterea acesteia duce la respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Instanța constată că, în situația unei acțiuni care are ca și obiect recunoașterea și ocrotirea unui drept de creanță, termenul de prescripție se naște din momentul în care titularul dreptului subiectiv civil poate exercita acea prerogativă a dreptului care-i conferă posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului. În speță, din facturile fiscale emise în perioada 24.01._11 rezultă că pârâtul avea ca termen de plată pentru suma menționată în cuprinsul acestora, intervalul de 15 de zile de la data emiterii acestora. În consecință, instanța având în vedere că părțile au stabilit un termen suspensiv de plată în favoarea debitorului, apreciază că dreptul de creanță născut în favoarea creditoarei este unul afectat, ceea ce îi acorda acesteia posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului nu imediat după nașterea dreptului, ci în conformitate cu prevederile Decretului nr. 167/1958 după împlinirea termenului suspensiv acordat în acest sens.
Astfel termenul de prescripție a început să curgă de la data de 08.02.2011, 08.03.2011, 08.04.2011, 06.05.2011, 04.06.2011, 31.05.2011, 07.07.2011, 09.08.2011 și 06.09.2011 și s-a împlinit la datele de 07.02.2014, 07.03.2014, 07.04.2014, 05.05.2014, 03.06.2014, 30.05.2014, 06.07.2014, 08.08.2014 și 05.09.2014. Raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 20.03.2015, instanța reține că acest termen s-a împlinit raportat la facturile fiscale emise în perioada 24.01._11 iar suma de 5,54 lei reprezentând debit restant este prescrisă.
În consecință, cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 5,54 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 24.01._11 fiind introdusă ulterior împlinirii termenului de prescripție, instanța urmează a admite excepția prescripției invocată din oficiu și a respinge această cerere ca fiind prescrisă.
Având în vedere că potrivit art. 1 alin.2 decretul nr. 167/1958 odată cu dreptul la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, instanța reține că acțiunea este prescrisă și în privința sumei de 6,13 lei reprezentând penalități de întârziere aferente acestor facturi.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada 22.09._15, . a furnizat pârâtului M. I., în mod constant, servicii de livrare a apei curente și de preluare a apei uzate. Reclamanta a executat aceste servicii în lipsa unui contract, beneficiarul fiind considerat un abonat de fapt al societății prestatoare.
Instanța reține, în acest context, că pârâtul este proprietarul unui apartament situat într-un condominiu și că în această situație reclamanta nici nu are posibilitatea tehnică de a furniza serviciile sale altfel decât tuturor deținătorilor de locuințe din imobil, cu excepția cazului când vreunul dintre aceștia ar solicita și ar permite debranșarea din interior. Or, în cauză, pârâtul nu a cerut sistarea serviciilor furnizate de către reclamantă. Mai mult, nu a contestat nici facturile emise pe numele său și distribuite lunar de către societatea prestatoare de servicii.
Odată ce a beneficiat de serviciile menționate, pârâtul are și obligația de a achita prestatorului contravaloarea acestora, nefiind posibil a se presupune că reclamanta, în calitatea sa de societate comercială, furnizează servicii gratuite. De altfel, așa cum a arătat aceasta, Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice prevede că furnizarea serviciilor de apă și canalizare atrage obligația achitării unui tarif. În același context, este de precizat că neîncheierea unui contract de servicii poate fi imputabilă însuși beneficiarului acestor servicii și că absența acestui contract nu este în măsură să împiedice stabilirea unor raporturi juridice comerciale și, în fine, recuperarea contravalorii serviciilor, inclusiv prin raportare la exigențele principiului îmbogățirii fără just temei.
Pârâtul nu a contestat facturile în discuție dar nici nu a achitat debitul principal menționat.
Având în vedere elementele de fapt precizate precum și documentele doveditoare depuse la dosar, cu privire la contravaloarea serviciilor furnizate pârâtului, în temeiul art. 986 și 1073 Cod civil, instanța urmează a admite cererea principală și a obliga pârâtul la plata sumei de 810,22 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 22.09._15.
În ceea ce privește majorările/dobânzile de întârziere, instanța reține că acestea au fost calculate de către reclamantă în baza contractului dispozițiilor art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006 potrivit cărora neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: - penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare..
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită și acest capăt de cerere, obligând pârâtul la plata sumei de 20,36 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Întrucât pârâtul este în culpă procesuală, va fi ținut la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru. Referitor la cererea reclamantei de obligarea a pârâtului la plata sumei de 50 lei onorariu avocat instanța constată că nu a fost depusă la dosar dovada acestei cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE: Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, cu privire la suma de 5,54 lei reprezentând debit aferent facturilor fiscale emise în perioada 24.01._11 și a penalităților de întârziere în cuantum de 6,13 lei aferente. Respinge ca fiind prescrisă cererea privind suma de 5,54 lei reprezentând debit aferent facturilor fiscale emise în perioada 24.01._11 și a penalităților de întârziere în cuantum de 6,13 lei aferente. Admite în parte cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta S.C. N. A. SA B., cu sediul în mun. B., .. 34, județul B., înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J/_, Cod CAEN 3600, CUI_/2009, Cod IBAN RO79RNCB_0001 deschis la BCR Sucursala B., în contradictoriu cu pârâtul M. I., cu domiciliul în municipiul B., ., ., județul B.. Obligă pârâtul la plata sumei de 810,22 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 22.09._15 și a sumei de 20,36 lei reprezentând penalități de întârziere. Obligă pârâtul la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. executorie de drept. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, care se depune la Judecătoria B.. Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. BNE/ tehnored. BNE/VA
4 ex., 18.05.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5158/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4925/2015.... → |
|---|
