Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4925/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4925/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 1254/193/2013*
DOSAR NR._ Pretenții ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
Ședința publică din data de 14.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - P. A. - M.
Grefier - Terțis G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4925
Pe rol judecata cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. M. C. SA B. în contradictoriu cu pârâta S. M., având ca obiect pretenții, precum și a cererii reconvenționale formulată de pârâta - reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților la ambele strigări ale cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că pârâta - reclamantă a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 116.30 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, reține următoarele:
Inițial, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la de 24 ianuarie 2013 sub nr._ reclamanta S.C. M. C. S.A. B. a chemat în judecată pe pârâta S. M. pentru a fi obligată prin hotărârea ce urmează a se pronunța la plata sumei de 375,15 lei reprezentând contravaloare cote comune de energie termică furnizate în perioada octombrie 2010 - aprilie 2012, a sumei de 54,89 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului restant calculate pentru perioada martie 2011- septembrie 2012 și a sumei de 45,50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere în procent de 0,04% zi, calculate de la data promovării acțiunii și până la achitarea integrală a debitului principal.
În motivarea acțiunii, se arată de către reclamantă că a furnizat Asociației de proprietari nr.70 din B., asociație din care face parte și pârâta, servicii și utilități cu privire la care se încheiase contractul de furnizare nr.70T/01.10.2010, în temeiul dispozițiilor Ordinului ANRSC nr. 91/2007 și ale Legii nr. 51/2006. Ulterior, s-a semnat actul adițional nr. 1 la contractul de furnizare menționat, act prin care părțile au convenit ca reclamanta să repartizeze, să factureze și să încaseze contravaloarea serviciilor furnizate, în mod individual, pentru toți proprietarii din condominiu.
S-a mai arătat de către reclamantă că dată fiind calitatea pârâtei de membră a Asociației de proprietari nr.70, toate actele juridice încheiate de respectiva asociație îi sunt opozabile, inclusiv prevederea că S.C. M. C. SA B. facturează și încasează în mod individual contravaloarea serviciilor prestate. În baza contractului nr.70T/2010, această societate a furnizat serviciile convenite, facturând individual, pe numele pârâtei, suma de 375,15 lei aferentă perioadei octombrie 2010 - aprilie 2012. Debitoarea apare ca deconectată de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice astfel că pe numele său a fost facturată doar contravaloarea energiei termice folosite pentru încălzirea spațiilor comune.
Întrucât suma menționată nu a fost achitată la termen, societatea furnizoare a procedat la calcularea de penalități de întârziere care sunt în valoare de 54,89 lei și solicită ca pârâta să achite și penalități de întârziere în procent de 0,04 % zi până la plata integrală a debitului.
Se mai arată de către reclamantă că a inițiat procedura de conciliere directă, demers care nu a avut nici un rezultat deoarece pârâta nu s-a prezentat la conciliere (conform procesului verbal nr.236/15.01.2013- fila 9 dosar).
În drept, au fost invocate de către reclamantă dispozițiile Legii nr. 325/2006, ale Legii nr.51/2006, ale Legii nr. 230/2007, ale Ordinului nr. 483/2008 al ANRSC, art.1270, 1170, 1357 și 1516 din Codul civil ale Codului de procedură civilă.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar, în copie, contractul de furnizare a energiei termice și actul adițional invocate, facturi fiscale, invitație la conciliere, proces verbal de neprezentare la conciliere, situație debit restant, centralizatoare privind consumul de energie înregistrat la nivelul scării de . află apartamentul pârâtei și modul de repartizare a acestui consum pentru fiecare apartament. În cursul judecății reclamanta a formulat precizări privind modalitatea de calcul al contravalorii cotelor comune de energie termică la care a atașat înscrisuri ( copia Hotărârii Consiliului local B. din 29.04.2011 prin care s-a stabilit prețul de facturare al energiei termice, hotărârea autorității locale din 26 mai 2011 prin care s-a stabilit modul de facturare a consumului de energie, tabele cu consumul de energie înregistrat și repartizat apartamentului pârâtei).
Pârâta S. M. a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantei motivat de faptul că nu beneficiază de serviciile acesteia și nu s-a făcut dovada modului de calcul al consumului de energie. Susține pârâta că apartamentul său este debranșat de la sistemul centralizat de încălzire și că S.C. M. C. S.A. B. îi „vinde forțat” un produs pe care nu-l folosește. Totodată, pârâta a solicitat ca furnizorul de servicii să-i achite folosința spațiului prin care trec instalațiile societății într-un cuantum de 30 lei lunar, suma totală anuală fiind de 360 lei. Ulterior, la solicitarea instanței de judecată pârâta reclamantă și-a precizat pretențiile ce fac obiectul cererii reconvenționale arătând că dorește să i se plătească despăgubiri pentru deținerea în spațiul său a instalației de transport a agentului termic, în cuantum egal cu suma pretinsă de reclamantă.
Prin sentința civilă nr._/6.12.2013, Judecătoria B. a admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă S.C. M. C. S.A. B., a obligat pârâta-reclamantă S. M. să achite reclamantei – pârâte suma de 375,15 lei reprezentând contravaloare cote comune energie termică aferentă perioadei octombrie 2010 – aprilie 2012, suma de 54,89 lei penalități de întârziere, penalități în procent de 0,4% pe zi calculate de la înregistrarea cererii până la data achitării debitului, suma de 45,50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S. M..
Prin decizia civilă nr. 796 din 13.10.2014, Tribunalul B. a admis recursul declarat de pârâta S. M., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a soluționa și cererea reconvențională.
Judecătoria B. a fost reînvestită cu soluționarea cauzei la data de 19.01.2015, procedând la citarea părților, reclamanta depunând precizări, la care a anexat o . înscrisuri (filele 2 - 17).
Pârâta - reclamantă S. M., prin punctul de vedere depus la fila 18 dosar, a solicitat admiterea cererii reconvenționale, iar la solicitarea instanței a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 116,30 lei aferentă cererii reconvenționale.
.Analizând cererea reclamantei, cererea reconvențională a pârâtei - reclamante și ansamblul probelor administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Situația de fapt:
La data de 01.10.2010, între reclamanta S.C.TERMICA SA B. în calitate de furnizor și Asociația de proprietari nr. 70 B., în calitate de utilizator, a fost încheiat Contractul de furnizare a energiei termice nr.70T, al cărui obiect îl constituie furnizarea energiei termice pentru încălzire și pentru apă caldă de consum, iar potrivit art.7 din contract, furnizorul are obligația să factureze, în cazul facturării individuale, cantitățile de energie termică proprietarilor spațiilor cu destinație de locuință sau altă destinație, în conformitate cu prevederile prezentului contract, la prețurile și tarifele legal stabilite, numai în conformitate cu metodologia de calcul aprobată de autoritatea de reglementare competentă.
Totodată, potrivit art.12 alin.2 lit.b, în cazul în care nu sunt montare repartitoare de costuri, sunt deconectări de la instalația interioară de distribuție a energiei termice cantitatea de energie termică pentru încălzire consumată în spațiile comune se calculează proporțional cu raportul dintre suprafața echivalentă termică a corpurilor de încălzire montate în spațiile comune, luată împreună cu cea a conductelor rețelei interioare de distribuție și încălzire ce traversează spațiile comune și suprafața echivalentă termic totală din condominiu.
Potrivit Actului adițional nr.1 la Contractul de furnizare a energiei termice nr. 70T/01.10.2010 părțile au convenit ca pentru proprietarii din blocurile arondate Asociației de proprietari nr. 70, S.C. TERMICA SA B. să procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează, în mod individual, pentru toți proprietarii din condominiu.
Ulterior, reclamanta susține că a furnizat energie termică în perioada octombrie 2010 – aprilie 2012 în spațiile comune, potrivit prevederilor contractuale și a emis facturi fiscale pentru un consum total de 375,15 lei, iar de la scadența fiecărei facturi au fost percepute și penalizări de întârziere în cuantum total de 54,89 lei, acestea incluzând și penalitățile de întârziere aferente debitului preluat.
Norme juridice aplicabile:
Având în vedere situație de fapt reținută, instanța apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul încheierii contractului, față de dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, conform cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. De asemenea, instanța reține că potrivit art.201 din Legea nr.71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit și cu atât mai mult, cele începute și împlinite la data de 01.10.2011 sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art.41 alin.4 lit. c din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, potrivit art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Potrivit art. 38 din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, utilizatorii de energie termică au, în principal, obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006.
Instanța mai reține că, potrivit art. 13 din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, autoritățile de reglementare competente pentru serviciul de alimentare cu energie termică sunt A.N.R.S.C. și/sau A.N.R.E., după caz, iar conform art.14 alin.1, A.N.R.S.C. elaborează, stabilește și urmărește aplicarea ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național, necesar funcționării pieței de energie termică, în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor.
Potrivit art.4 din Ordinul nr.343/2010 pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum, emis de A.N.R.S.C., cantitatea de energie termică repartizată fiecărui proprietar se stabilește ca sumă între consumul individual și cota-parte din consumul comun dintr-o unitate de calcul. Cum în cazul de față pârâtul este debranșat de la rețeaua centrală de furnizare a energiei termice pentru imobilul având destinația de locuință, se constată că acesta este obligat să achite doar contravaloarea cotei-părți din consumul comun.
Se mai reține că potrivit art. 9, cantitatea de energie termică aferentă consumului comun în imobilele de tip condominiu, indiferent dacă pentru individualizarea costurilor se utilizează repartitoare de costuri sau contoare de energie termică individuale la nivel de apartament, se repartizează proporțional cu cota indiviză și se achită de toți proprietarii din cadrul condominiului, indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice.
Având în vedere că, deși Ordinul nr.343/2010 pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum a fost supus verificării legalității de către instanță, însă prin Decizia nr.2789 din 05.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice împotriva sentinței nr.216 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Suceava și modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, instanța constată că acest act normativ este legal și obligă proprietarii imobilelor de tip condominiu să achite contravaloarea energiei termice consumate în instalațiile care tranzitează spațiile comune, situație în care se găsește și pârâtul.
Deși reclamanta a facturat pârâtei contravaloarea energiei termice care îi revine, consumată în spațiile comune în perioada octombrie 2010 – aprilie 2012, aceasta nu a achitat contravaloarea acestor facturi, iar conform înscrisurilor existente la dosar, pârâta are în prezent o datorie către reclamantă în suma de 375,15 lei cu titlu de preț și 54,89 lei reprezentând penalități de întârziere la plată.
În ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, potrivit art. 1082 Cod civil, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză debitorul nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către aceasta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei, S.C.TERMICA SA B. și în sarcina pârâtei, în sumă de 375,15 lei cu titlu de preț energie furnizată în perioada octombrie 2010 – aprilie 2012.
Cu privire la penalitățile de întârziere în cuantum de 54,89 lei solicitate de reclamantă, instanța apreciază că nu sunt întemeiate, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada asumării de către pârât a clauzei penale privind perceperea de daune moratorii pentru întârzierea la plată a debitului principal. Deși conform art. 38 din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor și neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, instanța apreciază că aceste prevederile legale privesc doar consumul individual al proprietarilor de imobile nu și consumul comun al imobilelor tip condominiu, care a fost reglementat ulterior, prin Ordinul nr.343/2010 emis de A.N.R.S.C. și în aceste condiții, pentru facturile care cuprind contravaloarea energiei termice furnizată în spațiile comune, scadența obligației de plată nu se calculează de la data emiterii facturii ci potrivit regulilor generale, respectiv de la punerea în întârziere.
Cum reclamanta a solicitat plata contravalorii energiei termice consumate în spațiile comune, fără a face dovada comunicării către pârâtă a facturilor care cuprind cuantumul obligației sale de plată, moment de la care ar fi operat punerea în întârziere și ar fi dat naștere dreptului reclamantei de a percepe penalități de întârziere, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art.1088 cod civil conform cărora, daunele interese moratorii curg doar de la data sesizării instanței și nu de la data emiterii facturilor fiscale de către reclamantă.
Instanța reține așadar existența unei creanțe în favoarea reclamantei, S.C.TERMICA SA B. și în sarcina pârâtei, în sumă de 375,15 lei reprezentând contravaloarea energiei termice livrate în perioada octombrie 2010 – aprilie 2012, și în sumă de 54,89 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada martie 2011-septembrie 2012, precum și în continuare în cuantum de 0,04% pe zi, de la data sesizării instanței, respectiv 24.01.2013 și până la data de 28.02.2014, și de 0,03% de la data de 01.03.2014 și până la plata integrală a debitului principal și astfel va admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. C. SA B., în contradictoriu cu pârâta S. M., având ca obiect pretenții.
Cu privire la excepția netimbrării cererii reconvenționale, instanța apreciază că este neîntemeiată și o va respinge, având în vedere că pârâta-reclamantă a făcut dovada achitării taxi judiciare de timbru stabilită în sarcina sa.
Pe fond, cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S. M., precizată la data de 01.04.2015 (fila 31), prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.590 lei cu titlu de daune interese pentru lipsa de folosință a spațiului comun tranzitat de instalația de agent termic a reclamantei, instanța apreciază că este neîntemeiată și astfel, o va respinge.
Pentru a dispune astfel, instanța are în vedere dispozițiile art.649 alin.1 lit.c Cod civil, conform căruia, sunt considerate părți comune instalațiile de apă, canalizare, electrice, de telecomunicații, de încălzire și gaze de la branșament/racord până la punctul de distribuție către părțile aflate în proprietate exclusivă, considerându-se că acestea aparțin în coproprietate forțată a titularilor dreptului de proprietate asupra imobilelor din condominiu, precum și faptul că instalația de distribuție a energiei termice de la subsolul imobilului a fost executată înainte de darea în folosință a scării de . a tuturor proprietarilor, deoarece inițial, toți proprietarii au fost racordați la sistemul centralizat de încălzire.
Astfel, apare nejustificată pretenția actuală a pârâtei care, inițial, a permis tranzitarea spațiului comun de instalațiile de transport a agentului termic întrucât era beneficiara directă a serviciului de furnizare a acestei utilități publice și ulterior, după ce a efectuat debranșarea de la sistemul centralizat, apreciază că trebuie să beneficieze de daune-interese pentru lipsa de folosință a spațiului comun, care se află în coproprietate forțată, în condițiile în care, instalația respectivă îi și aparține în coproprietate.
Față de considerentele expuse, instanța va respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția netimbrării cererii reconvenționale, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. C. SA B., cu sediul în mun. B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâta S. M., domiciliată în mun. B., ., . B, ., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 375,15 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizată în spațiile comune în perioada octombrie 2010-aprilie 2012, 54,89 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada martie 2011-septembrie 2012 și penalități de întârziere în continuare, în cuantum de 0,04% de la data sesizării instanței, respectiv 24.01.2013 și până la data de 28.02.2014, și de 0,03% de la data de 01.03.2014 și până la plata integrală a debitului principal.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
P. A. – MihaelaTerțis G.
Red. Jud. P.A.M.
Tehnored. T.G.
Ex. 4 - 17.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4766/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5107/2015. Judecătoria... → |
|---|
